Activitatea comuniştilor a debutat în Muscel în anul 1930, odată cu formarea unei celule de partid la Câmpulung, care l-a avut în frunte pe Iulian Vasilescu, acesta îndeplinind funcţia de secretar general. Din conducere mai făceau parte Ion Vîlcoci, Tănase Russneff, Haralambie Iordache şi Mihai Gavriliuc. Sediul celulei se afla în casa lui Iulian Vasilescu, dar întâlnirile conspirative se desfăşurau nu numai aici, ci şi în locuinţele unor alţi activişti, printre care şi un anume Nae Bercaru. Tot în aceste locuinţe, dar şi în Cinematograful „Jinga”, erau depozitate materialele de propagandă. Dintre activiştii enumeraţi anterior, două nume se vor lega de „eroicul” episod al arestării lui Ceauşescu în Câmpulung: Iulian Vasilescu şi Nae Bercaru.
După două arestări la Bucureşti şi una la Craiova, Ceauşescu se stabileşte în Piteşti, în anul 1935, fiind angajat la o armurărie de pe strada Sfânta Vineri, nr. 34 (foarte probabil de aici a şi deprins pasiunea pentru armele de foc). Din postura de secretar U.T.C. pe această zonă, Ceauşescu a început să se afirme la nivel de propagandă. Sub numele conspirativ de „Ionel”, tânărul de 17 ani face cunoştinţă şi cu zona Muscel. Activitatea conspirativă nu-i permitea să aibă decât un cerc restrâns de apropiaţi. Potrivit profesorului de istorie Claudiu Călcâi, cel care ne-a pus la dispoziţie informaţiile pentru acest material, unul dintre ei a fost Constantin Manda, din Stâlpeni, în casa căruia înnopta de obicei, iar altul, Nae Bercaru, din Câmpulung, căruia îi aducea materiale de propagandă, pe care acesta le păstra în casa părinţilor săi din Valea Româneştilor.
Ascuns printre oi
Relaţia dintre Ceauşescu şi acest Nae Bercaru va prinde tot mai mult contur, câmpulungeanul fiind, de altfel, singura persoană în care a crezut fostul dictator. Supravegheaţi atent de jandarmi, care-i considerau elemente primejdioase, cei doi au găsit cele mai variate moduri de a înşela vigilenţa autorităţilor. Reconstituirea acestora este dificilă, în lipsa principalilor protagonişti, dar nu imposibilă. Peste timp, câteva mărturii ale celor implicaţi în evenimente au răzbătut până la noi, iar episoadele respective, chiar dacă ar putea să ni se pară puţin deplasate, au, însă, credibilitate. De exemplu, Maria Coman, sora lui Nae Bercaru, decedată, a relatat familiei despre ascunzătoarea din apropiere de Bilceşti, un grajd în al cărui pod Ceauşescu a rămas într-o noapte, fiind hrănit cu laptele muls de la o vacă. Din relatările lui Petre Bercaru, fratele lui Nae, Ceauşescu a înnoptat deseori la părinţii acestuia care domiciliau în Valea Româneştilor. Un episod ce ne duce cu gândul la originala metodă a lui Ulise, prin care a scăpat de Ciclop, s-a petrecut chiar la saivanul de oi deţinut de familia Bercaru, în Valea Româneştilor. În primejdie de a fi prins de jandarmi, Ceauşescu s-a îmbrăcat cu o şubă şi s-a ascuns printre oi. Sub acest camuflaj, el a reuşit să scape. Nu pentru mult timp.
Arestat în Parcul Ştefănescu
Munca politică trebuia făcută printre oameni şi nu printre oi, de unde a apărut inevitabilul risc. În urma cuvântărilor susţinute în faţa câtorva pierde-vară aflaţi în Parcul Ştefănescu, Ceauşescu a fost arestat de comisarul Hera Tiliceanu, care apoi l-a făcut scăpat. Episodul a fost trecut cu vederea de biografia oficială a „ilustrului conducător”. De altfel, pentru nimeni n-a fost evident de ce atunci Ceauşescu nu a fost aruncat în închisoare sau nu a fost trimis pe jos, acasă, însoţit de jandarmi şi făcut de râs, aşa cum s-a procedat în celebrul episod petrecut după a doua sa arestare în Capitală. Cum a fost făcut scăpat? Răspunsul a venit din partea lui Petre Bercaru, cele povestite de acesta redându-ne imaginea unei stări de fapt tipic româneşti. Nae Bercaru şi Iulian Vasilescu au intervenit pe lângă comisarul (ţigan), care l-a arestat, dar nu cu mâna goală. Ei i-au oferit încălţăminte pentru puradei. Fiind proprietarul unei tăbăcării, Iulian Vasilescu putea să-şi permită „luxul” unei asemenea şpăgi. Comisarul l-a iertat pe tânărul agitator, arătându-se surprins că la vârsta lui, „în loc să-şi vadă de meseria pe care (nu) o învăţase şi de niscai fuste, pierdea timpul cu propaganda comunistă”. După acest episod, Ceauşescu n-a mai călcat pe aici, decât după instaurarea regimului comunist. Cât despre comisarul Tiliceanu, acesta a înfundat închisorile comuniste. Există speculaţii cum că ar mai fi existat o persoană care a contribuit la eliberarea lui Ceauşescu. Ar fi vorba despre un anume Mitu, care a fost recompensat cu funcţia de şef al Poliţiei Câmpulung, după 1945.
Imediat după război, dată fiind relaţia apropiată pe care a avut-o cu Ceauşescu, Iulian Vasilescu devine liderul comunist de necontestat al zonei, fiind uns chiar primar al Câmpulungului. În schimb, Nae Bercaru, chiar dacă a avut toată viaţa intrare la Ceauşescu, nu a dorit să ocupe nicio funcţie înaltă şi nici nu a făcut avere. Nu-i mai plăcea ce s-a întâmplat în partid şi nu-l mai înghiţea pe Ceauşescu. Şi-a văzut de treabă ca magaziner la Întreprinderea Locală Câmpulung, având, însă, aura de ilegalist. Alex BARBU