La începutul săptămânii, s-a produs o manevră nereuşită a muncitorilor Primăriei de a opri accesul în Băile „Kretzulescu”, o clădire, teoretic, în şantier. Securizarea spaţiului s-a limitat la montarea unor benzi avertizoare pe golul uşilor de pe care placajul a fost făcut praf de copiii şi adolescenţii care hălăduiesc prin băi. Ce am găsit noi, săptămâna trecută, în incinta cu grad ridicat de pericol nu erau boschetari, ci elevi de gimnaziu, cocoţaţi taman în vârful turnului care comunică cu clădirea băilor. După nici două zile, banda avertizoare a fost făcută praf, lucru care ne duce cu gândul la faptul că cei obişnuiţi să tragă aici îşi continuă rutina.
- Dacă Primăria nu montează grilaje în locul placajului, puştii vor continua să pătrundă în băi
În timpul lucrărilor desfăşurate cândva în intervalul 2013-2015, perioada „regenerării urbane” ratate catastrofal, s-a executat o compartimentare a spaţiului interior generos. Plafoanele nu sunt securizate în niciun fel, scările, aşijderea. Accentuează periculozitatea unei „plimbări” într-o incintă în care mai sunt atâtea de făcut întunericul, întrucât ferestrele sunt astupate cu placaje. Cel puţin, în spaţiul de trecere din băi în turnul construit în ideea de a-l reconstitui pe cel din fotografiile de epocă e o beznă s-o tai cu cuţitul. Slavă Domnului că ferestruicile luminează scările, la fel, lipsite de balustrade ori alte protecţii, de pe care copiii care frecventează turnul se pot prăbuşi oricând în hârjoana lor. Pe noi, cei de-o seamă cu părinţii lor, ne-a luat cu ameţeală urcând scara în spirală, într-un spaţiu strâmt, unde n-ai de ce să te ţii. Sunt trepte şi atât până în vârful turnului unde, vineri dimineaţa, am găsit o gaşcă de şase elevi de gimnaziu, judecând după vârsta acestora, 14-15 ani. Toţi dotaţi cu sticle în care spuneau că au suc, se hlizeau atât de tare încât se auzeau din afara băilor.
„Noroc” că sunt destule ferestre – şi, în special, cele care dau către curtea interioară a băilor – care au rămas descoperite şi nu credem că au avut vreodată. Doamne, cum arată curtea ascunsă privirii, nefiind vizibilă nici de pe pasarelă! Doar din turn se vede. Se poate intra cu uşurinţă de la nivelul parterului lipsit de uşi către curtea interioară, o ruină înţesată de bălării, arbori în regulă, crescuţi în cei şapte ani trecuţi de la abandonarea şantierului. „Datorită” uşilor şi ferestrelor neacoperite cu placaj, cum sunt cele dinspre podul de la Autogară şi dinspre parc, e lumină în zona scărilor centrale şi a etajului limitat la o platformă de pe care te poţi prăvăli într-o clipă de neatenţie. Sau împiedicându-te de restule de materiale de construcţii împrăştiate prin clădire.
Montarea altor plăci OSB în golul uşilor nu este o soluţie, întrucât vor avea aceeaşi soartă. Adolescenţii atraşi de turnul belvedere, o ascunzătoare perfectă, vor continua să pătrundă în clădire. După cum nu este o soluţie nici montarea benzilor avertizoare, cu efect de „apă de ploaie”, căci nu absolvă Primăria de responsabilitate în eventualitatea în care un copil îşi rupe gâtul căzând de pe platformele ori scările interioare. M.B.