Nici n-am terminat de memorat investiţiile anului 2019 – nu că ar fi prea multe, dar au sume lungi în dreptul lor -, că Executivul Primăriei schimbă lista abia votată la sfârşitul lui aprilie. Prima rectificare a bugetului acestui an vine cu luat de colo şi pus dincolo, din cauză că lui Liviu Ţâroiu nu-i ajung banii, după cum a dat de înţeles, în momentul în care l-am felicitat pentru că administrează cea mai generoasă vistierie a Câmpulungului din ultimele trei decenii. Dar nici cheltuieli ca ale lui n-a avut niciun alt primar, fie că n-au avut ce prăpădi, fie că făceau economii. Aşa că cheltuieşte Ţâroiu pentru toţi la un loc, graţie moştenirii bugetare primite de la Călin Andrei, care o fi intrat cât a intrat în rămăşiţele „Kretzulescu”, dar a fost şi vânturată pe nimicuri. După trei luni de la votarea programului de investiţii, economistele Primăriei îi aduc primele corecturi, constând în renunţări la proiecte, pentru dirijarea alocărilor începutului de an către lucrări neacoperite financiar. Nu sunt schimbări importante, dar există, pe fondul unei slabe organizări a beneficiarilor banului public, care n-au priorităţile fixate cum trebuie.
În cazul unităţilor şcolare, de pildă, primarul susţine că agenda de lucrări finanţate de Primărie n-a fost încropită în funcţie de ce-au visat noaptea el şi Direcţia Economică. Ci i-a chemat la discuţii pe toţi directorii şi i-a întrebat ce le trebuie. Evident că le-a trebuit mai mult decât le-a dat Ţâroiu, dar lista rezultată la finalul negocierilor a reprezentat un consens al părţilor limitate de modestia bugetului, direcţionat covârşitor către şantierele familiei Răuţoiu. La mijlocul anului, unii dintre managerii şcolari au identificat nevoi mai urgente decât cele avute în ianuarie, când l-au bătut la cap pe primar cu alte obiective plătite din taxele şi impozitele noastre. Nu ştim cui a aparţinut ideea, Primăriei sau Colegiului Tehnic – raportul Economicului vorbeşte despre o adresă a şcolii, care putea foarte bine să-i fie „sugerată” de Primărie -, cert este că se renunţă la intenţia de reabilitare a gardului instituţiei de învăţământ, la sediul din Şoseaua Braşovului. Era mai mult decât o intenţie, de vreme ce propunerea de punere la punct a împrejmuirii Industrialului de sus, pe o lungime de aproximativ 320 de metri, beneficia şi de o prevedere de o jumătate de miliard de lei vechi. Banii nu se mai cheltuiesc conform planurilor iniţiale, ci vor intra într-un sistem de supraveghere video a clădirii Industrialului de jos, proaspăt renovată cu fonduri de la Ministerul Dezvoltării. Aici a fost o scăpare a ambilor beneficiari implicaţi în proiectul de modernizare a imobilului monument istoric, care trebuiau să prevadă necesitatea unor camere video într-o clădire căreia i-a crescut valoarea, putem spune, prin lucrarea executată într-un ritm accelerat. Sau i-au luat prin surprindere constructorii Pătrăşcan şi Cornea, care au livrat un final neaşteptat, în sensul bun, forţând Primăria să se caute la teşcherea, pentru finanţarea unor dotări suplimentare, programate pentru anul următor. Nădăjduim ca şi calitatea investiţiei să mulţumească la fel de tare precum timpul de lucru excelent în care s-au încadrat executanţii, care i-au demontat teoria smiorcăită a primarului referitoare la „şantierele lente” de a căror prezenţă în Câmpulung este responsabilul nr.1. O altă scăpare a autorităţilor legată de proiectul lăudabil de punere în valoare a şcolii centrale, edificată sub semnătura arhitectului Berechet, a constituit-o instalaţia de gaze. Vă daţi seama ce „serios” a lucrat proiectantul, dacă i-a scăpat unul dintre sistemele de utilităţi, în lipsa căruia funcţionarea este de neconceput. Când s-a aprobat bugetul, s-au pus de-o parte nişte bani, care, după cum constatăm la această rectificare, n-au fost de ajuns, de vreme ce cheltuiala a fost majorată.
Spuneam la început că recenta rectificare de buget, prezentată aleşilor la şedinţa de ieri, pentru a o încuviinţa, a fost cu luat de bani, care au putut fi direcţionaţi unor solicitări noi, ivite pe parcursul anului. Cele aproape 450 de milioane de lei vechi, primite de Primărie, cu titlu de donaţii şi sponsorizări, bănuim – întrucât aceste rânduri preced dezbaterea în plen – că sunt încasările de la colaboratorii statornici ai instituţiei, pentru Zilele Municipiului. Alţi aproape 1,3 miliarde de lei vechi au fost returnaţi Primăriei în contul plăţilor efectuate anul trecut, pentru unul dintre proiectele aflate în derulare, finanţate din fonduri nerambursabile. Probabil, pentru investiţia de la fostul Liceu de fete, de vreme ce suma recuperată figurează la capitolul „Învăţământ”. Dacă i-au venit nişte bani, Liviu Ţâroiu i-a şi împărţit. Tot unor şcoli, dar şi-a oprit ceva şi pentru el. Mai bine de jumătate din suma rambursată de finanţator intră în două acoperişuri: cel de la Colegiul Tehnic, reabilitat cu o jumătate de miliard de lei vechi, şi cel de la Colegiul „Dinicu Golescu”, ale cărui pretenţii se opresc la un sfert de miliard. Ca o ironie, la împlinirea a 14 ani şi o săptămână de la teribila furtună din 19 iulie 2005, care a deteriorat acoperişul de la „Dinicu”, de la care i s-a tras finalul înainte de termen al celui de-al treilea mandat al lui Andrei, aleşii aprobau alţi bani pentru repararea lui. Şi a tot fost reparat în aceşti ani de la forţa majoră care a „zburat” acoperişuri, garduri, copaci şi un primar din funcţie.
Altă jumătate de miliard din acest ramburs al ministerului va intra în contul firmei lui Ion Pătrăşcan, care execută reţeaua de apă pe două străzi sudice, Grigore Alexandrescu şi Valea Bărbuşii. Astfel, lucrării de extindere i s-a suplimentat finanţarea, din care s-a „ciupit” anul trecut, ştiind că nu va fi finalizată până la încheierea lui 2018. Aleşii au umblat şi la fondul de rezervă, din care au luat bani tot pentru şcoli, cărora le-au fost mărite bugetele iniţiale. „Carol” a cerut ca să-şi monteze parazăpezi pe zonele de acces în şcoală şi cele ale corpurilor de legătură între clădirile din incintă. Iar cei de la „Dinicu” sunt depăşiţi de costurile ocazionate de funcţionarea clubului sportiv. A patra sumă obţinută de Colegiul Tehnic îi este de trebuinţă pentru dotarea şcolii din centru cu 22 de table magnetice.
S-a introdus la această primă rectificare pe 2019 şi directorul Pătru, de la ADP, care a primit „undă verde” să toarne asfalt pe pasarela de la Autogară. Lucrare care, sperăm, nu va ţine închis podul o săptămână şi jumătate, cât le-a luat efectivelor de muncitori, începute cu unul şi încheiate cu patru, ca să vopsească nişte amărâte de balustrade. Nu mai spunem că au avut şi ajutor din partea lucrătorilor firmei Pet Electric, care, într-o zi de sâmbătă, când bugetarii au liber, au vopsit stâlpii de iluminat, de la jumătate în sus, unde n-au ajuns confraţii de la stat.