Campanie electorală pe seama testului PCR
Într-o perioadă sensibilă electoral, politicienii din opoziţia Elenei Lasconi, opoziţie pe care o ştiam formată din PSD şi POL, sporită, însă, la şedinţa din 26 noiembrie, şi cu unul de la PNL, au speculat, pentru imaginea politică, cei 50 de lei adăugaţi preţului testului PCR la cerere. Campania purtată în Consiliu de reprezentanţii partidelor cu interes să iasă bine la parlamentare a avut şi o tentă împotriva Executivului strâns cu uşa să facă ceea ce Spitalul, condus de un membru PSD, cerea din vremea lui Liviu Ţâroiu: o adaptare a costului testului la creşterile de consumabile produse la nivel naţional. Altfel, laboratorul s-ar fi închis.
S-a mers într-acolo încât partenerii de alianţă ai primăriţei Elena Lasconi au cerut ca toţi cetăţenii Câmpulungului să fie testaţi gratuit. Adică să fie Câmpulungul mai cu moţ şi să se facă la noi ce nu se face la nivelul întregii ţări. I-aţi auzit deseori pe guvernanţi şi pe preşedinte că România are o capacitate de testare de 50.000 de teste zilnic, care nu se fac la acest maxim, pentru că populaţia fără simptome ale bolii trebuie să plătească.
Statul, din păcate, nu suportă contravaloarea testelor nici pentru membrii unei familii din aceeaşi locuinţă în care s-a depistat un caz de infectare. Dacă politicienii noştri, intraţi din nou în vrie electorală, simţeau nevoia să facă bulbuci la şedinţa de Consiliu, acest subiect trebuia „atacat”. Şi, eventual, pledat la nivel central, pentru schimbări favorabile persoanelor din anturajul celor depistaţi pozitiv.
O lege proastă obligă un contact direct sănătos – cu test făcut pe banii lui – să stea izolat 14 zile
O prevedere legală parcă intenţionat prost făcută nu permite testarea gratuită a contactelor directe ale unui diagnosticat pozitiv. „Buba” o constituie definiţia de caz, în care intră doar cetăţenii suspecţi de infectare, prin natura simptomelor manifestate. Restul cu care contagiatul a intrat în contact sunt obligaţi să se izoleze la domiciliu, timp de 14 zile, asta în situaţia în care DSP tratează cu seriozitate anchetele epidemiologice.
Altfel spus, în loc să testeze contactele directe, cum ar fi fost firesc, ca să-i depisteze pe cei infectaţi, statul îi forţează pe toţi să se izoleze. Ceea ce „miroase” a abuz, să-l reţii la domiciliu pe cel care îşi probează starea de sănătate nealterată de COVID cu un test suportat din buzunarul lui.
Aşadar, necazul porneşte de la definiţia de caz, potrivit căreia numai persoanele care au simptome se pot testa gratuit. Aici trebuie umblat şi modificat, dar nu am auzit pe niciunul dintre componenţii Consiliului Local să propună un demers comun către guvernanţi, ca să se aplece asupra definiţiei de caz. Care să-i includă şi pe membrii de familie, de exemplu, care locuiesc sub acelaşi acoperiş cu persoana depistată ca infectată.
Ce-au cerut oamenii politici din Consiliu zornăie a tinichele de campanie electorală. Liviu Ţâroiu, de pildă, în timpul căruia populaţia Câmpulungului a fost împovărată cu taxe şi impozite majorate în fiecare an al mandatului său, unele cu până la 40%!, vrea plafonarea preţului testului la 200 de lei, întrucât majorarea periclitează concediile în străinătate ale concetăţenilor, contactele directe fiind obligate la „consemn” la domiciliu. Plus testare în masă. De ce? „Ca să ne dăm seama ce se întâmplă în zona noastră.”, zice omul. În caz că are dubii, îl informăm noi ce se întâmplă la Câmpulung: o transmitere comunitară accelerată, la fel ca în Argeş şi în România. Alţii vor ca bugetul local să le subvenţioneze testele celor săraci, după modelul ajutorului de încălzire. Asta a fost ideea POL. Ideea PNL a fost să se facă teste la Câmpulung şi sâmbăta şi duminica, la fel ca la Mioveni. Asta deşi laboratorul de la Câmpulung este deservit de doar două angajate ale Spitalului Municipal, care, la fel ca bugetarii de la PNL, au dreptul la zile libere.
Firesc ar fi fost ca statul să testeze pe cheltuiala sa toate contactele directe ale celor infectaţi
Lăsându-i la o parte pe cetăţenii care au nevoie de dovada emisă de laborator că sunt sănătoşi tun, aşadar, îşi pot face vacanţele peste graniţă, problema reală sunt, într-adevăr, contactele celor infectaţi. Bogaţi ori săraci, firesc era ca statul să ofere gratuitate la testare pentru toţi care au interacţionat, au muncit, au locuit cu o persoană diagnosticată pozitiv. Pentru că este în interesul statului să ţină sub control numărul infectărilor, situaţie în care mai eficientă este testarea decât izolarea. Dacă n-are certitudinea infectării, există tentaţia pentru cel izolat de a ieşi din casă. Au ieşit şi cei infectaţi, darămite suspecţii!
Ce propun cei de la POL, la unison cu PSD, ca bugetul Câmpulungului să subvenţioneze pentru nevoiaşi contravaloarea testului, nu poate fi decât cu titlu provizoriu. Nu se ştie cât ţine pandemia, câţi concetăţeni se vor îmbolnăvi de acum înainte, dar se ştie ce-au lăsat Liviu Ţâroiu şi fostul Consiliu Local în urma lor. Şi, cu toate acestea, Ţâroiu are tupeu să pronunţe „testare în masă”.
Bugetul local nu-şi permite să achite nici măcar contravaloarea testelor pentru membrii de familie ai unui infectat cu venituri modeste. Exclus teste pentru tot Câmpulungul!
Ioana Marcu, ales local din partea USR, a trecut prin experienţa infectării cu COVID
„Şi dacă, printr-un miracol, s-ar reuşi testarea în masă la Câmpulung, dacă nu se testează şi comunităţile din jur, este degeaba”
Consilierul local Ioana Marcu s-a dat exemplu pe ea, vorbind, deci, din experienţa proprie, fiind nevoită să testeze pe cheltuiala familiei toţi membrii, după ce a fost depistată cu COVID. Tânăra a recunoscut că posibilităţile familiei sale au permis susţinerea costului mai multor teste, dar altfel stau lucrurile în foarte multe familii câmpulungene. Dacă, din patru membri, unul este infectat, cheltuiala pentru ceilalţi trei se ridică la 750 de lei. Cu condiţia de a fi asimptomatici şi de a insista ei pentru testare. Căci, în cazul în care dau semne de boală, Spitalul îi testează gratuit. Cel puţin, aceasta este teoria.
„(…) Vă spun din experienţa proprie, pentru că tocmai ce am ieşit din izolare după COVID. Nu eşti foarte ajutat cu testele, în sensul în care, chiar dacă prezinţi simptome, eu, personal, a trebuit să testez o parte din familie separat. Chiar dacă se ştia că am fost împreună şi eu am avut. Nu funcţionează aşa uşor sistemul de testare. Într-o familie în care se câştigă 1.250 de lei pe lună, salariul minim pe economie, să testezi trei membri înseamnă 750 lei. (…) Ar trebui să găsim o metodă de a testa oamenii şi, de asemenea, să luăm în considerare faptul că dacă noi vrem să facem o testare în Câmpulung şi, printr-un miracol, reuşim acest lucru, nu ştim în ce măsură vom reuşi să limităm numărul de infectări, atâta timp cât este foarte legat de comunităţile limitrofe. Dacă acolo nu se fac testări, e cam degeaba.”, a punctat aceasta inutilitatea unei eventuale testări în masă doar la Câmpulung, unde au serviciu foarte mulţi musceleni de la ţară. Magda BĂNCESCU