Nici Câmpulungul n-a fost ocolit de episoadele neplăcute de vânt şi ploaie, care l-au acoperit de un strat consistent de praf saharian. De altfel, nu numai municipiul a fost prăfuit zdravăn, aerul înecăcios fiind sesizat dincolo de Mateiaş, la Dragoslavele şi mai departe. Efectul s-a simţit rapid asupra autoturismelor, care, după stropii de săptămâna trecută, arătau de parcă cineva ar fi aruncat asupra lor câteva găleţi de murdărie. Au cam avut de muncă angajaţii spălătoriilor, care s-au crucit în ce hal s-au prezentat clienţii cu automobilele, de parcă uitaseră să le cureţe cu lunile. Maşinile celor care n-au avut treabă cu ele, deci, le-au lăsat în parcări, acoperite de mizerie întărită, arătau ca după o cursă prin noroaie. Dacă ceea ce se observa cu ochiul liber era atât de serios, vă daţi seama ce-a intrat în plămânii noştri în perioadele în care meteorologii au anunţat – iar previziunile s-au adeverit – că România va fi măturată de valurile de praf aduse de vânt din deşertul Saharei?! Maşina, de bine, de rău, o speli, grădina o uzi, terasele şi balcoanele le cureţi de mizeria albă, dar ce te faci cu sistemul respirator, care nu poate fi protejat de astfel de inconveniente, care s-au tot succedat pe durata lunii martie, acum şi în aprilie?!
Staţia de măsurare a calităţii aerului ne-ar fi arătat cât praf, saharian ori neaoş, înghiţim
Dacă am fi avut în dotarea Primăriei o staţie de măsurare a calităţii aerului, am fi ştiut ce respirăm în aceste zile încărcate la propriu, care le-au dat emoţii şi celor care se ştiu sănătoşi. Ce să mai vorbim despre muscelenii suferinzi cu plămânii, care au palpitaţii şi când e umezeală afară, darămite când aerul este îmbâcsit de asemenea cantităţi de praf?! Este al doilea an în care, deşi există o alocare bugetară, autorităţile locale se fac că au uitat de achiziţia propusă la începutul anului. În 2015, după înlăturarea lui Călin Andrei din funcţia de primar, ca efect al condamnării în procesul de corupţie, s-a făcut un pas mic în perspectiva achiziţionării unei aparaturi menite să monitorizeze starea aerului pe care îl respirăm. Deşi reputaţia de localitate turistică, la care Andrei, chipurile, lucra, accesând finanţări europene, pentru două proiecte eşuate lamentabil – promovarea turistică, plătit în mare parte de câmpulungeni, nu de europeni, şi „Kretzulescu”, plătit în totalitate de câmpulungeni – era compromisă din cauza incendiului la depozitul de otrăvuri de la ARO, acesta a refuzat categoric să investească în cea mai modernă instalaţie de detectare a poluării. Era necesară o achiziţie în acest sens, deoarece staţia de măsurare a calităţii aerului aparţinând Agenţiei de Protecţia Mediului, parţial sau total nefuncţională, ocupă de pomană locul în curtea Staţiei de Tratare a Apei.
La o lună de la căderea lui Andrei, Bogdan David a sesizat corect că finanţarea în valoare de un miliard, trecută în dreptul tomografului de la Spital, este de formă, în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii nu contribuie cu „grosul” costurilor. Graţie intervenţiei sale, o jumătate de miliard s-a „rupt” de la dotarea despre care se ştia sigur că nu se va face la Spitalul Municipal şi, astfel, o investiţie nouă a fost introdusă în bugetul anului 2015. Dacă ar fi existat bunăvoinţă din partea lui Liviu Ţâroiu, care a preluat atitudinea potrivnică a lui Călin Andrei în chestiunea depistării poluatorilor, diferenţa de bani era asigurată uşor vara trecută, când Câmpulungul a beneficiat, la rectificarea de la jumătatea anului, de 22 de miliarde de lei vechi. Suma a fost „vânturată”, fără a se înţelege mai nimic de ea şi fără ca un leu să completeze alocarea din martie.
Deşi finanţarea este prinsă în buget, nu
s-a mişcat un deget pentru demararea procedurilor de achiziţie
În 2016, staţia de măsurare a calităţii aerului figurează din nou în bugetul local, fiind inclusă pe lista de investiţii cu 200.000 lei, adică 2 miliarde de lei vechi. Suntem în a patra lună a anului, iar procedura premergătoare achiziţiei propriu-zise n-a fost nici măcar demarată. Este nevoie de studii care să stabilească ce fel de aparatură urmează să fie cumpărată, or documentaţia care intră în sarcinile angajaţilor de la Compartimentul Investiţii, acum că au scăpat de corvoada „Kretzulescu”, n-a fost realizată până în acest moment. Şi, din câte se pare, cei de la Investiţii nici nu se vor apuca de lucrul ei, având permisiunea lui Ţâroiu să nu facă nimic în această privinţă.
De ce Liviu Ţâroiu refuză să pună în practică ceea ce au votat consilierii locali la constituirea bugetului, când au fost de acord cu finanţarea investiţiei într-o aparatură, de preferat mobilă, sub forma unui laborator, de detectare a nivelului de poluare în municipiu? De la cine primeşte ordine Ţâroiu să nu care cumva să facă imprudenţa de a dota municipiul cu această staţie, prin cumpărarea căreia nu se urmăreşte închiderea vreunui operator economic, ci doar responsabilizarea celor care desfăşoară activităţi ce pot afecta mediul? Pe cine proteja Andrei şi, după el, Ţâroiu, cu creierele luminate de la Investiţii, care n-au condus o investiţie substanţială în Câmpulung, care să se simtă şi să dăinuie?
Răspunsul la aceste întrebări explică înverşunarea primarilor, fost şi actual, de a nu duce până la capăt ceea ce Consiliul Local a încuviinţat. Ceea ce societatea civilă a solicitat prin intermediul unor adrese depuse la Primărie, după incidentul de mediu de la ARO, ale cărui urmări sunt ţinute sub tăcere. Ar mai fi un motiv, pentru care este trenată, de fapt, împiedicată achiziţia consimţită de Legislativ şi reprezentanţii comunităţii locale. O grămadă din Primărie au propriul remediu de a-şi „steriliza” rapid şi eficient gâtlejurile afectate de praf şi otrăvurile colaboratorilor.