Considerată o urgenţă a comunităţii, cererea soţilor Anca şi Adrian Coşa de a fi finanţaţi cu peste o sută de milioane de lei vechi de la bugetul local, în schimbul unei descoperiri personale, pe care erau dispuşi s-o dăruiască municipiului – contra cost, fireşte – a fost introdusă pe ordinea de zi a unei şedinţe de îndată. Am explicat cu alte ocazii că aleşii se întrunesc în şedinţe de îndată numai pentru votarea unor chestiuni urgente, cum sunt salariile dascălilor, care nu le pot intra în buzunar, dacă circuitul banilor veniţi de „sus” nu include etapa trecerii lor prin bugetul local. Au fost de votat şi sumele destinate chenzinelor profesorilor la întrunirea convocată de viceprimarul Liviu Ţâroiu pentru miercuri, 9 septembrie, o urgenţă, într-adevăr, aşa cum era şi alocarea financiară pentru reţeaua de apă de rezervă. Dar pe lângă aceste chestiuni importante, Executivul a strecurat şi câteva „umpluturi”, pe care consilierii trebuiau să le voteze, favorabil sau nefavorabil. Una dintre acestea, care putea fi lăsată pentru întâlnirea de la sfârşitul lunii septembrie, a reprezentat-o alocarea a 10.500 de lei ceruţi de arhitecţii Coşa în scopul „întocmirii documentaţiei Studiului Istoric al zonei vechi construite din care face parte Biserica „Sfântul Gheorghe – Olari”.” La şedinţa de la finele lui august, când şi-au prezentat intenţiile în plen, păreau încrezători că vor obţine „mărunţişul” cerut, 2.300 de euro pentru „deranj”. Însă socoteala cu care au plecat de acasă le-a fost demontată în târg. Parcă dinadins Executivul a pus proiectul de hotărâre pe ordinea de zi a unei şedinţe de îndată, unde meteahna consilierilor este să nu participe. Iar, în lipsa unei majorităţi, pretenţiile financiare ale soţilor Coşa nu aveau cum să aibă succes. Din exterior privind lucrurile, arhitecţii au fost „lucraţi” cu premeditare de Primărie şi Consiliu, ca să scape de ei.
Au avut tupeu să vină la Primărie după bani, când au încasat un onorariu regesc pentru “Kretzulescu”
Departe de a contesta lucrarea şi descoperirea celor doi specialişti, care, probabil, sunt în posesia unor informaţii ce pot schimba istoria Câmpulungului, aşa cum a fost argumentată solicitarea de fonduri de la Primărie. Însă maniera în care şi-au prezentat doleanţa, cu o uşoară aroganţă, cum că au lăsat la preţ din „patriotism”, din spirit de „voluntariat”, că sunt câmpulungeni, ca şi beneficiarii descoperirii lor, parcă cerea o respingere din primul moment în care s-au înfiinţat la Primărie după bani. Dacă erau voluntari şi patrioţi pe deasupra, trebuiau să lucreze gratis pentru comunitatea de la care au încasat câteva miliarde bune pentru „Kretzulescu”. Suma cu care au fost plătiţi proiectanţii pentru lucrarea care a distrus cele două oaze verzi ale municipiului n-a fost făcută niciodată publică, dar se vehiculează că aceştia au primit în jurul a 5 miliarde! La un asemenea ospăţ regesc în materie de onorarii, te mai pretai să ceri nişte “firimituri” pentru un studiu referitor la care n-au vrut să dezvăluie mare lucru?!
Uite că soţii Coşa s-au uitat şi la 100 de milioane, fiindcă, în viziunea lor, voluntariat înseamnă reducere de preţ. Nu mai vorbim de insistenţa cu iz de milogeală cu care au încercat să-i convingă pe aleşi, la sfârşitul lui august, să le dea banii pentru o lucrare ce a beneficiat de o prezentare sărăcăcioasă, pesemne, din considerente de siguranţă a informaţiilor ţinute la secret până la semnarea contractului de finanţare.
Intenţiile acestora sunau astfel: “Studiul va cuprinde monumentul istoric Biserica „Sfântul Gheorghe – Olari”, datată secolul XVI, cu cercetarea surselor documentare cunoscute până în prezent, intervenţia de restaurare realizată în anul 1932 de către C.M.I., săpăturile arheologice efectuate, studiu de arhitectură comparată a monumentului cu corelare a detaliilor de arhitectură cu monumente similare în epocă din România, din zona fostului Imperiu Bizantin, cât şi din Vestul Europei, studiu urbanistic al tramei stradale foarte vechi, diferită ca şi constituire faţă de ţesutul stradal longitudinal dezvoltat în lungul Râului Târgului. Se vor avea în vedere amplasamentul crucilor de piatră care se păstrează din vechime şi importanţa legăturii dintre Biserica „Sfântul Gheorghe – Olari” şi turnul Mănăstirii „Negru Vodă”, pe direcţia spre locul de trecere a râului, traseu descris şi în anul 1658 de către călătorul străin Paul de Alep cu prilejul procesiunii făcute împreună cu patriarhul Macarie al Antiohiei „la o biserică veche de la marginea oraşului”, pentru sfinţirea aghesmei, potrivit datinei, în ziua hramului Sfântului Gheorghe.”
Prezentarea modestă se încheie cu oferta financiară de 2.300 de euro, „beneficiind de o reducere, având în vedere apartenenţa autorilor la valorile Câmpulungului şi un termen de predare scurt, de două luni de la semnarea contractului.”
La finele lui august, deşi nu erau în posesia prea multor date, ci doar presaţi de soţii Coşa să primească banii, aleşii au acceptat, de principiu, ca la o viitoare rectificare de buget să le acorde finanţarea.
Arhitecţii n-ar fi autorizaţi să întocmească studii pentru P.U.G.
Rectificarea de buget s-a ivit nouă zile mai târziu, ocazie cu care Executivul a propus Consiliului Local să aprobe cele 105 milioane de lei vechi, pentru studiul cu pricina, de care arhitecţii urmau să se apuce numaidecât ca să prindă „trenul” Planului Urbanistic General efectuat în acest an. Mai precis, descoperirile lor urmau să completeze P.U.G. întocmit o dată la 20 de ani, căruia i-a venit rândul să fie actualizat în 2015. Temerile că trebuie să aştepte 20 de ani până la următorul P.U.G. s-au adeverit, deoarece, la şedinţa de miercuri, la care au fost prezenţi 12 aleşi (13 cu Liviu Ţâroiu, împiedicat de atribuţiile de primar să voteze în calitate de consilier local), doleanţa lor n-a întrunit jumătate plus unul din voturile aleşilor în funcţie. Mai precis, opt au fost de acord ca Anca şi Adrian Coşa să beneficieze de finanţare, trei s-au abţinut şi unul a fost împotrivă.
Mai mult decât atât, din cele reclamate în plen, se pare că arhitecţii n-ar fi fost autorizaţi să întocmească studii care presupun P.U.G., ci doar pentru cele care se limitează la Plan Urbanistic de Detaliu. Din acest motiv, arhitectului şef i s-a cerut să verifice dacă cei doi au dreptul să efectueze lucrări de genul celei pentru care cereau banii. În condiţiile picării la vot a iniţiativei, Dan Cristian Dumitrescu a scăpat de sarcină, asta dacă nu cumva va găsi cineva interesat să-i susţină din umbră pe arhitecţi o chichiţă de reintroducere a cererii pe ordinea de zi a unei dezbateri viitoare.
Bănuim că maniera elegantă în care au scăpat de cei doi, din cauza cărora municipalitatea s-ar putea să aibă de suferit în instanţă, deoarece constructorul (sau demolatorul) investiţiei de reabilitare a Complexului „Kretzulescu” şi a centrului istoric va contracara cu deficienţe legate de proiectare, nu-i va demoraliza şi vor face voluntariat pentru Câmpulung cum scrie la carte. În funcţie de disponibilitatea de a „sponsoriza” Primăria cu studiul istoric în contul miliardelor încasate pentru proiectul care a distrus parcurile municipiului, vedem cât de puternic este patriotismul fluturat pe sub nasul aleşilor.