Slavă Domnului pentru toate câte ne-a dăruit nouă! Şi pe bună dreptate trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieţii noastre. Să încercăm să ne bucurăm de lucrurile frumoase pe care le rânduieşte Dumnezeu, iar în ispite şi încercări să nu cârtim ci să ne rugăm, să avem răbdare şi înţelepciune. Căci, după încercări şi ispite, vine şi vreme de bucurie duhovnicească pentru că Domnul nu depărtează mila Sa de la cei cel iubesc pe Dânsul. În aceste zile, Sfânta Biserică se află încă sub bucuria Praznicului Împărătesc al Rusaliilor sau Pogorârea Duhului Sfânt, Zi în care Dumnezeu Îşi respectă promisiunea de a trimite pe Mângâietorul pentru a nu rămâne orfani şi pentru a putea beneficia, fiecare în parte, de lucrarea sfinţitoare, care ne duce la mântuire. Cu adevărat vă mărturisesc că prin dobândirea Duhului Sfânt, suntem cei mai bogaţi şi totodată, înfiaţi pentru veşnicie. În Duminica Mare, aşa cum se mai numeşte în popor, a luat fiinţă Biserica în chip văzut, iar în chip nevăzut pe cruce, atunci când Mântuitorul S-a răstignit pentru mântuirea lumii. Acum, la Rusalii, S-a pogorât Duhul Sfânt, care este de aceeaşi substanţă cu Tatăl şi cu Fiul, care va conduce Biserica Mântuitorului Hristos până la sfârşitul veacurilor. Duhul Sfânt este tezaurul nesecat prin care Biserica împarte daruri credincioşilor ei, prin mijloacele de sfinţire, văzute şi experimentate, adică Sfintele Taine şi toate slujbele bisericeşti. Venirea Sfântului Duh la Cincizecime, face ca acest mare praznic să fie o sărbătoare a păcii, a pecetluirii adevăratei credinţe. O mare nădejde avem prin Pogorârea Sfântului Duh, aceasta însemnând că Domnul nostru Iisus Hristos nu ne-a lăsat orfani. Sfânta noastră Biserică din care facem parte toţi cei botezaţi în numele Prea Sfintei Treimi, de două mii de ani, ne împărtăşeşte darurile Duhului Sfânt, neîncetat, prin Tainele şi slujbele rânduite, încoronarea tuturor fiind Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Sfânta Biserică este casa Lui Dumnezeu, lăcaş sfânt, casă de rugăciune, pe pământ, în care locuieşte Cel ce este mai presus de cer – Dumnezeu; este lăcaş care închipuieşte răstignirea, îngroparea şi învierea lui Hristos. Stiţi cu toţii că o biserică poate fi construită în formă de cruce sau în formă de corabie. Mai stiţi, de asemenea, că interiorul bisericii este divizat în mai multe încăperi şi anume: pridvorul, care este la intrarea bisericii, apoi pronaosul unde înainte stăteau cei care nu erau încă botezaţi (catehumenii), naosul, care arată lumea văzută şi cea nevăzută şi ultima încăpere este altarul despărţit de naos prin catapeteasmă sau tâmplă. Altarul este partea cea mai sfântă a Bisericii şi închipuie cerescul cort, unde sunt adunările îngerilor şi odihna sfinţilor. În mijlocul altarului se află Sfânta Masă, sau Jertfelnicul. Pe ea se aduce Sfânta Jertfă cea fără de sânge a Noului Testament. Sfânta Masă se face din piatră, pentru că ea închipuie mormântul de piatră al lui Hristos, si are patru colţuri închipuind cele patru părţi ale lumii şi din ea se hrănesc cele patru margini ale lumii, aşa cum frumos spune sfântul Simeon al Tesalonicului. În altar se mai găseşte şi proscomidiarul, care este o masă mai mică, prinsă în scobitura zidului din partea de miazănoapte a altarului şi închipuie peştera Betleemului. Aici se realizează partea pregătitoare a Sfintei Liturghii. În spatele Sfintei Mese, se află „scaunul cel de sus”. Dragii mei, v-am împărtăşit aceste lucruri tocmai ca să putem înţelege mai bine valoarea Sfintei noastre Biserici. De aceea, atunci când păşim în casa lui Dumnezeu, să fim împăcaţi cu toată lumea, cu noi înşine şi cu Dumnezeu. Iar în Biserică să nu îndrăznim să vorbim unii cu alţii că-i mare păcat. Sper ca în articolele viitoare să vă împărtăşesc mai multe despre acest subiect. Până atunci, să fiţi sănătoşi şi voioşi! Părintele Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung