Cu trei săptămâni înainte de a-şi prezenta propria lucrare realizată pentru Primăria Câmpulung, studiul de prefezabilitate având ca temă „Amenajarea complexă a Râului Târgului”, arhitectul bucureştean Tana Nicoleta Lascu a participat la prima dezbatere publică pe tema Planului Urbanistic General, elaborat de colegii săi de la firma Quattro Design. Pledoaria acesteia în faţa unui public împărţit între industrie şi turism, ca perspective de dezvoltare a municipiului, s-a axat pe păstrarea a ceea ce orăşelul încă deţine ca patrimoniu construit. Apelul acesteia adresat câmpulungenilor, elegant şi diplomat în acelaşi timp, n-a fost unul vehement, în sensul ca orăşenii să înceteze să mai folosească termopanul şi ţigla Lindab. Însă arhitecta a căutat să-i facă pe locuitori să înţeleagă că aplicarea acestor materiale pe casele vechi strică un „bun comun”, căci edificii cu valoare arhitecturală, chiar fără a fi clădiri-monument sau clădiri de patrimoniu, nu aparţin unei singure persoane, ci aparţin oraşului, a cărui imagine o îmbunătăţesc sau deteriorează. În funcţie de acţiunea proprietarului asupra imobilului.
„Din păcate, atunci când sunt bani, intervenţiile asupra caselor vechi sunt nefaste”
De opt ani, arhitectul bucureştean Tana Lascu vine la Câmpulung, ajungând, în timpul mandatului lui Liviu Ţâroiu, să colaboreze cu Primăria lipsită de un şef al Direcţiei de Urbanism. Cum vede specialista în Arhitectură târgul nostru pângărit de gusturile dubioase ale unor deţinători de prăvălii cu mai puţină educaţie? Încă frumos prin reminiscenţele „imobiliare” ale unor timpuri în care se construia cu gust, greu vizibile între aşa-zisele modernizări aduse de proprietari cu materiale improprii unor clădiri vechi. „Este un oraş fantastic pentru noi, cei care venim din Bucureşti şi care suntem invadaţi de scara macro. Aici, totul este în detaliu. Credem că intervenţiile trebuie controlate atât la scară macro, ţinând cont de posibile extinderi teritoriale sau ale intravilanului şi de aspectele de mobilitate, dar şi începând cu scara micro. Efectiv cât de mult praf este pe stradă, sau cum se spală o stradă, sau intervenţiile în detaliu, care se fac la toate clădirile.”, a afirmat arhitectul Tana Lascu la dezbaterea publică pe teme de urbanism, desfăşurată săptămâna trecută, la Primărie.
Aceasta insistă în faţa câmpulungenilor să protejeze şi construcţiile care nu se regăsesc pe lista de monumente istorice, dar care au valoare arhitecturală. Or, în oraşul nostru, nu sunt conservate nici edificiile-monument, darămite restul imobilelor vechi, împopoţonate cu tâmplării, izolaţii şi acoperişuri la modă. „Actualmente, în Europa se merge foarte mult pe patrimonializarea cotidianului şi pe faptul că fiecare casă care are o valoare este un patrimoniu. Fiecare casă este reprezentativă pentru Câmpulung, indiferent că este sau nu pe listă, pentru că pe listă nu pot fi puse toate. Noi am găsit în Câmpulung nişte case extraordinar de frumoase şi reprezentative, şi ca tipologie, şi ca materiale. Din păcate, atunci când sunt bani, intervenţiile sunt nefaste. Lumea, poate, nu ştie, dar crede că ferestrele termopan sunt cele mai grozave din lume şi că Lindab-ul, dacă trăieşte cu 100-200 de ani mai mult ca noi, e fantastic. Ei bine, aceste intervenţii afectează imaginea.”, despre care, în consens cu arhitecta Irina Popescu Criveanu, şefa de proiect pentru Planul Urbanistic General al Câmpulungului, colega sa afirma că nu este numai a unei proprietăţi, ci a unui bun public. În consecinţă, reabilitările îndoielnice afectează imaginea oraşului.
„Automat când construiesc o casă sau fac o intervenţie la o clădire, la o stradă, la un trotuar, la o bordură, eu provoc un atentat la acest bun public. Căci prin ceea ce construiesc ofer ceva oraşului. Câmpulung are un „Ghid de bune practici”, despre cum se intervine asupra unor case care aparţin unor perioade istorice. Nu pot să distrug un geamlâc, o prispă… În 2010, am venit aici, întâmplător, la o prietenă şi după aceea am revenit. Fără să vrei, te şochează anumite lucruri. Am lucrat în Olanda şapte ani şi, deşi acolo este foarte frig, vânt, umezeală, nu este o climă grozavă, olandezii refuzau ferestrele termopan la casele tradiţionale. Doar iarna, din noiembrie, până în martie, puneau în faţa tâmplăriei originale o tâmplărie care se scotea la încălzirea vremii. Nu ţineau foarte mult nici la izolare fonică, pentru că nu era atâta zgomot. Referitor la problemele de izolare termică, eu nu pot să distrug o faţadă, o imagine, numai de dragul de a o îmbrăca în polistiren. Şi în Bucureşti s-au făcut destule gafe şi nici acum nu este controlată această treabă. Dar dacă noi nu controlăm aceste intervenţii la case care au valoare, fără a fi pe lista de monumente, pierdem un patrimoniu, o bogăţie a oraşului. Şi o pierdem iremediabil, căci nu mai stă nimeni să facă nici console, nici scoici, nici tâmplărie din lemn masiv, nici tencuieli de nu ştiu ce fel. Dacă se doreşte, se fac, dar foarte greu. Dacă este ceva care există, este păcat să nu fie recuperat, valorificat şi să fie aruncat.”, a continuat arhitecta din Bucureşti.
Pasarela de la Gară, inserată într-un proiect cu magnet la public, ar putea prinde viaţă
Fiind proiectantul general al studiului de prefezabilitate al investiţiei de „Amenajare complexă a Râului Târgului”, alături de Vergila Dadu, proiectant de instalaţii hidromecanice, şi Şerban Mihai, proiectant în construcţii, arhitectul Tana Lascu a dezvăluit, ca o avanpremieră a dezbaterii programate pe 14 august 2018, cum ar putea prinde viaţă o construcţie „moartă” în prezent: pasarela pietonală de la Gară, al cărei aspect deplorabil o plasează, pentru autorii şedinţelor foto „Trash the Dress”, în aceeaşi categorie cu ruinele unor foste întreprinderi sau Cimitirul de la Apa Sărată, unde au ajuns să se pozeze miresele, în căutare de un senzaţional de prost gust. Potrivit arhitectei, inserată într-o investiţie atractivă pentru public, pasarela de la Gară are potenţial de obiectiv turistic.
„Intervenţiile referitoare la un râu sunt de mare răspundere, pentru că, întotdeauna, o apă a generat o aşezare şi este şi cazul Câmpulungului. Parcursul de la Gară este foarte frumos, cu acea pasarelă, care, momentan, este extrem de urâtă, dar are o poetică a urâtului. Este un spaţiu refuzat şi, de mare nevoie, oamenii acceptă să urce acea scară din beton. Eu am văzut-o integrată într-un centru de media, de multimedia sau într-un mic muzeu media, o cofetărie, un loc în care să atragă oamenii, pentru că de la Gară, de pe acea pasarelă, este o panoramă frumoasă a oraşului, cu turle de biserici, cupole.”, este pledoaria arhitectei Tana Lascu pentru câmpulungeni, de a accepta ca podul să intre în viaţa oraşului.