Bieţii ADP-işti au salariile atât de mici, încât şefii lor îi lasă să şi le dubleze, făcând ciubucuri în timpul programului, cu utilajele şi maşinile din dotarea serviciului public, plătit din banii noştri. Păi, cum să fie curăţenie în oraş, când muncitorii tund buruienile la cererea proprietarilor de case, care îi omenesc cu o ţuică, un blid de mâncare caldă şi ceva mărunt de un pachet de ţigări?! Ai nevoie de cineva să-ţi cosească, să-ţi sudeze, să-ţi repare ceva, apelează cu încredere la ADP-işti, care fac serviciul prompt, lăsând baltă propriile sarcini, ca să nu stea peste program. Tot cu utilajele ADP-ului îşi rezolvă şi treburile personale. Iată un exemplu. Deunăzi, o familie din “buricul târgului” a schimbat mobila şi câteva obiecte din vechea dotare au fost coborâte în faţa blocului: un şifonier cu două uşi, încă un şifonier dezmembrat, două comode şi o canapea. În câteva minute, a oprit la scară platforma ADP-ului, cu care sunt căraţi maidanezii, din care au coborât câţiva muncitori mai bronzaţi, semn că treaba fusese stabilită. La faţa locului a apărut şi o femeie gravidă, cu ţigara în colţul gurii, împingând un cărucior de gunoi. Tot de la ADP şi ea. Inşii au încărcat rapid cât a încăput în maşină, rămânând să mai facă o cursă pentru şifonierul întreg lăsat în faţa blocului. Maşina a plecat cu mobila la destinaţie, iar femeia a dat şi ea fuga cu căruţul, probabil, la serviciu, pentru a-l preda. S-a întors în 10 minute, fără obiectul muncii, şi a păzit şifonierul până la întoarcerea maşinii de la ADP. La al doilea transport, au fost urcate pe platformă restul de mobilier şi femeia, probabil, nevasta unui muncitor, şi asta a fost ziua. Musceleanul de pe bulevard
Articolul următor