Magda BĂNCESCU
2019 ar fi trebuit să fie anul manifestării în forţă a încă unui şantier care, slavă Domnului!, n-are legătură cu familia Răuţoiu, responsabilă de înţepenirea principalelor obiective din programul de lucru al municipalităţii: bulevardul, podul de la Apa Sărată şi strada Ion Ţicăloiu. În cele două luni rămase, probabil că firmele asociate vor încheia Piaţa Primăriei, care arată dezamăgitor, raportat la durata excesivă a lucrării. Lucrare care a constat într-un pavaj necăjit, nişte betoane oribile şi o fântână arteziană fără niciun farafastâc, ca să zici că le-a dat bătaie de cap. În sfârşit… aşteptarea n-a meritat, după cum nu merită să iroseşti o şampanie ca să inaugurezi o reabilitare urbană ratată, estetic vorbind. Poate pe lăudătorii lui Ţâroiu îi mulţumeşte că s-a încheiat, adică asistăm la un succes pe lângă ce i s-a întâmplat lui Călin Andrei, însă nu toţi câmpulungenii gândesc atât de superficial. A costat mult, a durat mult, prin urmare, finalul trebuia să fie spectaculos. Nu e deloc, dar dacă lumea e mulţumită că s-a făcut şi aşa…
Şantierul despre care dorim să relatăm face parte tot din categoria restanţelor acestui an, deşi investiţia este licitată şi adjudecată încă de la jumătatea primăverii. Aproximativ 4.000 de metri ai conductei de aducţiune, un fir dintre cele două, prin care se face, în prezent, alimentarea cu apă a municipiului şi a comunelor din jurul său. Câştigătoarea contractului de aproape 4 milioane de lei este o firmă din Mureş, CALA Centrul de Tehnologii fără Săpătură SA, împreună cu alţi trei asociaţi. Ambele conducte sunt funcţionale, fiind sub presiune de apă, însă Ministerul Dezvoltării Regionale plăteşte reabilitarea uneia dintre ele, prin metoda „relining”, pe care Edilul a tot recomandat-o municipalităţii a o pune în practică de 15 ani, dacă nu mai mult. „Relining” înseamnă introducerea unei conducte noi în interiorul celei vechi şi deteriorate, cu reducerea diametrului de la 800 la 600. Plusul proiectului, în opinia lui Liviu Ţâroiu, îl reprezintă reabilitarea tuturor căminelor de vane. Cauza avariei din martie 2015, pe care n-aţi uitat-o, cu siguranţă, când municipiul şi localităţile rurale dependente de alimentarea Edilului au stat trei zile fără apă. Pe o vreme de iarnă veritabilă! La acel moment, căminele de vane n-au funcţionat, nefiind acţionate timp de trei decenii de lucrătorii operatorului, care nu şi-au făcut datoria la intervalele necesare efectuării manevrelor respective, pentru menţinerea în parametri a garniturilor. Astfel n-a fost posibilă izolarea unui tronson, ca să se continue furnizarea apei pe firul neafectat. Este informaţia pe care primarul a împrospătat-o la recenta discuţie cu membrii A.S.C.M.
Şi în acest caz, există proiectul, există şi banii, există şi firma constructoare. Ce nu există?, probabil, vă întrebaţi, de vreme ce nu relatăm despre un stadiu avansat al lucrării de modernizare a conductei de apă. Nu există angajaţi serioşi la Primărie, după cum reiese din relatarea primarului despre încă o investiţie întârziată din cauza unor avize „bâlbâite” de nişte subordonaţi. Pe care sigur îi sancţionează, anunţă Liviu Ţâroiu, deşi oamenii aceştia, care sabotează lucrări şi finanţări, nu sunt de sancţionat, ci de trimis acasă, cu geamantanul în braţe, ca să nu facă oraşului mai mult rău decât i-au făcut deja, cu lenea şi nepriceperea lor. Cu mare greutate, avizele cu pricina au fost adunate şi… „îi dăm drumul la lucrare!”, este porţia de optimism servită de şeful autorităţii contractante.
Cum contractul conţine şi proiectare, şi execuţie, datul drumului se va produce în 2020, fără precizarea sezonului, şi asta pentru că Liviu Ţâroiu nu-şi doreşte să înceapă iarna. Deşi căminele de vane s-ar putea rezolva şi în anotimpul friguros, mai spune acesta. Încurcătura, încurcată mai rău de unul dintre subordonaţii lui Ţâroiu, a fost generată de nişte deştepţi de la Direcţia Agricolă de la Piteşti, care au cerut autorităţilor de la Câmpulung să scoată din circuitul agricol conducta asupra căreia urma să se intervină. Asta deşi şantierul nu afecta cu nimic agricultura de deasupra ţevii îngropate, prin care se introducea conductă nouă. Intervenţiile care au produs îngrijorări conţopiştilor Direcţiei se limitau la căminele de vane. Şi dacă chiar era nevoie de scoaterea zonei traversate de aducţiune din circuitul agricol, măsura dura cel mult şase-nouă luni, cât este termenul de execuţie. Un aviz complet inutil, care a ţinut pe loc o lucrare ce trebuia să se apropie de sfârşit. Iar ea nici măcar n-a început, din cauza unor încuiaţi de la Câmpulung şi Piteşti, care s-au cramponat de nişte formalităţi aberante.
Chiar dacă nu se reabilitează ambele fire ale magistralei de apă, şeful Câmpulungului este mulţumit, considerând că este arhisuficientă îmbunătăţirea unuia. Şi asta pentru că scapă de problema vanelor îmbătrânite de pe traseul dintre cele două conducte. În plus, municipiul are o sursă de rezervă constând în cele şapte puţuri de la Lereşti, reactivate în urma unei investiţii recente, capabile să asigure, într-o situaţie de avarie, 40% din cantitatea de apă care se consumă în acest moment. Aşadar, o funcţionare cu restricţii, ca durată de timp în care se poate face alimentarea, va fi asigurată prin sistemul de puţuri realizat pe când ARO era în activitate.
Ţinând cont că durata de viaţă a conductei supusă reabilitării este de 30 de ani, termen care s-a depăşit cu un deceniu, Liviu Ţâroiu a primit o întrebare pertinentă, la dialogul cu A.S.C.M.: de ce nu creează un sistem complet nou de alimentare cu apă, în locul a ceea ce pare o cârpeală – este adevărat, mai sofisticată şi rezistentă -, a celui vechi? Căminele, de pildă, sunt poziţionate într-o zonă în care, atunci când plouă, se strânge atât de multă apă, încât nu numai ele sunt acoperite de bălţile consistente, ci şi locul înconjurător, din cauza apei care dă pe dinafara lor. Un proiect cu conductă nouă pică din calcul, întrucât, susţine Ţâroiu, ar fi presupus exproprierea tuturor terenurilor traversate. Or cel vechi a fost executat pe timpul C.A.P.-ului, fără complicaţiile juridice din prezent. Imposibil nu e, membrii A.S.C.M. sugerându-i să devieze săpăturile din grădinile oamenilor pe domeniul public. Pe stradă, pe unde bagă apă toţi primarii în prezent. Primarul nostru insistă pentru alegerea celei mai uşoare variante, pe care tot i-au complicat-o aspiranţii la sancţiunile rămase mai mult ca sigur la nivel de teorie.