Cum sportul este considerat şi tratat de aleşi drept o urgenţă a Câmpulungului, împărţirea banilor rezervaţi în bugetul local cu această destinaţie, între secţiile Clubului Sportiv, s-a făcut într-o şedinţă de îndată, neplătită celor care depun efortul ridicării mâinii. Nu sunt plătite într-o lună decât şedinţa ordinară şi două de comisie, cele convocate de primar pe nepusă-masă, pentru chestiuni care nu suportă amânare, reprezintă muncă voluntară pentru comunitate. Foarte bine le-a făcut Ţâroiu stricându-le programul unei după amiezi picate taman la mijlocul săptămânii, când elanul de luni este într-o pleoştire severă miercurea, cu gândul la week-end-ul bugetăresc, care se instalează odată încheiată chinuitoarea zi de joi. Lăsând impresia, prin durata alocuţiunilor anoste şi pretenţiile neruşinate de a pompa fonduri la nesfârşit într-un sector cu din ce în ce mai puţini adepţi, practicanţi ori simpatizanţi, că niciun sacrificiu nu este prea mare pentru sport, primarul a fost convins că nu-i deranjează dacă-i cheamă la Primărie de Ziua Mondială a Salariului Minim pe Economie. Nu este o glumă, pe 7 iunie, asta se sărbătoreşte în lumea largă, chit că în România mai degrabă ai motive să sărbătoreşti ajutorul de înmormântare decât salariul minim pe economie. Asta că tot au avut şi nişte chenzine pentru profesori pe ordinea de zi a unei dezbateri, am spus, convocate de urgenţă de veşnic surprinzătorul Ţâroiu. După lefurile dascălilor au urmat tranşele de bani cuvenite fiecărei secţii a clubului municipal, pe care nu Primăria sau Consiliul Local le-a stabilit, ci aşa au fost cerute de conducerea instituţiei finanţate şi de la bugetul local.
Pentru a înţelege cum funcţionează C.S. „Muscelul”, nu este treaba autorităţilor locale să asigure fondurile necesare cheltuielilor întreprinse de această entitate subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului. Resursele locale vin ca un sprijin, în completarea finanţărilor alocate de ministerul care ţine în funcţiune structura câmpulungeană. Banii noştri, ai câmpulungenilor, se vor un ajutor pentru sportivii buni şi secţiile în cadrul cărora activează, dar nu este treaba municipalităţii să se implice în crearea infrastructurii necesare pregătirii lor.
Cum şi cât a primit din totalul disponibil în bugetul local a hotărât preşedintele Mircea Fulger, împreună cu şefii secţiilor. Cel puţin, asta a lăsat Liviu Ţâroiu să se înţeleagă. Cât au cerut, atât li s-a dat. Cea mai mare sumă merge la bob, 37.000 de lei, urmat de lupte şi volei, cu câte 25.000 de lei, atletism şi judo, cu câte 15.000 de lei, şi boxul, cu 10.000 de lei. Un mărunţiş de 3.000 de lei s-a găsit şi pentru radioamatorism, iar diferenţa de 5.000 de lei, până la 135.000 de lei, suma pe 2017 pentru sport – în afara proiectelor foştilor asociaţi, finanţate de Primărie, adică alţi bani, altă distracţie – este destinată a plăti refacerea sportivilor după antrenamente la bazinul de înot. Mare minune că a scăpat Ţâroiu cu nasul nespart de boxerul din propriul partid, care puţin mai avea şi plonja peste masă, până la „măcelarul” finanţării pentru box, o firimitură pe lângă halca bobului. Descărcarea nervoasă a colegului de organizaţie al primarului a marşat pe trecutul acestei discipline, care „a fost drapelul sportului muscelean!” Altfel spus, Ţâroiu trebuia să aloce un purcoi de bani la box numai pentru ce a fost odată, nu pentru rămăşiţa palidă a „sportului de mare tradiţie”. Pentru că, în prezent, după cum s-a apărat primarul în faţa urletelor alesului erijat într-un apărător al unora care n-au cerut să fie apăraţi – existând un motiv întemeiat pentru care n-au ridicat pretenţii financiare -, rezultatele sunt din ce în ce mai şterse. Şi-atunci, dacă nu oferi performanţă, cum să ai îndrăzneala de a cere?
În fine, fanul, rămas cu imaginea acestei discipline din perioada de triumf muscelean, i-a ordonat primarului să se gândească de unde mai pune nişte bani la box. Simplu: indemnizaţia lui şi a celorlalţi iubitori care susţin cauza unei ramuri sportive să fie destinată, pe durata mandatului, susţinerii antrenorului şi sportivilor preferaţi. Nu trebuie să fie consumate taxele şi impozitele câmpulungenilor pe interesele apărate de aceşti „gargaragii”, care vin cu cereri obraznice în Consiliu, de dragul amicilor posesori de secţie, de club, de asociaţie sportivă „ciugulitoare” de la buget, graţie intermediarilor din rândul aleşilor.
După ce a încasat lozincile acide ale tovarăşului, căruia i se umplea gura de „Ruşine!” şi „Jenant!” , slobozite cu furie în direcţia lui Ţâroiu, acesta din urmă, prinzând un moment în care agitatul a făcut o pauză, ca să tragă aer în plămâni, a lămurit „flecuşteţul” de la box. Asta a fost solicitarea fiecăruia pentru 2017, iar Executivul Primăriei n-a umblat deloc la bani. Dar, dacă se vor trezi pe parcursul anului că le trebuie mai mulţi, va vedea la rectificarea de la jumătatea anului. Deşi acea rectificare aşteptată precum un cireş copt este „zălogită” de mult. Înţelegând din explicaţiile şefului Ţâroiu, pe care l-a bălăcărit de pomană, că nu el este autorul pricopsirii boxului cu o sută de milioane amărâte, pe măsura rezultatelor actuale, maestrul elucubraţiilor zbierate a întors-o ca la Ploieşti. A mutat vina de la primar, care n-a dat bani mai mulţi, la preşedintele de club, că n-a cerut bani mai mulţi. Taman el, fost boxer de performanţă, să-şi supună urmaşii unei asemenea nedreptăţi! Perspectiva apocaliptică descrisă de consilierul cu ambiţii într-un sport care nu mai prezintă atractivitate nici pentru bătăuşii de cartier: rezultate de 10.000 de lei.
Cel mai probabil, Mircea Fulger a ştiut că nu mai are cu cine să facă performanţă la Câmpulung, de asta a şi solicitat atât de puţin, comparativ cu bobul, apărat cu decenţă în cadrul dialogului de Constantin Staicu şi viceprimarul Mărgărin Blidaru. Potrivit primului, bobul şi sania au primit atât de mulţi bani – şi mai spunem o dată, nu aceştia sunt toţi banii cu care funcţionează secţia, ci contribuţia Consiliului Local lângă cea a ministerului – întrucât campionatele naţionale ale României se ţin în Germania şi Austria. Potrivit celui de-al doilea: dintre toate disciplinele C.S. „Muscel”, bobul şi sania au adus cele mai multe medalii internaţionale.
Din jumătatea de miliard cerută, voleiul, o disciplină pe val, a primit jumătate. Aşa că boxul, în picaj evident, să zică „bogdaproste” cu o sută de milioane alocate chiar în amintirea vremurilor de glorie.