-4.1 C
Campulung Muscel
10/02/2025

Expoziţia Dianei Bell, „Cui îi este frică de gri?”, ilustrează adevărul pe care artista îl regăseşte în lumea contemporană

În universul artistic al Dianei Bell, nuanţele de gri devin principalul „instrument” cu care se explorează subtilităţile trăirilor umane şi ale lumii înconjurătoare. Inspirată de celebrele cuvinte ale scriitorului francez André Gide, care afirma „Culoarea adevărului este gri”, artista a ales să aducă în prim-plan o colecţie de picturi care trasează o poveste despre experienţa umană. Indiferent dacă se inspiră din aspecte existenţiale, concepte filosofice sau impresii urbane, lucrările sale explorează diversele aspecte ale realităţii într-un mod cel puţin captivant. Născută în 1973, la Câmpulung, Diana Bell este absolventă a Colegiului Naţional „Dinicu Golescu”, în anul 1992, licenţiată în drept la Universitatea Ecologică Bucureşti, în anul 1996, şi arte, design vestimentar la Universitatea Coventry din Regatul Unit, în anul 2012. Artista şi-a găsit acum refugiul în oraşul său natal, Câmpulung, unde, recent, a vernisat expoziţia sa intitulată „Cui îi este frică de gri?”, la Muzeul Municipal Câmpulung. În cadrul acestei expoziţii, Diana Bell îşi prezintă colecţia sa de tablouri pictate în nuanţe de gri, invitând publicul să exploreze complexitatea şi profunzimea acestui ton de culoare. Prin aceste picturi, artista menţine subiectul plastic ca principal vector de receptare şi exprimare a concluziilor sale referitoare la lumea imperfectă din jurul său, evidenţiind potenţialul de perfecţionare oferit de arta vizuală. Astfel, „Cui îi este frică de gri?” devine nu doar o întrebare retorică, ci şi un punct de plecare către o călătorie în lumea complexă a nuanţelor de gri, aşa cum este reinterpretată de perspectiva artistică a Dianei Bell.

  • Diana Bell a ales să expună, pentru prima dată, şi la Muzeul Municipal Câmpulung

Expoziţia este găzduită de Muzeul Municipal Câmpulung, iar la vernisajul acesteia au participat directorul muzeului, Alexandru Oprea, criticul de artă Ana Amelia Mădălina Dincă şi viceprimarul Câmpulungului, Alin Vlădău. Acesta a remarcat rapid una dintre operele de artă, care face referire la administraţie şi care i-a atras atenţia în mod special: „Felicitări, în primul şi primul rând pentru că ne-aţi ales pe noi şi ne mândrim cu dumneavoastră! Vă felicit pentru întreaga activitate pe care am văzut-o acolo. Aşa cum am spus, suntem din aceeaşi generaţie şi mă bucur că, încă o dată, ne-aţi ales pe noi. Am făcut un tur al galeriei şi am vizualizat toate operele. Mi-a atras atenţia una care face referire la administraţie, şi mă bucur că aţi ales să exprimaţi în felul acesta, artistic, secretul unei administraţii de succes. Vă doresc din tot sufletul să aveţi o activitate încununată de succes pe toate planurile, pentru că am văzut expoziţiile şi la Londra şi vă aşteptăm să vă stabiliţi la Câmpulung.”, a transmis viceprimarul Alin Vlădău.

De asemenea, directorul muzeului, Alexandru Oprea, a reamintit că în Câmpulung s-au născut sau au locuit persoane care s-au consacrat în domeniul artelor plastice, precum Ecaterina Delighioz, Dalila Oncica, Ileana Pandele, Maria Proca Jinga, iar Diana Bell este una dintre cele care ar putea urma acelaşi traseu. „Dacă ne aducem bine aminte, cei mai mulţi dintre noi ştim că de două secole încoace, cel puţin, Câmpulungul a fost un promotor al culturii şi al artelor în special, pe de-o parte. Pe de altă parte, să nu uităm că acest oraş a fost unul progresist, unde chiar din secolul al XIX-lea femeile au avut un cuvânt de spus în cultură şi în artă. Cel puţin în artă, provenind chiar din medii sociale diferite. Din acest punct de vedere, Diana Bell are de încăput în nişte pantofi destul de mari în calitatea ei de fiică a Câmpulungului şi deja semi-consacrată ca artist plastic. Îi urez foarte mult succes şi cred că este pe un traseu promiţător.”, a menţionat Alexandru Oprea.

  • Criticul de artă Ana Amelia Mădălina Dincă: „La o primă analiză a picturii Dianei Bell vom observa că acest gri, care uneşte fiecare lucrare, este un gri care capătă personalitate”

Opera artistei Diana Bell a fost atent studiată, dar şi îndrăgită, de către criticul de artă Ana Amelia Mădălina Dincă, prezentă la vernisaj. Aceasta afirma despre pictura Dianei Bell ca fiind o pictură ancorată în realitate, iar titlurile fiecărei lucrări conduc către un anumit punct legat foarte puternic de contemporaneitate. Potrivit acesteia, expoziţia a fost gândită pe concept, pornind de la un anumit concept foarte bine argumentat vizual, griul fiind, în aceste picturi, o culoare a energiilor feminine. „O vedeţi pe Diana Bell o doamnă foarte frumoasă, încărcată de energie. Astfel este şi pictura pe care o vedem, este o pictură încărcată de dinamism, de tensiuni interioare, dezbatere continuă, iar ca o concluzie asupra acestor tendinţe pe care Diana Bell le înglobează în spaţiul bidimensional, consider că este o pictură destul de dramatică, chiar dacă se întrezăresc pe aici, pe acolo, anumite lumini, anumite perspective pozitive. Griul acesta nu defineşte întâmplător pictura artistei, pentru că griul este o culoare care are multe faţete. Este o non culoare, este un melanj între alb şi negru, între pozitiv şi negativ, între Dumnezeu şi lumea de apoi. Se pot interpreta în fel şi chip aceste idei de la care Diana Bell porneşte, însă, pe lângă acest concept de la care fiecare lucrare încearcă să se plieze pe idei bine argumentate, artista acumulează, cumva, o experienţă a lumii contemporane.”, a afirmat criticul de artă Ana Amelia Dincă.

În expoziţia Dianei Bell există lucrări care „vorbesc” despre anumite oraşe, în felul în care le-a perceput, din punct de vedere emoţional, artista. Astfel, aceasta a inserat în picturi diferite tipuri de civilizaţii, având diferite tipuri de gândire. „Diana Bell este o artistă care se uită foarte bine la ceea ce se întâmplă în orizontul apropiat, din punct de vedere vizual. Din punct de vedere plastic, fiecare lucrare este tratată printr-o identitate care ne mărturiseşte faptul că artista Diana Bell este una care se întrece pe sine, de la o lucrare la alta. Discursul este armonios, din punct de vedere stilistic, iar Diana Bell încearcă să diversifice în unitatea viziunii sale lucrările pe care le expune. Atât în colaj, cât şi în pictură, griul este predominant. Puteţi să vedeţi şi lucrări care sunt încărcate de picturalitate, dar sunt şi lucrări în care minimalismul este cel care defineşte lumea contemporană, pentru că Diana Bell s-a uitat cu atenţie în istoria culturii, în istoria picturii, şi ştie că orice idee pe care o transmite în lucrările sale, trebuie să fie una care să aibă un izvor şi în cultură, dar şi în trăirea directă, pentru că pe suprafaţa bidimensională orice artist, orice creator, trebuie să transmită, în primul rând, ceea ce simte şi aşa face şi Diana Bell.”, a continuat Ana Amelia Mădălina Dincă.

Potrivit criticului de artă, lucrările artistei sunt încărcate, dinamice, dar sunt lucrări în care această zbatere alternează cu suprafeţe libere, cu suprafeţe sintetice de culoare, astfel încât această alternanţă între linişte şi nelinişte să fie una care să definească, în mod evident, viziunea sa. „Diana Bell este o atentă observatoare şi a lumii reale din punct de vedere vizual. Nu numai conceptul este cel care o macină, dar şi această lume reală este cea care vine spre ea astfel încât discursul arhitectonic, nu numai cel pictural, şi discursul design-ului, sunt cele care îmbracă foarte frumos această pictură echilibrată. La o primă analiză a picturii Dianei Bell vom observa că acest gri care, uneşte fiecare lucrare, este un gri care capătă personalitate. Este un gri nu neapărat metaforic – este metaforic dacă noi dorim să încărcăm lucrările sale cu acest atribut – este un gri profund uman, profund feminin, este un gri care reprezintă faţetele lumii în care noi trăim. Politicul şi socialul sunt foarte bine inserate conceptual în lucrările sale. Titlurile sunt adaptate lumii contemporane astfel încât din această lume contemporană nu va lipsi nici sugestia religioasă.”, a mai punctat criticul de artă Ana Amelia Mădălina Dincă.

De remarcat este faptul că Diana Bell este o artistă care alege ca fiecare lucrare să aibă un simbol, reuşind astfel să transmită mesaje, dar care nu imită realitatea care se află în faţa noastră, ci realitatea artistei contemplată în picturi.

  • Diana Bell a redat, prin nuanţele de gri, adevărul realităţii pe care aceasta o percepe, diferită faţă de cea din jurul nostru

După cum am menţionat la începutul acestui articol, ideea colecţiei artistei Diana Bell a plecat de la celebrul citat al scriitorului francez André Gide: „Culoarea adevărului este gri”. Astfel, Diana Bell a ales să redea, prin nuanţe de gri, dar şi prin combinaţia cu alte culori, adevărul realităţii pe care aceasta o percepe. Temele abordate fac referire la diferite oraşe, stări spirituale sau chiar păsări şi animale, toate redate în diferite forme şi culori. Titlurile tablourilor sunt, pentru artistă, la fel de importante ca şi imaginile, uneori, poate, chiar mai importante. „Ştim cu toţii că adevărul nu este niciodată alb, nu este niciodată negru, adevărul este întotdeauna undeva la mijloc. Griul are foarte multe conotaţii pozitive şi negative, iar printre cele pozitive aş aminti faptul că este asociat cu trecerea timpului, cu înţelepciunea, cu maturitatea, cu argintiul care conferă o anumită valoare în timp. Sunt foarte multe voci care spun că griul este o culoare extrem de plictisitoare, anostă, complet neasumată, nu este nici cu stânga, nu este nici cu dreapta, că este un pic modestă. Eu aş vrea să contrazic aceste teorii întrucât mie îmi place să cred că, de fapt, gri este o culoare foarte generoasă şi nicidecum modestă. Este generoasă pentru că potenţiază, evidenţiază şi temperează toate celelalte culori din spaţul cromatic, dar este şi foarte confortabilă. Griul ne oferă confort, pentru că atunci când nu dorim să fim văzuţi ne place să ne ascundem într-o mare de gri. Pe lângă faptul că este o culoare distinsă, elegantă, discretă, uneori poate să fie şi capricioasă, sau poate să fie şi dramatică. Ca o concluzie, cred că gri este o culoare a precauţiei şi a compromisului, compromis care face parte din viaţa fiecăruia dintre noi într-o anumită măsură, iar compromisul nu este ceva rău atunci când presupune avantaje şi dezavantaje de ambele părţi.”, ne-a împărtăşit Diana Bell.

În ceea ce priveşte experienţa profesională în design şi arte vizuale a artistei, amintim:

  • Galeria de arte UCIN, Bucureşti – expoziţie de grup, „Trei Graţii” (iunie 2023)
  • Coventry Art Space, U.K. – expoziţie de grup, artă digitală, artă abstractă (martie 2016)
  • Althorpe Galery, Leamington Spa, U.K. – expoziţie personală de artă digitală, artă abstractă (iunie 2016)
  • Coventry City Library, U-K. – expoziţie personală de artă digitală, artă abstractă (iulie 2016)
  • Urban Coffee Company, Birmingham, U.K. – expoziţie personală de artă digitală, artă abstractă (septembrie 2016)

Competiţii câştigate:

  • Câştigătoare „A Suit That Fits” (ianuarie 2012 – Londra)
  • Finalistă „Midlands Fashion Deisgner Awards” (octombrie 2012 – Birmingham)
  • Finalistă „Young Designer Competition” (octombrie 2012 – Londra)

Robert Adrian ŞTEFAN

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!