18.1 C
Campulung Muscel
22/07/2024

Mari ciclişti ai României, prezenţi la Muzeul Automobilului, cu daruri şi amintiri de suflet despre campionul muscelean Gabriel Moiceanu

Câmpulung a fost al 25-lea oraş care a organizat Retroparada Toamnei, un eveniment dedicat maşinilor istorice, care are loc în mai multe localităţi din România. Premiera câmpulungeană s-a consumat acum cinci ani şi, de atunci, Muzeul Automobilului Românesc respectă obiceiul instituit tot printr-un parteneriat cu Retromobil Club România, ai cărui membri au umplut din nou sala fostului Cămin Cultural de la Apa Sărată. Spre deosebire de celelalte oraşe gazdă ale Retroparadei, fie de primăvară, fie de toamnă, care se limitează la un tur şi o prezentare a maşinilor istorice, familia Hagi a organizat permanent evenimente cu tematică. În 2022, Emil Hagi a ales două teme: marcarea a 50 de ani de la lansarea, în 1972, a cărţii „Din Muscel la Piramide, cu Gabriel Moiceanu”, o carte apărută la Editura Stadion, sub semnătura lui Emil Iencec, şi a 50 de ani de la lansarea modelului ARO 240.

  • În copilărie, Emil Hagi şi-a împodobit bicicleta cu şiragul de perle al mamei  

Din motive de sănătate, personalitatea sportivă elogiată prin acţiunea de astăzi, un om foarte sensibil şi emotiv, n-a putut fi prezentă alături de invitaţii lui Emil Hagi, care spunea că, inclusiv ieri, i-a făcut o vizită ca să se asigure că este bine. Cartea apărută acum 50 de ani prezintă epopeea de 17 ani pe două roţi, pe care musceleanul Gabriel Moiceanu a parcurs-o prin istoria sportului românesc, de multe ori, din postura de campion. „Cartea ne prezintă începuturile în ciclism ale lui Gabriel Moiceanu, care au avut loc la Câmpulung, sub îndrumarea unui personaj, pe care eu am avut plăcerea să-l cunosc în copilărie, pentru că eram vecini şi ne repara bicicletele. Era un promotor al ciclismului de turism. Este vorba despre Sergiu Chirilovici. Am amintiri foarte plăcute din copilărie cu nea Sergiu care, totdeauna, cu foarte mare bunăvoinţă, ne repara bicicletele. Este adevărat că ne şi mustra. Şi mie trebuie să recunosc că mi s-a întâmplat, la un moment dat, când mi-am ornat bicicleta cu şiragul de perle al mamei. Nea Sergiu m-a mustrat şi m-a adus pe calea cea bună.”, a depănat amuzat Emil Hagi o amintire savuroasă.

  • Marele campion de ciclism a evoluat în carieră de la „Opincarul” la „Musiu”

Gabriel Moiceanu a început ciclismul de performanţă după ce a fost descoperit de Sergiu Chirilovici la Câmpulung. A concurat pentru Progresul Casa Scânteii şi apoi, până la sfârşitul carierei de performanţă, la Dinamo. „Pe tot acest parcurs s-a impus prin perseverenţă şi a demonstrat în cursele pe care le-a făcut valenţele Muscelului, tenacitate şi dârzenie, care l-au ajutat să facă marea performanţă. Motiv pentru care colegii lui, de-a lungul timpului, i-au găsit mai multe supranume. La un moment dat, îi spuneau „Iepuraş”, pentru că, fiind mai mic de statură, ca să vadă ce se întâmplă în pluton, era obligat să se ridice în şa. I-au mai spus şi „Piţigoi”, dar supranumele de început a fost „Opincarul”. Când a făcut primele performanţe în ale ciclismului, unul dintre colegi s-a manifestat: „Cine mai este şi opincarul ăsta, care vine să ne ia nouă trofeele?!” Dar, la sfârşit de carieră, a plecat cu supranumele de „Musiu”. A evoluat în carieră de la „Opincarul” la „Musiu”.”, relata Emil Hagi.

Gabriel Moiceanu a fost campion de ciclism la fond în anii 1954, 1955 şi 1957. Împreună cu echipa României, a înregistrat victorii de etapă în Cursa Păcii, în 1961, şi a participat la mai multe ediţii ale unor concursuri în Franţa, pe traseul, Paris – Rouen – Paris, în 1963 a fost prezent la Marele Premiu L’humanite, iar în 1964, la Cursa Scânteii. În 1969 s-a produs sfârşitul carierei competiţionale, nu şi a celei în ciclism, deoarece s-a dedicat muncii de antrenorat, coordonând, o perioadă de timp, chiar o echipă la Câmpulung. Dar în ’69 a fost ultimul sezon competiţional, după 17 ani de la debut în ciclism.

  • Campioni ai ciclismului românesc au venit să-l omagieze pe musceleanul nostru

La evenimentul de astăzi au venit personalităţi marcante din lumea ciclismului, prezentate publicului de Dan Melinte, un prieten al Muzeului Automobilului Românesc: Mircea Romaşcanu, participant la Cursa Păcii, o competiţie apropiată ca importanţă de marile tururi, numai că era pentru amatori, câştigător al trei ediţii ale Turului României; Ştefan Laibner, campion de velodrom, foarte bun la probele de viteză şi probele specifice velodromului; Constantin Ciocan, care are în palmares Turul Angliei, fiind deţinător al locului 4 la Campionatele Mondiale din 1964 şi al locului 9 la Jocurile Olimpice de la Tokyo, tot în 1964; Nicu Plugaru, coleg cu Dan Melinte la Voinţa Bucureşti, în anii ’80, campion şi el şi preşedinte al Federaţiei de Ciclism; Valentin Constantinescu, participant din lotul naţional la Cursa Păcii şi de două ori câştigător al Turului României; Alex Ciocan, fiul lui Constantin Ciocan, preşedintele Federaţiei Române de Ciclism; Mihail Rusu, secretarul general al Federaţiei de Ciclism; Răzvan Jugănaru, câmpulungeanul promotor al ciclismului prin competiţiile organizate şi nu numai.

  • Un sportiv rămas fără bicicleta deteriorată într-o busculadă a fost ajutat de Gabriel Moiceanu pentru a continua cursa în Turul României

Prima evocare a unor amintiri legate de Gabriel Moiceanu i-a aparţinut lui Dan Melinte. „Ca participant la competiţiile de ciclism ca junior, fiind la Voinţa, în multe competiţii, cum era Cupa Oraşelor, ne întâlneam des cu celelalte cluburi şi, bineînţeles, cu clubul de la Muscel, condus de Gabriel Moiceanu. El îi ajuta şi pe ceilalţi ciclişti, chiar dacă nu erau din clubul lui. Dacă aveai o pană la roată sau la bicicletă, te ajuta, era foarte săritor. Ce-mi aduc eu aminte, legat şi de tradiţia Câmpulungului Muscel în fabricaţia de maşini: de la fabrică i se dădeau maşinile de care avea nevoie pentru a fi în caravană şi una dintre maşini, un ARO 10, pe care îl conducea, avea volan pe dreapta. Era pentru export în Anglia. Unul dintre elevii lui de la clubul muscelean stătea în stânga. De câte ori ieşea din parcare, îl întreba: Vine ceva? Nu vine. Şi atunci ieşea din parcare. Îmi aduc aminte bine acest episod şi faptul că el conducea maşinile fabricate aici, la Câmpulung Muscel. Altă amintire: în Turul României, în ’83, într-una dintre etape, Deva-Sibiu, a fost o busculadă la câţiva kilometri de la plecare. Jumătate din pluton era la pământ. Bicicleta unuia dintre ciclişti, Emil Munteanu, n-a mai putut fi folosită şi, practic, n-a mai putut să continue. Şi a venit Gabi Moiceanu şi i-a dat o bicicletă de la el şi, astfel, a putut continua cursa în Turul României. Asta îl reprezintă pe Gabi Moiceanu.”, spunea Dan Melinte despre omul evocat astăzi la Câmpulung, din păcate, în absenţă.

  • Gabi Moiceanu, evocat de mari sportivi ai României

Constantin Ciocan este unul dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape, el şi Gabi Moiceanu fiind prieteni foarte buni. Timp de nouă ani, au fost colegi de echipă la Clubul Dinamo. „Sunt profund emoţionat, ca şi Gabi Moiceanu, care n-a putut să vină astăzi din mai multe motive. Vârsta, în primul rând, îşi spune cuvântul şi mă asociez lui. Moiceanu a fost tot timpul component al echipei naţionale. Am fost cu el în multe concursuri, cum ar fi Campionatele Mondiale din Franţa, Olimpiada de la Tokyo din 1964, am fost colegi de echipă. A reprezentat cu cinste ţara în concursurile internaţionale. Sunt onorat că am venit în minunatul dumneavoastră oraş, am fost aici ca antrenor, ca sportiv, multe etape din Turul României, din Cursa Scânteii. Când am văzut prima dată Câmpulung Muscel, onoratul hotel în care ne simţeam nemaipomenit de bine cazaţi… Ca antrenor, am avut satisfacţii mari să câştig concursuri la dumneavoastră şi, întotdeauna, ne-am simţit bine aici. Cu această ocazie îi transmit lui Gabi Moiceanu multă sănătate!”, a mărturisit Constantin Ciocan.

Ştefan Laibner spunea că-i face plăcere să participe la astfel de activităţi. A povestit o amintire din vremea în care era un „mic junior începător”. „Etapa de Turul României se încheia pe velodromul Dinamo. A terminat o etapă de 170-200 km, după care, înnebunit, repede: nea Nae, nea Nae, unde este bicicleta mea de velodrom? Urma proba de 100 de ture pe velodrom, care însemna încă 40 km. Vă daţi seama ce efort, dar nu s-a comentat acest aspect. Gabi rămâne Gabi şi să-i dea Dumnezeu sănătate şi noi să ne vedem cât mai des şi sănătoşi!”, spunea Ştefan Laibner care a transmis încă de pe acum invitaţia pentru la anul la Trofeul Capitalelor, aflat la ediţia a II-a, pe traseul Curtea de Argeş – Câmpulung Muscel – Târgovişte.

Mircea Romaşcanu, mare campion, coleg şi prieten al lui Gabriel Moiceanu, se declara onorat să se afle în faţa marilor ciclişti şi a organizatorilor Retroparadei câmpulungene. „Moiceanu se lăsa de ciclism când eu m-am apucat de ciclism. Am auzit de performanţele lui, am vrut să-l urmez, era un model de care am auzit de la fostul antrenor, Nae Voicu, care fusese şi antrenorul lui, pe urmă şi antrenorul meu şi al multor generaţii de sportivi de mare valoare ai ciclismului românesc. Am auzit de la antrenori ce performanţe şi vitejii făcuse Gabriel Moiceanu în ciclismul românesc. Fiind copil, îmi doream să fac ceea ce auzeam despre acest Moiceanu. Am reuşit să fac ceea ce a făcut şi Moiceanu: să duc ciclismul românesc pe culmi cât mai înalte.”, a povestit Mircea Romaşcanu.

  • La anul, cartea biografică dedicată lui Gabriel Moiceanu va fi reeditată de Muzeul Automobilului Românesc 

Muzeul Automobilului Românesc şi-a propus să reediteze cartea despre Gabriel Moiceanu, „ca să constituim în acest fel o provocare pentru tineret”, după cum spunea Emil Hagi. „Este adevărat că acest lucru îl face cu mare succes Răzvan Jugănaru care, prin intermediul clubului său, a atras foarte mulţi tineri către sportul pe două roţi, către ciclismul în natură şi către ciclismul din natura din Muscel, făcând astfel ca locurile noastre să fie un punct de atracţie pentru tineri. Am avut astăzi un moment de emoţie. Mă gândeam că evenimentul nostru nu va avea suficientă rezonanţă şi că va fi umbrit cumva de evenimentul de la Bran şi Poiana Braşov, dar iată că atracţia muscelenilor pentru maşinile istorice şi ciclism a fost mai mare, lucru care nu poate decât să ne bucure.”, a continuat gazda.

Emil Hagi a pregătit pentru Gabriel Moiceanu o diplomă de excelenţă pentru „contribuţia remarcabilă adusă sportului românesc”, distincţie care urma să-i fie înmânată în cadru festiv. Îi va fi înmânată acasă, unde vor ajunge şi darurile pregătite de Federaţia Română de Ciclism: tricoul galben din Turul României, pe care musceleanul l-a purtat mult timp de-a lungul carierei, şi un trofeu în semn de mulţumire pentru sprijinul acordat în dezvoltarea ciclismului românesc.

Au primit distincţii ca amintire din partea Muzeului Automobilului Românesc: Mircea Romaşcanu, Alex Ciocan, Constantin Ciocan, Ştefan Laibner, Valentin Constantinescu, Nicu Plugaru, Mihai Rusu, Răzvan Jugănaru şi Dan Melinte.

„Întotdeauna, soarele care apune deschide drumuri pentru cel care răsare. O ţară şi un neam dăinuie şi îşi consolidează reputaţia prin repere şi simboluri. Iar domnul Gabriel Moiceanu şi dumneavoastră, cei care i-aţi urmat, sunteţi unele dintre reperele importante ale României. Un stat are obligaţia să-şi recupereze valorile şi personalităţile din toate timpurile. Ne înclinăm cu veneraţie şi admiraţie în faţa performanţelor dumneavoastră, pentru că au fost obţinute prin muncă, dârzenie, tenacitate şi multe sacrificii. Îi doresc domnului Gabriel Moiceanu să atingă vârsta unui centenar, dumneavoastră la fel şi tuturor multă sănătate!”, le-a transmis Sergiu Marcu oaspeţilor evenimentului, după care a prezentat epopeea pe patru roţi a modelului ARO, celebrat în 2022, la 50 de ani de la lansare.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!