Declaraţiile viceprimarului Alin Vlădău oferite în cadrul emisiunii „Obiectiv muscelean”, difuzată de postul Clar TV, pe 11 aprilie 2024, preluate şi de ziarul nostru, pe subiectul vizitei acestuia la adăpostul de câini de pe drumul spre Godeni, au generat reacţia Asociaţiei „Anima” sub forma unui drept la replică, remis redacţiei noastre. Punctul de vedere al preşedintei asociaţiei de protecţie a animalelor pe marginea articolului intitulat „O femeie care a vrut să adopte un câine a fost refuzată de îngrijitorii adăpostului” vi-l prezentăm întocmai cum ne-a fost transmis.
„Am luat act, cu stupefacție, recunoaștem, de ceea ce domnul viceprimar Adrian Vlădău susține că s-ar fi întâmplat și discutat atunci când dânsul, împreună cu doi domni, au venit în adăpost pe data de 1 aprilie 2024.
Conform spuselor domnului viceprimar, cei 3 oficiali au avut „dificultăți în a pătrunde în incinta adăpostului”, „inițial, n-a fost lăsat să intre”, „… am găsit porțile ferecate. Am reușit să-i conving să ni se deschidă.” „Într-un sfârșit, a reușit să stabilească o comunicare.” „Îi cunoștea pe colegii mei.” Poarta de intrare (a vizitatorilor) în adăpost este cea de jos, nu cea de la mijloc, pe unde dânșii au vrut să intre. Porțile într-un adăpost de animale nu pot fi lăsate deschise, din motive lesne de înțeles. Sau nu. Și nu, nu îi cunoșteam pe cei doi însoțitori ai domnului viceprimar. Țin să subliniez, însă, că toți s-au prezentat.
„Sunt câinii și 2 oameni.” Cei 2 nu erau îngrijitori, ci administratorul adăpostului și președinta Asociației „Anima”. Îngrijitorii erau în sectoarele lor, lucrau.
„O femeie care a vrut să adopte un câine a fost refuzată de îngrijitorii adăpostului”, așa sună titlul articolului dvs. Doamna respectivă, vecina domnului viceprimar, a venit după încheierea programului de lucru cu publicul, program afișat pe poartă, când așteptam ca un transportator autorizat să vină să preia niște câini din adăpost. De altfel, când dânsa și însoțitorul dânsei plecau, duba de transport tocmai urca, așa că au văzut că nu mințim. „N-a fost lăsată să vadă câinii și să-și aleagă unul.” tocmai din motivele expuse mai sus. Când i-am zis doamnei că a venit târziu, că există un program de lucru cu publicul, s-a enervat. În plus, când o persoană este interesată să adopte un câine, este normal să i se pună diverse întrebări. Există un contract care se semnează între asociație și adoptator, contract care cuprinde o serie de clauze. Nu este ca la piață: ai venit, ai ales marfa, ai plecat cu ea. Este vorba de responsabilitate, pentru că vorbim despre niște animale abandonate, traumatizate, despre niște suflete care au căpătat încredere în noi și pentru care încercăm să găsim adoptatorii potriviți. Când doamna ne-a spus că a avut un câine de talie mică, omorât cu o zi înainte de niște (4-5) câini care i-au intrat în grădină, da, este adevărat că eu am zis că nu ne poate garanta că cel pe care l-ar lua de la noi nu ar avea aceeași soartă. Iar Iulian, administratorul adăpostului, a zis că mai bine și-ar lua un câine de talie mare, capabil să se apere. Am refuzat să îi dăm un câine respectivei doamne pentru că nu ne-a convins că i-ar oferi câinelui condițiile necesare de siguranță. A plecat amenințând că ne reclamă, ceea ce a și făcut.
„Dialogul uluitor” este într-adevăr uluitor, pentru că nu este real: „Din câte a aflat acesta (domnul viceprimar) de la cei doi, două reprezentante ale ONG-ului din Germania, care susține financiar costurile adăpostului, ridică lunar câteva exemplare.”, „Câți pleacă?”, „2-3 pe lună.” Halucinant, nu alta. Asociația care susține financiar adăpostul nu se ocupă de adopții, ci colaborăm cu asociații specializate în acest sens. Sunt persoane care dau examene și obțin autorizația de mediere, pentru găsirea de adoptatori, cu care se încheie contracte, se fac vizite la domiciliu etc. Adopțiile sunt responsabile, primim fotografii, filmări cu câinii adoptați, chiar și după ani de zile. Nu vine nicio nemțoaică să ridice câinii, așa cum își imaginează domnul viceprimar, ci totul se face, cum am spus mai sus, prin firme autorizate de transport. Vă recomandăm să urmăriți postările noastre pe Instagram, unde suntem mai activi, și să vă uitați la albumul „Câinii adoptați în 2024” de pe Facebook. Nu este vorba doar de 2-3 câini adoptați pe lună, iar numărul variază de la lună la lună, așa că nu am fi putut vorbi despre 2-3. Din ianuarie până la 1 mai 2024, 36 de câini au intrat în adăpost, 47 au fost adoptați. Dintre câinii adoptați, doar 2 au fost luați de români. Cel de-al treilea, Mufasa, a fost adoptat, apoi adus înapoi. Unuia dintre însoțitorii domnului viceprimar chiar i-am arătat fotografii doveditoare. În privința puilor, există un protocol clar: pot fi dați spre adopție abia când schema de vaccinare este completă / când au toate cele 4 vaccinuri și sunt castrați. Nu pot fi dați spre adopție pui de 2-3 luni, care nu au căpătat imunitate. Am făcut această precizare, pentru că a fost unul dintre reproșurile care ni s-au adus.
Discuția despre „soluțiile pe termen scurt, mediu și lung” în privința gestionării/reducerii numărului de câini comunitari a avut loc în octombrie 2022, când două reprezentante ale asociației germane erau în adăpost și fostul viceprimar, domnul Țurțulea, de-abia ales în funcție, a venit să discutăm. Domnului Vlădău i-am relatat ceea ce s-a discutat atunci, nu a întrebat dânsul. I-am spus că, dacă s-ar fi început de acum un an și jumătate să se facă inventarul câinilor cu stăpân, dacă s-ar fi dat amenzi usturătoare, conform legii, s-ar fi văzut efecte până acum. Nu strângerea câinilor de pe străzi și aducerea lor în adăposturi este soluția, ci, așa cum insistăm și repetăm de ani de zile, trebuie acționat la sursă, trebuie tăiat răul de la rădăcină: inventarierea câinilor cu stăpân și sterilizarea celor care sunt de rasă comună (și metișii acestora). Putem ajuta în ambele cazuri, adică un reprezentant al asociației noastre îi poate însoți și ajuta pe oficiali la inventariere. În privința sterilizărilor, noi avem lunar 3 zile de sterilizări gratuite, realizate de domnul dr. Gabriel Vișoiu. Campanie permanentă. Din păcate, domnul viceprimar nu menționează acest lucru. Dânsul se referă doar la faptul că le-a cerut ajutorul celor de la Smeura.
Domnul viceprimar se înșală: „Scopul dvs este să gestionați câinii comunitari.” Noi nu ne ocupăm de capturarea câinilor, nici nu avem un contract cu Primăria Câmpulung. „Ne-a promis și Anima că ne ajută cu ridicarea câtorva exemplare.” Nu am promis așa ceva, nu aveam cum, ba chiar i-am explicat domnului viceprimar motivele. „De un an nu ne mai ridică niciun animal de pe stradă.” Când era în adăpost, ne-a acuzat că de 2 ani nu am mai luat câini din Câmpulung, că am primit numai câini din alte părți, că suntem un ONG care nu ajută comunitatea etc. Domnul viceprimar nu a venit în adăpost cu lecțiile făcute. Nu era la curent – deși a fost consilier local începând din 2020 – cu faptul că anul trecut în adăpost au fost aduși câini (de către prinzătorii din Mioveni), că au fost luați chiar și din cartierul Mărcuș, unde locuiește dânsul, de la o școală părăsită, o cățea cu cei 5 pui, că la aceste acțiuni au fost prezenți și domnul Țurțulea, un viceprimar foarte deschis la dialog, și domnul consilier Andrei Grecu. După acuzații a trecut la amenințări, moment în care i-am atras atenția că acestea nu funcționează în cazul nostru. Când susții că vrei să colaborezi nu poți profera amenințări. Or, la câteva zile după vizita în adăpost, domnul Vlădău a sunat-o pe mama și, când a primit aceleași răspunsuri, a amenințat cu procese și posibil trimiterea la închisoare a unora dintre cei care au decis și semnat contractul de concesionare a terenului.
„Am înțeles că sunteți pe domeniul nostru.”, „… adăpostul, amenajat pe un teren proprietate a municipiului.” Adăpostul a fost construit, într-adevăr, din banii donatorilor germani, pe un teren concesionat de Primăria Câmpulung pe 49 de ani. Anual, plătim impozit. De exemplu, conform deciziei de impunere (nr. 42/SV/373) din 15 ianuarie a.c., suma de plată pentru 2024 este de 12.593 de lei.
„Eu le-am propus așa și cred că este de bun simț ce le-am propus. Nu vreau să luăm 100 de câini din Câmpulung și să-i aducem aici. …. În 2-3 luni, să luăm 10 măcar.” Propunerea domnului viceprimar a fost de luare din adăpost a 100 de câini (varianta propusă lui Iulian) / 50 de câini (varianta propusă mie) și aducerea, în locul lor, a altora din Câmpulung. Domnul viceprimar nu știe că toți câinii din adăpost sunt microcipați și înregistrați pe numele asociației noastre. Cum, de ce și unde să fie duși câinii? Pentru a face loc altora … se ocupă dânsul, cu o firmă. Unde să fie duși câinii? „Nu îmi pasă.”, mi-a răspuns. Nouă ne pasă, domnule viceprimar. Ne pasă și de cei 30 (29, dacă scoatem din calcul cățeaua adoptată și dusă la Voinești) pe care i-ați capturat și dus la sterilizat, pentru ca apoi să îi relocați. În aceeași zi sterilizați și relocați? Care sunt locurile exacte de relocare? Este un răspuns pe care vă rugăm frumos să îl dați oficial, căci este o informație de interes public. Mai întâi, relocarea este ilegală. În al doilea rând, câinii, cel puțin ultimii castrați, erau încă sub efectul anesteziei. Dacă au fost atacați, cum s-au putut apăra? După sterilizare, câinii trebuie să stea într-un loc uscat, în liniște. Dacă unii dintre ei aveau nevoie de antibiotic încă 4-5 zile? De asemenea, afirmați că unii dintre câini reprezentau un pericol. Oamenii trebuie să știe că acei câini sunt duși într-un loc unde nu pot ataca sau mușca pe nimeni, dar și exact care este acel loc. Aveți această datorie față de cetățeni.
Cu respect,
Oana Daje
Președinta Asociației „Anima”