În ediţia trecută am informat că autorităţile locale au renunţat la ideea de a construi un adăpost propriu, aşa cum îşi planificaseră, la o capacitate incomparabil mai mică decât cea a amenajării propuse de nemţi. Spunem „propuse”, întrucât inclusiv în rândul aleşilor sunt sceptici în privinţa investiţiei, mai ales acum după ce viceprimarul cu atribuţii de primar Liviu Ţâroiu ne-a dat vestea că finanţatorul german nu are decât un sfert din suma necesară. ªi anul trecut, şi în acest an, în bugetul local a figurat o alocare pentru realizarea unei construcţii, pe un amplasament care nu fusese încă identificat, în care Primăria, prin ADP, să desfăşoare propria acţiune de curăţare a municipiului de maidanezi. Adică, în momentul deblocării legii, care, momentan, împiedică eutanasierea, autorităţile să fie pregătite pentru campania de împuţinare a animalelor nerevendicate, prin aplicarea măsurii drastice.
În bugetul anului 2015 au fost puse de-o parte 2 miliarde de lei vechi pentru ridicarea unui adăpost de dimensiuni reduse, de maximum 100 de locuri, în care ADP să strângă, progresiv, ce rămâne pe dinafara amenajării nemţilor sau ce apare în timp pe străzi, ca urmare a abandonului. 14 zile, cât prevede legea, iubitorii au posibilitatea să-i salveze adoptându-i, în anumite condiţii, a căror respectare nu ştim cine o va urmări, de vreme ce serviciul public n-are oameni nici să captureze maidanezii din cartiere. A spus-o Liviu Ţâroiu: „Anima” are o singură persoană „specializată” în strânsul câinilor, pe Dorin Todiruţ, care lucrează cu un om pus la dispoziţia acestuia de Primărie, şi numai pentru prinderea câinilor răi! ªi ne mai mirăm de proporţiile fenomenului, a cărui diminuare nu se simte, nu se vede.
Tocmai de aceea, municipalitatea a păstrat relaţia contractuală cu societatea Consiliului Local Mioveni, care ajută ADP-ul la preluarea patrupedelor din teritoriu. Întrucât angajaţilor de la Mioveni li s-au pus beţe în roate de către unii – fanatici pentru drepturile animalelor – care au făcut reclamaţii că se încalcă interdicţia transportării câinilor în afara zonei limitrofe Câmpulungului, s-a renunţat la a se mai apela la adăpostul acestora. Era un lucru foarte bun pentru noi, întrucât refugiul din Grui este supraaglomerat, şi era o şansă să vedem străzile curăţate mai repede dacă aleşii aveau o posibilitate de cazare. Practic, lucrătorii de la Mioveni făceau totul: strângeau câinii, fiindcă Primăria noastră nu are serviciu de ecarisaj, şi-i duceau la adăpostul lor, unde le asigurau hrana. Dar sesizările cum că practica va ajunge la urechile Uniunii Europene, care are o sensibilitate crescută când vine vorba de drepturile şi protecţia animalelor, au stopat ceva ce mergea bine, în sfârşit, şi la noi.
Colaborarea cu Mioveni, chiar limitată, din cauza restricţiei de a nu depăşi teritoriul limitrof municipiului, va continua, însă problema este că hingherii n-au unde să ducă animalele. De aceea, treaba cu nemţii este obligatoriu să fie una serioasă. ªi rapidă.
După 14 zile, în caz de nerevendicare a maidanezilor din adăpostul pe care îl avea în plan Primăria, se trecea la eutanasiere. Din păcate pentru edili, proiectul a rămas împotmolit, deoarece normele de aplicare a Legii maidanezilor sunt suspendate printr-o hotărâre judecătorească. ªi tot „suspendat” a rămas şi adăpostul Primăriei, deşi, culmea, în 2015 s-au alocat bani pentru construcţia lui. Dar probabil că aceasta a fost logica urmărită de conducerea Primăriei, susţinătoare a ideii de parteneriat cu nemţii, de la bun început: să rezerve o sumă consistentă în buget, mascată sub motivaţia unui adăpost nou al Primăriei, în care să se facă eutanasieri, pentru ca, în momentul în care consilierii vor fi convinşi să accepte parteneriatul musceleano-german, să aibă finanţare pentru infrastructura de apă, curent, drum de acces pe izlazul situat pe drumul spre Godeni. Lucrurile au fost planificate înainte de construcţia bugetului.
Nici amplasamentul gândit de vicele Ţâroiu pentru amenajarea Primăriei, cu rol de cazare temporară a animalelor fără stăpân, lângă viitorul adăpost al nemţilor, nu era unul fericit. N-ar fi putut în veci să facă eutanasieri lângă două fundaţii ai căror membri se declară iubitori de animale, dintre care una şi-a propus să vină la Câmpulung ca să crească maidanezi. Dacă Ţâroiu se ducea în „gura lupului”, nu apărea el pe primele pagini ale ziarelor europene ca exterminator de căţeluşi?! ªi Cruella DeVil ar fi fost individioasă pe reputaţia vicelui bălăcărit de UE pentru lipsa de compasiune faţă de soarta blănoşilor nedoriţi. ªi nu numai imaginea zdrenţuită ca urmare a “lătrăturilor” la forurile europene era consecinţa masacrării de maidanezi, gard în gard cu fundaţia care se chinuieşte să strângă cei 400.000 de euro ca să-i investească în viitorul câinilor vagabonzi. Dar cine ar fi fost primii la adopţii la poarta lui Ţâroiu? Nemţii, fireşte. Aşa că nu făcea nicio treabă, amplasând „tabăra” umilă a municipalităţii, de 50-100 de locuri, lângă „Casa Poporului” canin a nemţilor, de 1.500-2.000 de locuri.
Este adevărat că Liviu Ţâroiu a luat în calcul, neavând la dispoziţie un teren adecvat proiectelor sale „câineşti” – întrucât trebuie să fie aproape de comunitate, pentru ca doritorii să aibă acces neîngrădit de distanţă la adopţii – să renoveze o porţiune a actualului adăpost din Grui şi acolo să desfăşoare activitatea „barbară”. Într-un sfârşit, ne-am lămurit că, până când autorităţile locale din România nu vor avea „undă verde” să rezolve chestiunea maidanezilor prin eutanasiere, nu se face al doilea adăpost. Dar dacă nu-l vor face nici nemţii pe al lor?
“Cruella” Ţâroiu începe să semene cu Brigitte Bardot
