Din „galeria pictorilor uitaţi”, cum plastic şi nostalgic a intitulat Emil Hagi colecţia de artişti de la începuturile Cenaclului „I.D. Negulici”, ale căror lucrări sunt expuse în prezent la Galeria „Arta”, îl vom aduce în faţa cititorilor musceleni pe Ştefan Chioreanu, un nume prea puţin valorificat în cadrul manifestărilor de artă plastică din Câmpulung. Din păcate, căci creaţia a fost descoperită şi admirată de iubitorii de artă din Capitală încă de acum trei decenii, graţie strădaniilor familiei de a-i face cunoscute numele şi opera. Prin acţiunea culturală de sâmbătă, 17 septembrie 2023, s-a produs o mică reparaţie a neglijării acestui pictor născut la Cluj, şcolit la Bucureşti şi trăit la Lereşti, unde casa i-a devenit un adevărat muzeu, care găzduieşte aproximativ 90 de tablouri purtând semnătura sa. Gabriela Buliga, una dintre cele cinci fiice ale lui Ştefan Chioreanu, mărturisea publicului interesat de creaţiile câtorva dintre fondatorii Cenaclului „I.D. Negulici”, că a fost preocupată să nu înstrăineze dintre picturile tatălui, o moştenire preţioasă pentru descendenţii unei personalităţi a picturii muscelene.
- Ştefan Chioreanu a participat la întrunirea din ianuarie 1970, la care s-a hotărât înfiinţarea cenaclului
„Suntem în 29 ianuarie 1970, într-una dintre sălile Casei de Cultură Orăşeneşti, unde câţiva inimoşi şi împătimiţi ai artelor plastice s-au adunat şi au decis să lucreze împreună, pentru promovarea artelor plastice muscelene. Numele lor se regăsesc în procesul verbal încheiat cu această ocazie. Aceştia sunt Alexandru Donici, Eugen Pohonţu, iniţiatorii principali ai înfiinţării acestui cenaclu, Nicolae Mitrea, Ştefan Chioreanu, Dalila Ionescu Oncica, Maria Proca Jinga, Nelu Constantin, George Paulian, Alexandru Marinescu, fraţii Istrate – Calinic şi Clemente, Nicolae Chirca, Ion Scarlat, Pavel Moţoc, Victorian Stăncescu, Mircea Constantinescu, Doru Oncete, Oscar Ionescu, Gheorghe Negru şi Ion Grigorescu, cărora li s-au alăturat Georgeta Ionel, Georgeta Joiţa, Valeria Alecu. Aceştia sunt fondatorii Cenaclului de Arte Plastice „I.D. Negulici” şi tot ei sunt cei care au dus arta plastică pe firmamentul afirmării, în primul deceniu al activităţii lui.”, aflăm din istoricul Cenaclului de Arte Plastice „Ion D. Negulici”, realizat, în 2020, sub forma unui album, la împlinirea a 50 de ani de la înfiinţare.
Expoziţia de la Galeria „Arta”, al cărei prag vă invităm să-l treceţi, ca să admiraţi o colecţie de sărbătoare, cuprinde lucrări ale lui Alexandru Donici, Ştefan Chioreanu, Dalila Ionescu Oncica, Gheorghe Negru, Mircea (Cici) Constantinescu, Pantelimon Fleşariu, Marian Petry, Ecaterina Enescu, Victoria Petrescu, Maria Proca Jinga, Nicolae Constantinescu, Constantin Cojanu, Gheorghe Paulian, Nelu Constantin şi Ştefan Thury.
- S-a născut la Cluj, a făcut şcoala la Bucureşti şi, la 20 de ani, s-a stabilit la Lereşti
Invitată în cadrul expoziţiei omagiale, Gabriela Buliga, fiica pictorului Ştefan Chioreanu – una dintre cele cinci fiice -, a oferit câteva referinţe de natură personală legate de părintele său. „S-a născut în frumosul oraş din inima Ardealului, Cluj, în vara istoricului an 1918, într-o familie săracă. Pe când copilul avea doi ani, familia a venit în Bucureşti. A urmat Liceul „Constantin Brâncoveanu”, unde l-a cunoscut pe domnul Puiu Dogărescu, fiul lui Ioan Dogărescu, un renumit pictor de biserici. În anul 1938, a poposit în Lereşti şi a participat la pictura interioară şi exterioară a Bisericii „Înălţarea Domnului”. Acolo a cunoscut-o pe mama mea, Maria Voican, de care şi-a legat firul vieţii. Acolo a trăit, acolo a pictat. Deşi a fost un ardelean, nu este lereştean şi muscelean, a iubit foarte mult aceste plaiuri şi peisajele, pe care le imortaliza cu mult drag pe pânze.”, povestea fiica despre tatăl său, omul şi artistul.
- Povestea portretului unei femei din Lereşti. „Ca să poată să expună în vremea comuniştilor, trebuia să aibă un titlu special. Vedeţi că în piept poartă o insignă de „mamă eroină”
Ştefan Chioreanu a excelat în portretistică, iar oamenii care i-au devenit personaje în lucrările sale sunt puşi în valoare şi, la rândul lor, pun în valoare splendoarea costumelor populare. Din consistenta colecţie de lucrări păstrată în integralitatea pieselor moştenite de la tată, în semn de respect pentru amintirea acestuia, Gabriela Buliga a ales să expună un tablou, care are în spate o povestioară inedită pentru prezentul lipsit de restricţii în materia exprimării artistice.
Altfel stăteau lucrurile în vremea comuniştilor, când artistului îi trebuia un pretext pentru a expune, de pildă, un om simplu. Trebuia ca personajul respectiv să aibă recunoaşterea regimului, manifestată printr-o distincţie, o diplomă sau un titlu. „Am expus doar un tablou cu o lereşteancă – spunea Gabriela Buliga despre portretul ales -, o vecină de-a noastră. Ca să poată să expună în vremea comuniştilor, trebuia să aibă un titlu special. Vedeţi că în piept poartă o insignă de „mamă eroină”. Nu putea să expună absolut orice.”
- Muzeu la Lereşti, în casa familiei, în care pot fi admirate 90 de picturi păstrate de fiică
În 1972, în casa de la Lereşti a fost amenajat un muzeu dedicat operei pictorului Ştefan Chioreanu. „Avem, la ora actuală, 90 de picturi, pe care eu am căutat să le păstrez, să nu le înstrăinez. M-am străduit, cât am putut, să-l fac cunoscut. În anul 1990, cu ajutorul unor personalităţi de la Muzeul Naţional de Artă, am reuşit să deschid o expoziţie la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, cu care am avut succes. Bucureştenii veneau, ne felicitau şi scriau în caietul de expoziţie. „Să nu priviţi precum asupra unor obiecte de inventar, este, poate, trăirea de-o viaţă a unui om, pe care a lăsat-o dumneavoastră vie. Vei trăi veşnic, Ştefan Chioreanu!”, este unul dintre elogiile aduse tatălui, reţinute de fiica sa, pentru care au contat nespus de mult astfel de aprecieri.
Următoarele expoziţii au fost la Teatrul Nottara Bucureşti şi la Teatrul „Alexandru Davila” Piteşti. „Pe plan local, cât timp a fost membru al Cenaclului „I.D. Negulici”, a participat la expoziţii colective, dar a avut şi expoziţii personale în Câmpulung. Din cauza sănătăţii precare, s-a retras din cenaclu, însă a continuat să picteze pentru el, pentru sufletul lui. Iubea foarte mult acest lucru. A fost nevoit să ne întreţină, pentru că am fost o familie numeroasă, şi să picteze la biserici, împreună cu alţi pictori, care aveau autorizaţie. El nu a reuşit să facă decât liceul la Bucureşti, n-a reuşit să studieze mai mult. Însă, având talent, a reuşit să imortalizeze pe pânză aspecte ale vieţii de zi cu zi.”, a mărturisit Gabriela Buliga, bucuroasă că a participat cu lucrările tatălui, alături de ale celorlalţi pictori, fondatori sau intraţi mai târziu în cenaclu, pe care i-a cunoscut în marea lor majoritate. Era copil când a văzut lucrările lui Alexandru Donici expuse la Casa Armatei.
- Pictorul a fost tatăl a cinci fete
Alexandru Marinescu, preşedintele onorific al Asociaţiei de Arte Vizuale „I.D. Negulici”, i-a cunoscut pe Alexandru Donici şi Ştefan Chioreanu, cărora le-a fost elev, şi pe Pantelimon Fleşariu. Alexandru Marinescu a absolvit a doua promoţie a Şcolii Populare de Artă, din care a făcut parte şi Grigore Popescu Muscel.
Şi el cunoaşte împrejurarea în care Ştefan Chioreanu a venit în Muscel, la invitaţia rucăreanului Ioan Dogărescu, de a picta împreună biserici din zona Muscelului. În urmă cu 85 de ani, pe când avea 20 de ani, drumul lui Ştefan Chioreanu s-a oprit la Lereşti, unde a construit o familie şi, mai mult decât o casă, a construit o familie cu cinci fete. Fiindu-i ucenic o perioadă, Alexandru Marinescu a avut ocazia de a-l cunoaşte mai bine pe Ştefan Chioreanu, „un om blajin, de omenie, care încerca, prin cunoştinţele sale acumulate de-a lungul vremii, pe lângă Ioan Dogărescu, să le împărtăşească şi tinerilor. Foarte meticulos şi atent ca, atunci când te afli pe schelă, să nu dai cu cotul, cu genunchiul, în pictură, să ţii malştocul unde nu este pusă culoare, pe spaţiul nelucrat. Pritocea culorile atât de mult, le amesteca, le combina astfel încât să dea altă nuanţă decât culoarea de fabricaţie, industrială. Un mare portretist, un mare peisagist! I-am cunoscut şi fetele în perioada aceea. Să-mi facă cunoştinţă cu fetele… nu se mai terminau! Mi-era şi jenă… unele dintre ele erau cam de aceeaşi vârstă, altele erau mai mici. Ştia să le îmbrace pe toate la fel.”, sunt câteva amintiri ale lui Alexandru Marinescu despre Ştefan Chioreanu, care şi-a pus amprenta asupra stilului său de lucru şi al celor care au avut prilejul de a lucra cu el.
- După ce a văzut expoziţia lui Ştefan Chioreanu la Teatrul Foarte Mic, în anii ’90, Emil Hagi a simţit emoţie şi mândrie că Muscelul este reprezentat la acest nivel
Emil Hagi s-a arătat recunoscător organizatorilor expoziţiei, pentru ca artiştii de acum mai bine de o jumătate de secol nu fie incluşi într-o „galerie a pictorilor musceleni uitaţi”. „Aşa cum credeam eu că s-a întâmplat cu pictorul Ştefan Chioreanu, pe care foarte rar l-am văzut pe simeze la Câmpulung. În schimb, în anii ’90, când datorită activităţii mele în Capitală, bântuiam prin galerii, am avut surpriza ca în foaierul Teatrului Foarte Mic să descopăr o expoziţie a pictorului muscelean Ştefan Chioreanu, care mi-a trezit mari emoţii când am admirat acolo peisaje din zona Muscelului, portrete şi imagini cu bogăţia costumului popular muscelean. A fost emoţionant pentru mine că, într-un anume fel, eram „emigrant” în Capitală şi aceste momente mi-au trezit emoţii şi un sentiment de mândrie. Mă mândream cu faptul că un pic de Muscel expune la un asemenea nivel. La fel s-a întâmplat cu un alt artist plastic de marcă din Muscel, care, la vremea aceea, expunea în foaierul Teatrului Naţional. Este vorba despre Ileana Ceauşu Pandele. Nu a fost membra cenaclului, dar poate fi considerat un artist de marcă provenind din Muscel. Din perspectiva mea ca iubitor de artă, consider foarte important că cenaclul şi galeria au reuşit să aducă în faţa noastră nişte pictori, pe care nu i-aş fi vrut în „galeria pictorilor uitaţi”.”, a afirmat Emil Hagi, aflat în publicul vernisajului unei expoziţii disponibilă vizitatorilor până pe 15 octombrie 2023.
Magda BĂNCESCU
