Chinezul care a concesionat Piaţa Vişoi este bun de plată cei 23.000 de lei, pentru prima lună de funcţionare, care s-a împlinit ieri. Vă împrospătăm informaţia legată de preţul pe care asiaticul rodat în afaceri cu corcoaţe pe la Balş s-a angajat că-l plăteşte lună de lună: peste 5.000 de euro, deşi Primăria se mulţumea şi cu 1.500. Dar dacă patronul Pieţei China s-a aruncat, teoretic, cu banii pe ai noştri, ca să spulbere concurenţa, proprietarii hardughiei au zis „bogdaproste” şi i-au ciugulit din palmă la fiecare pretenţie. Au stat după el vreo trei luni, după câştigarea licitaţiei, până s-a decis să vină la Câmpulung, ca să semneze contractul. I-au acordat păsuirea de şase luni de neplată, pentru renovarea spaţiului în care nu s-au produs schimbări spectaculoase, interesul buticarului fiind să câştige, nu să risipească pe investiţii de modernizare a interiorului şi exteriorului bazarului. Şi de strâns la pungă ce-i, colaboratorul municipalităţii şi-a făcut dormitor în piaţă, ca să scutească banii de chirie. Deşi, la cât a trâmbiţat că plăteşte, mare mirare că nu l-au cazat şefii Primăriei în Casa de Oaspeţi. Dar, pesemne, versatul nostru primar aşteaptă adeverirea vorbei din bătrâni „ce-i în mână nu-i minciună”, adică redevenţa vărsată în cont de deţinătorul shop-ului chinezesc, la care trag muşteriii ca la pârâul de leac. De la ţară mai ales, dar nici cei de la oraş nu strâmbă din nas, duminica fiind o aglomeraţie în faţa prăvăliei, de zici că face chinezul pomană cu cei care-i trec pragul. S-a dus vestea negustoriei „made in China” până în judeţul vecin, de-au ajuns dâmboviţenii de la graniţa cu Argeşul să vină la shopping la Câmpulung.
Dacă investitorului îi merge, ar trebui să-i meargă şi Primăriei, care are de încasat anual de la concesionar 2,7 miliarde de lei vechi. Însă de la cine scoate banii, dacă – umblă vorba – în locul celui care a concesionat a apărut o firmă nouă? Liviu Ţâroiu a fost luat la întrebări, la conferinţa de presă, ce ştie despre treaba asta, dar şi-a limitat comunicarea la permisiunea acordată chinezului prin contract de a subînchiria. Altfel spus, tranzacţia cu Primăria nu-i interzicea întreprinzătorului să bage chiriaşi în spaţiul câştigat de el la licitaţie.
Ca o paranteză, în staţia „Romarta” s-a petrecut exact acelaşi scenariu la care s-a referit primarul. Sorin Buta încheiase concesiunile cu nişte patroni, părintele Stoica şi Niculae Pantilie, care, după câţiva ani de funcţionare, au încheiat contracte de subînchiriere cu alţi comercianţi, acceptaţi de Consiliul Local, în primul, respectiv al doilea mandat al lui Călin Andrei. Chiriaşii au preluat obligaţiile faţă de Primărie ale firmelor Pantimpex şi Prod Com Stoica, plătind conştiincios redevenţa, numai că, spre nenorocul lor, prin dispariţia concesionarilor, ca efect al falimentului, au rămas descoperiţi de contract. Asta a încercat Liviu Ţâroiu să facă pe la începutul anului: să convingă Consiliul să le închirieze direct foştilor subcontractanţi, măcar până la mutarea şantierului şi pe trotuarul din faţa blocului „Romarta”. Aleşii n-au fost de acord cu lungirea bolii, prin urmare, comercianţii din fosta staţie, cu excepţia florăriei, au strâns şi au plecat.
„Am evacuat şi… e o prostie ce am făcut, dar, oricum, n-are nicio importanţă!”, a bombănit Liviu Ţâroiu, săptămâna trecută, când dialogul cu presa s-a oprit la punctul comercial, în care florăria rezistă. Asta pentru că omul are contract în vigoare, deşi sunt nişte dubii că are contract pentru întregul spaţiu al chioşcului de flori. Chiar dacă o demolează integral, afirma Ţâroiu despre coşmelia care, şi cu activitate în ea, şi fără activitate, cu pereţi ori fără pereţi, tot urâtă e, nici aspectul zonei nu se va îmbunătăţi fără o reabilitare ca peste drum. „Ce aveţi cu florile?”, a umblat primarul la sensibilitatea cetăţenilor pentru frumos, care n-are decât să înverzească centrul, după reparaţii, dar într-o manieră îmbunătăţită estetic. Fără coroane funerare atârnate în văzul lumii!
Numai că, în cazul Pieţei Vişoi, informaţia neconfirmată de primar face referire la înfiinţarea unei firme noi, cu sediul în imobilul adjudecat la licitaţie. Liviu Ţâroiu n-a făcut comentarii despre acest fapt curios, susţinând, în bunul obicei, că nu cunoaşte şi că verifică. „Cum să facă altă societate?”, s-a mirat acesta, auzind de apariţia altui SRL cu sediul social la adresa la care figurează Piaţa Vişoi, actuală Piaţa China. Poate să subînchirieze, având acest drept, voia primarul să credem că este pe lângă ce se întâmplă în business-ul chinezului, numai că, în povestea de faţă, n-ar fi nicio subînchiriere. Teoretic, a susţinut şeful Executivului, Registrul Comerţului n-are cum să încuviinţeze înfiinţarea unei firme într-un imobil proprietate al Primăriei cu care n-are nicio treabă. Dar pe de altă parte, tot primarul spunea că nu-l întreabă pe el nimic Registrul Comerţului.
Acum, nu zicem: aoleu, se întâmplă escrocherii sub oblăduirea Primăriei! Dar nu miroase a intenţie de a ocoli înţelegerea – în special, pe cea de plată a redevenţei colosale pentru municipiul nostru – cu Primăria?! De ce aceste metamorfozări de firme, cu iz de adâncire a aburelii în jurul afacerii care a pornit cu stângul, fără autorizaţie de funcţionare? Primarul spunea că a verificat şi el spaţiul post-amenajare şi că ştie că patronul şi-a făcut o cameră acolo, în care locuieşte. Dar plăteşte şi, dacă plăteşte, nu e nicio problemă. Cât despre autorizaţia de funcţionare, care-i lipsea la data deschiderii, Liviu Ţâroiu, foarte tolerant cu chinezul, de la apariţia acestuia pe firmament, toamna trecută, spunea că poate funcţiona aşa timp de 30 de zile – care au expirat ieri, 24 septembrie -, răstimp în care trebuie să obţină avizul ISU, în absenţa căruia nici Primăria nu-l poate autoriza. O legislaţie năucitoare, care ar fi trebuit să-l protejeze pe cumpărător, căci, într-o lună-două, până obţine ăsta ţidula de la ISU, se pot întâmpla multe. Restul documentaţiei a fost depusă la Primărie, îl apără primarul pe chinez, dar fără actul de la Pompieri, în lipsa căruia Piaţa China nu trebuia să fie lăsată să facă bani pe seama omului simplu, care se bucură la lucruri ieftine. În rest, nu e treaba lui, zice Ţâroiu, dacă angajările chinezului sunt în regulă, dacă negoţul este legal, dacă emite bonuri fiscale, dacă, dacă, dacă.