Piaţa Centrală Agroalimentară a Câmpulungului primeşte finanţare de la Compania Naţională de Investiţii, pentru reconstrucţia din temelie a halei. Mult a fost, puţin a rămas până la semnarea contractului cu oficialii actualului Minister al Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a lăsat să se înţeleagă Liviu Ţâroiu. Joi, 12 decembrie 2019, acesta a convocat Consiliul Local, pentru actualizarea unui proiect pe care liberalii se jurau precum minoritarele cu fuste largi că nu l-au văzut. Ca o paranteză, ziarul nostru a publicat imagini ale complexului Pieţei Centrale reconstruite de la zero, imagini puse la dispoziţie de directorul Ionel Vlădescu, în posesia căruia proiectul se află de foarte mult timp. De atâta timp încât, vorba lui Ţâroiu, dacă era să se pună în practică din timpul lui Călin Andrei, costa pe jumătate. Neavând cu ce să-l atace electoral pe PSD-ist, care a dat-o de gard cu constructorul lui de pomină, opozanţii l-au înghesuit cu o aşa-zisă tentativă de a le smulge votul pentru valorile investiţiei colosale, în lipsa unui proiect. Pe care, după cum am precizat, directorul Vlădescu l-a arătat, sub forma unor fotografii ale Pieţei Mari după modernizare, oricui a fost interesat. Partea pozitivă a poveştii exploatare electoral într-o manieră stângace, de ciudă că lui Ţâroiu i-a reuşit în mai puţin de un mandat ce oponenţii n-au fost în stare în trei, este că C.N.I. finanţează şi realizează investiţia de la Câmpulung. Asta în ciuda tuturor îndoielilor întreţinute de durata mare de timp, specifică funcţionarismului din România, trecută între depunerea documentaţiei la Bucureşti, în urmă cu mai bine de un an, şi semnarea contractului, care este pe punctul de a se produce.
Strategie electorală de doi bani: Ţâroiu, care a convins C.N.I. să-i finanţeze lucrarea, este acuzat de ilegalităţi de PNL, care a avut Piaţa pe mână 13 ani
Joi după amiază, Liviu Ţâroiu le-a cerut aleşilor aprobarea unor sume suficient de mari încât să îngheţe respiraţia contribuabilului, fără să le prezinte şi documentaţia din care au reieşit. Şi de la asta au ieşit scântei între primar şi cei care ţintesc puterea, în mai puţin de o jumătate de an până la localele private, până la acest moment, de o ofertă certă de candidaţi din partea partidelor politice. Întrebat în ce constă urgenţa proiectului de hotărâre cu cifrele modernizării Pieţei Centrale, şeful Executivului a explicat că finanţatorul ei, C.N.I., le-a solicitat în regim de urgenţă. „Ni s-a cerut de la Compania Naţională de Investiţii să le dăm urgent această hotărâre, căci altfel nu veneam cu ea. Şi este păcat să nu le-o dăm, fiindcă o bagă în Comisia Tehnică şi trebuie să aibă această hotărâre. Suntem în linie dreaptă de a câştiga aceşti bani. Nu e nicio ilegalitate, absolut nimic. Dacă vrei s-o duci aşa, unde vrei tu s-o duci, în ilegalitate, e altceva. Când am aprobat indicatorii tehnico-economici, v-am prezentat inclusiv proiectul. Întrebaţi-l pe domnul şef de la Pieţe şi vă aducem aminte că v-am prezentat proiectul.”, a ripostat acesta la acuzele opozanţilor, care, fireşte, exploatează politic derapajele administraţiei PSD. Care n-au fost nici puţine, nici minore. Dar, faţă de cele trei mandate în care PNL a deţinut puterea la Câmpulung, Ţâroiu tot a făcut ceva, este adevărat, cu licitaţii dubioase – atunci când s-au ţinut, căci funcţionarii grăbiţi au dat lucrări şi din birou, sărind peste SICAP -, contracte aşijderea, încălcate , şi constructori aleşi după preferinţe.
Dacă voiau, liberalii îl puteau lăsa pe Liviu Ţâroiu fără această şansă de a câştiga mai mult capital electoral, reabilitând ei Piaţa Centrală. Bani au avut, primar au avut, şef la Pieţe au avut. Dar n-au putut, cum n-au putut mai nimic 12 ani, tocmai de aceea s-a şi ales praful de regenerarea urbană, în timpul lui Ţâroiu, obligat ca din bugetul local să achite „nota de plată” a unei investiţii care a avut finanţare europeană asigurată. Cum liberalii n-au putut, nu s-au priceput, n-au avut curaj să renunţe la timp la serviciile firmei, ca să nu se piardă fondurile de la UE, avem parte de „măscările” din prezent. În locul unei reabilitări urbane făcute fără limită de costuri, când a fost pe banii europenilor! Liviu Ţâroiu şi-a pus în cap, când a ajuns primar, să ducă la capăt proiectul – cele trei sferturi lăsate baltă de Grup Corint – din bugetul local, căci Uniunea nu ne-ar mai fi ajutat a doua oară, pentru aceeaşi lucrare. Fiind limitat de resurse, a făcut puţin şi cu puţin, adică materiale necalitative, cum este compozitul chinezesc montat în Piaţa Primăriei. Şi beton „la greu”!
Ca să se fi evitat potlogăriile prezentului, liberalii trebuiau să facă şi Piaţa Primăriei, şi Bulevardul „Pardon”, şi Piaţa Centrală, şi restul lucrărilor la adresa cărora acum urlă că sunt ilegale. Nici cel acuzat nu mai reacţionează la “gargara” despre ilegalităţile sale, conştient că opoziţia n-are altă armă de campanie împotriva lui şi că, în 2020, are cu ce ieşi în faţă. Cu lucrările acestea urâte, întârziate, încredinţate aşa cum au fost încredinţate, dar măcar terminate (unele dintre ele), lucru care va funcţiona în cazul unui electorat care se mulţumeşte cu puţin.
Proiectul e acelaşi din timpul lui Andrei, doar cifrele s-au dublat
Primarul insistă că este „acelaşi proiect”, în timp ce era contrazis de liberali, care bat câmpii de pomană în această speţă. Nefiind în stare nici ei, ca majoritari până în 2016, nici omul lor din fruntea Pieţelor, începând cu anul 2006, până în prezent, să schimbe în bine imaginea complexului comercial, actualul primar este îndreptăţit să facă ce “învârteli” doreşte, la ce sume doreşte, cu Compania Naţională de Investiţii. Măcar a găsit finanţatorul, care, dacă este dispus să cheltuiască dublu-triplu decât face lucrarea, n-are decât.
„Noi avem primele discuţii că se va aproba acest proiect. Şi ne cer să le dăm hotărârea adaptată cerinţelor actuale. (…) Banii sunt pentru proiectul făcut de noi, cu demolarea completă a pieţei, mai puţin a compartimentului administrativ, şi refacerea completă a structurii economice, cu etaj, unde prevedem tot ceea ce este în prezent în jurul pieţei. Toate tarabele le vom urca la nivel. Acum zece ani, discutam despre un proiect care valora zece miliarde (n.r. lei vechi), un milion de euro. Acum, suntem la 14 milioane lei cu TVA. Ultima discuţie a fost pe 10 milioane lei. Odată cu Ordonanţa 114, a trebuit să actualizăm partea de manoperă (n.r. conform salariului minim plătit în construcţii) şi am ajuns la această valoare. Este acelaşi proiect, doar valorile sunt diferite. Proiectul în sine nu s-a modificat cu absolut nimic. Este acelaşi proiect, dar îmbunătăţit. Haideţi să luăm banii de la Compania Naţională şi să facem proiectul, căci pe banii noştri nu-l vom face.”, a căutat primarul să pună punct tentativei de blocaj manifestate de unii care, clar lucru, nu mai au ce căuta la conducerea Câmpulungului.
Dacă liberalii se făceau că nu mai ştiu despre proiectul pentru care, în 2016, în timpul babiloniei la conducerea Primăriei, au alocat un milion de lei, în schimb, Liviu Ţâroiu este într-o confuzie vădită referitor la cifre şi ani. Acum zece ani, când susţinea el că investiţia presupunea costuri de 10 miliarde de lei vechi sau un milion de lei, studiul de fezabilitate, aprobat prin hotărârea Consiliului Local Câmpulung nr.73/2010 – când Administraţia Pieţelor s-a transformat în SC Pieţe Servicii Comunitare Muscel SRL -, dădea o valoare de 6.003.358 lei cu TVA. Şase ani mai târziu, când Ţâroiu se bătea cu David pe funcţia de primar, Vlădescu a cerut şi a primit un milion de lei, care, însă, nu s-a consumat, prin neîntreprinderea niciunei lucrări, nefiind suficient ce a alocat Consiliul şi ce avea Piaţa în conturile sale.
În sfârşit, ce-a fost… n-a fost. Cât despre prezent, investiţia atinge următoarele costuri estimate: 15.041.588,50 lei, valoarea totală, din care construcţiile şi montajul, 11.298.172,39 lei. Bugetul de stat va suporta 14.343.319,72 lei, iar bugetul local, 698.268,86 lei. Durata de realizare a investiţiei a fost apreciată la 24 de luni, din care 6 luni durează proiectarea şi 18 luni, execuţia construcţiei unei hale noi, în locul celei vechi de 60 de ani.
Proiectul de modernizare există de când Piaţa s-a transformat din serviciu în SRL
Pe 15 iunie 2018, aleşii municipali au decis predarea către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Compania Naţională de Investiţii, pe bază de protocol, a terenului situat în strada Piaţa Jurământului, nr.1, aflat în proprietatea municipiului, în suprafaţă de 2.432 metri pătraţi. Zona cu dormitoarele, în ciuda aspectului inestetic, rămâne în picioare, dar, conform autorităţilor, va fi refăcută cu bani locali. „La predarea amplasamentului, terenul pe care urmează să se realizeze construcţia noii hale a Pieţei Centrale trebuie să fie liber de orice construcţie.”, ceea ce înseamnă că tot ce există pe el trebuie demolat. Sarcinile asumate de Primărie în proiectul înaintat C.N.I. explică contribuţia bugetului local, cifrată la 698.268,86 lei. Municipalitatea s-a mai obligat să asigure cheltuielile pentru racordurile la utilităţi: energie electrică, apă, canal, gaz sau alt tip de combustibil utilizat, etc. Alte angajamente asumate de autorităţi: să asigure, în condiţiile legii, suprafeţele de teren necesare pentru depozitarea şi organizarea şantierului, iar, după predarea amplasamentului şi a obiectivului realizat, să-i menţină destinaţia şi să-l întreţină pe o perioadă de minimum 15 ani.
Încă din 2011, perioadă de când datează şi proiectul de care “nu ştiu” liberalii, Ionel Vlădescu, şef de societate comercială, vedea piaţa ca un mini-mall, ca să poată concura cu supermarket-urile preferate de clientul modern. Proiectul tehnic prevedea – şi aşa prevede şi în prezent – că doar aripa birourilor scapă de demolare. Şapte ani mai târziu, s-a stabilit că şi dormitoarele. În locul actualei hale, va fi ridicată de la zero o construcţie cu etaj, cu scări de acces prin faţă şi prin spate, cu toalete pe fiecare nivel. Chioşcurile din jurul Pieţei vor fi încorporate de noul imobil, care era prevăzut cu dormitoare la etaj şi un mic bar destinat celor cazaţi aici şi nu numai acestora. Tot la etaj era urcat tot ceea ce nu avea specific alimentar, în ideea de a desfiinţa bazarul de haine din vecinătate. Acesta căpăta destinaţia de spaţiu de comercializare a produselor din carne şi lapte. Acoperişul conţine o porţiune de sticlă de 130 de metri pătraţi. Magda BĂNCESCU