Astăzi se împlineşte un an de la producerea unei premiere în administraţia publică din Câmpulung: majoritatea politică nou constituită la acel moment, prin fuziunea PNL – PDL, a schimbat viceprimarul PSD-ist. Alegerea lui Liviu Ţâroiu ca secund al lui Călin Andrei, în 2012, a făcut parte din convenţia încheiată la nivelul USL, ai cărei termeni, atât de bine ticluiţi de Călin Andrei şi acceptaţi de Marin şi Ţâroiu, au lăsat PSD-ul în Consiliu în trei membri. În timp ce PNL-ul s-a umflat la şapte membri, pe fondul incompatibilităţii profesionale cu poziţia de ales local a celor doi PSD-işti succedaţi pe cel de-al patrulea loc obţinut de fosta jumătate USL-istă. PSD a pierdut, odată cu politicienii eliminaţi de propria incompatibilitate, şi scaunul, revenit PNL-ului, graţie alternanţei pe lista de candidaţi concepută parcă în dezavantajul social-democraţilor. Aceştia din urmă au fost nevoiţi să-i facă loc în zona eligibilă şi conservatorului Manuel Zenovie. Astfel a rămas PSD în trei inşi. Suficienţi, căci prea multă maturitate politică datorată mandatelor nenumărate pe acelaşi scaun strică. În ciuda minorităţii care îl plasează la un sfert din cantitatea PNL-ului, ajuns la 12, cu independentul Marin Ciobanu, nedespărţit în public de amicul Ion Dumitraşcu, PSD conduce Câmpulungul. În pofida strădaniilor liberalilor de a-şi impune omul până la decizia de condamnare pentru corupţie a lui Călin Andrei, cât şi în următoarele zece luni, a fost imposibil să-l înlăture pe cel mai silitor elev la lecţia de partid despre intoxicarea cu demisia. Nu s-a văzut politician mai îndărătnic ca Liviu Ţâroiu, care ar fi în stare să se lege cu eşarfa de primar de birou, ca să fie sigur că nu părăseşte nici cu forţa o instituţie care n-are nevoie de el. Cum, de altfel, n-are nevoie nici Câmpulungul.
Un an ratat din cauza lui Ţâroiu
Pe 22 decembrie 2014, presaţi de verdictul în procesul lui Călin Andrei, care urma a fi pronunţat de Curtea de Apel Bucureşti, liberalii au iniţiat schimbarea, care, în realitate, n-a schimbat nimic la nivelul conducerii administraţiei publice locale. Singura care a produs schimbarea a fost instanţa, care i-a netezit calea lui Ţâroiu către funcţia de primar şi a eliberat locul de viceprimar pentru David. După pierderea alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta, Liviu Ţâroiu a anunţat un gest de decenţă politică, intuind că i se pregăteşte „debarcarea” de către cei 11 membri PNL ai Consiliului, după „absorbţia” celor patru consilieri PDL. Aceştia au fost de acord să aştepte ca pesedistul să facă pasul promis, pentru a avea parte de o retragere onorabilă. Nu dă bine la imaginea unui om politic să fie înlocuit de colegi, întrucât alegătorul simplu percepe schimbarea ca pe o sancţiune pentru faptul că n-a fost bun. Nicidecum nu-l percepe ca pe o victimă, cum s-a amăgit Ţâroiu, care a uitat de angajament şi a preferat varianta detronării cu scandal.
Aşadar, deşi a beneficiat de răbdarea fostului partener de alianţă, care i-a oferit prilejul unei plecări cu fruntea sus, pesedistul a ales să-şi arate caracterul de politician care stârneşte dezgustul alegătorilor. Fără cuvânt, a renunţat la ideea de demisie, ceea ce ne face să ne îndoim că a avut-o vreodată în intenţie, când el, de fapt, urmărea disperat locul lui Călin Andrei. În ultima şedinţă a Legislativului municipal a anului 2014, colegii l-au dat jos din funcţie fără remuşcări, unii plătindu-i poliţe din trecut pe această cale. Iar în locul lui l-au ales, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi – cei doi pesedişti şi conservatorul au părăsit sala – pe Bogdan David, felicitat, dar rămas neînscăunat în anul scurs de atunci.
Laşitatea lui Ţâroiu a mers într-acolo încât nici măcar n-a venit la şedinţă să-i înfrunte. Nu, a optat pentru a şicana noul viceprimar, Consiliul, Primăria şi Câmpulungul cu procese cu final previzibil. Astfel, consemnăm un an ratat pentru municipiul pe care Ţâroiu are impresia că l-a cucerit, scurtu-i mandat asigurându-i succesul în 2016. Să trecem în revistă realizările sale ca primar. A debutat, în martie 2015, cu dubla avarie la reţeaua de apă, care, nici până astăzi, la zece luni de la incidentul cu repetiţie şi consecinţa opririi apei în Câmpulung şi comunele dependente de aducţiunea municipiului, câteva zile la rând, nu beneficiază de o sursă de rezervă. Credeţi ori ba, Ţâroiu n-a fost în stare să forţeze executarea unui sistem de alimentare în caz că buşeşte din nou magistrala. Pare de neînchipuit, dar, în decembrie 2015, nici măcar licitaţia n-a fost atribuită unui constructor! Ce să mai vorbim despre execuţia lucrării şi inaugurarea ei în anul dezastrelor!
În seria de trei nenorociri ale sezonului de primăvară-vară s-a înscris încetarea contractului cu partenerul de proiect al lui Călin Andrei, lăsat doi ani să-şi bată joc de investiţie. Chit că ratarea finanţării şi îngroparea în datorii a Câmpulungului i se datorează predecesorului, sfârşitul oficial al himerei turistice şi renaşterii urbane cu gărgăunii lui Călin Andrei s-a produs în epoca Ţâroiu. Două ghiulele şi amândouă cu greutate suficientă, dacă alegătorul înţelege gravitatea acestor eşecuri, încât să-l tragă pe pesedist la coada clasamentului aspiranţilor la Primărie. Uite-o şi pe a treia, de care este responsabil 100%: câinii vagabonzi, care ar fi trebuit, după planurile lui şi ale asociatelor sale de la “Anima”, să facă Anul Nou în casă nouă. Poftim belea, i s-a înecat şi acest proiect cu care ne „aburea” prin primăvară că va fi gata la căderea primului fulg de nea. Lucrarea este la „cota zero”, după bilanţul lui Liviu Ţâroiu, în ciuda faptului că iarna blândă permitea desfăşurarea ei fără probleme.
Nu mai vorbim despre “mărunţişuri”, cum a fost demolarea teatrului de vară al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, fără a se asigura că înaintaşul său a făcut lucrurile ca la carte. Printre ultimele isprăvi a fost scoaterea la licitaţie şi atribuirea unui drum fără să aibă buget pentru lucrare. Nu integral. Este vorba despre strada Gruiului, de la blocurile „S”, până la strada Richard, pe o distanţă de aproape 3 kilometri, cu diferenţa din Richard nefinalizată. Fără discuţie, reparaţia trebuie făcută, însă rămâne suspectă graba lui Ţâroiu de a organiza licitaţia în condiţiile în care abia s-a semnat contractul pentru canalizare. Este limpede că drumul nu se va face, de vreme ce abia se realizează canalizarea. Alocarea era de 13 miliarde de lei vechi, iar contractul s-a câştigat cu 39 de miliarde de lei vechi. Nu suma este problema, căci, conform proiectului, ea depăşea 56 de miliarde de lei vechi. Dar n-avea cum să-l scoată la licitaţie pe SEAP până nu avea la dispoziţie întreaga sumă. Cu 40 de miliarde, preţ antamat pentru un singur tronson de stradă, adio alte asfaltări la anul! În 2015, toate asfaltările – ce-i drept, adunate, au măsurat aproximativ aceeaşi lungime – au costat 40 de miliarde.
Ţâroiu demisionează la fel ca în 2014
Finalul anului 2015 îi prinde certaţi pe David şi Ţâroiu, „sămânţa de scandal” reprezentând-o bugetul. Liberalul aşteaptă, la fel ca anul trecut, ca al său coleg de palier să împacheteze, anunţându-se o a doua demisie, probabil, ca fel de “serioasă” ca prima. Se pare că iniţiativa retragerii lui Ţâroiu, care a gustat într-un an cât alţii în patru din beneficiile funcţiei de primar, ar aparţine cuiva peste el. Dar de superiori nu mai poate el, ca drept dovadă are planuri de împărţire a “caşcavalului” la anul. Academic vorbind, de construire a bugetului pe anul 2016, deşi cei implicaţi în această operaţiune sunt de partea lui David, care, la rândul său, creionează acelaşi document de care depinde funcţionarea Primăriei, a instituţiilor şi serviciilor subordonate. Şi chiar să-i reuşească plămădirea bugetului, nu vedem cum va convinge Consiliul să-i voteze varianta proprie şi personală.
Punctăm cele două repere importante în diferendul Ţâroiu + Prefectura, de o parte, şi Consiliul Local, susţinător al lui Bogdan David, de cealaltă parte:
26 octombrie 2015 – Tribunalul Argeş a respins acţiunea PSD-ului, dând câştig de cauză majorităţii liberale din Legislativul municipal;
26 ianuarie 2016: „data recomandată”, potrivit portalului Curţii de Apel Piteşti pentru debutul judecării recursului formulat pe 11 noiembrie de Liviu Ţâroiu, urmat pe 2 decembrie de cel al Prefecturii.
Din acest motiv, nu ne aşteptăm ca Liviu Ţâroiu să demisioneze, de data aceasta, pe bune, până la sfârşitul anului. Dar asta nu ne împiedică să-i cerem public, în numele câmpulungenilor scârbiţi de atitudinea josnică a unui fals primar cu comportament de „fripturist”, să lase Primăria. Şi să încerce s-o recâştige prin vot, dacă se crede atât de bun!