Câmpulungenii au reacţionat dezaprobator faţă de defrişarea spaţiului verde dintre Judecătorie şi Primărie
Inspiraţi de afaceristul Gheorghe Bulugea, care a apelat la meşteri din Ardeal pentru a-i renova superba proprietate achiziţionată în buricul târgului, fosta bancă a Câmpulungului, patronii firmelor Group Concif şi Ratelen Construct, care reabilitează Piaţa Primăriei şi vecinătăţile, au adus mână de lucru tot de peste Carpaţi. Cu personalul propriu, insuficient şi nepregătit în intervenţii asupra unui monument istoric de clasă A, cele două firme n-aveau cum să dovedească lucrarea până la sfârşitul anului, cum s-au angajat în faţa primarului Liviu Ţâroiu. Un record în materie de termen final al unui contract de execuţie, dacă ţinem cont că proiectanţii au estimat derularea amenajării pe durata a doi ani şi jumătate. Dar, cântărind după făţuirea suprafeţelor pietonale şi carosabile, care a înlocuit ceea ce trebuia să fie o reabilitare în regulă, nu era nevoie de blocarea centrului atâta amar de vreme. Aşadar, se vorbeşte cu puternic accent ardelenesc în rândul echipelor care mai şi muncesc, mai şi lâncezesc, dar, faţă de colegii ardeleni de la Grup Corint, care s-au aflat într-o pauză de doi ani, aceştia ţin ritmul, inclusiv sâmbăta şi chiar duminica.
Ce s-a conturat până acum nu este de dat pe spate: un pavaj la fel de urâţel precum cel de pe Republicii, în ciuda aşteptărilor de mai mult şi de mai bine. Primarul Liviu Ţâroiu merge pe premisa mulţumirii câmpulungenilor prin comparaţie cu ce a fost, adică o zonă jalnică, distrusă, de toată ruşinea în ochii celor care tranzitau centrul. Raportat, însă, la dorinţele câmpulungenilor, care au visat ceva cu totul deosebit, după atâţia ani de sărăcie urbanistică, amenajarea este departe de a satisface. Dar la ţară merge şi aşa.
În afara circulaţiei, care, după cum era de anticipat, i-a pus lumea în cap conducătorului Câmpulungului, o altă revoltă a stârnit-o eliminarea totală a arborilor din zona de lucru. Tot ce a fost verde între Primărie şi Judecătorie a fost doborât, spre indignarea cetăţenilor de măcelul căruia i-au căzut pradă sălciile cu care erau obişnuiţi de-o viaţă. „Trist! Am copilărit cu ele.”, se confesează public, pe grupul „Musceleni”, însăşi angajata Primăriei, Gabriela Chelu. Şi ca ea sunt şi alţii care n-au ezitat să reacţioneze:
Mariana Diţescu: „Ruşine că le-au tăiat!”
Cătălin Pârşan: „Păcat!”
Alina Ştefan: „Ce scârbe ordinare! Cine a dispus asta, să mă duc să îl scuip între ochi? Primăria asta idioată şi înapoiată are de gând să mai taie mulţi copaci?! Huo!”
Ambruş Elza Marina: „Nu rămâne nimic verde. Grădina Publică e o porcărie.”
Roxana Nicoleta Oancea: „Păcat! Am copilărit şi crescut cu ele.”
Dan Sima: „Se adevereşte. S-a urcat scroafa în salcie. Cu ce deranjau?”
Carmen Radu: „Ce frumos arată acum!”
Irina Boncoi: „Mare păcat! Ce aveţi, fraţilor, cu natura… de ce o mutilaţi?”
George Ionete: „Lasă că e bine… aşa se face la noi!”
Tatiana Grecu: „Aveau farmecul lor şi ofereau umbră.”
Adrian Samoilă: „După revoluţie s-a întâmplat ceva cu noi, de am devenit foarte complicaţi. Dacă le lăsau şi cădeau pe vreo maşină, era dezastruos. Dacă le-au tăiat, e dezastruos. Nu am eu soluţia, dar cum credeţi că era mai bine?”
Dan Sima: „Dacă ai văzut vreodată o salcie pletoasă dărâmată sau cu ramurile rupte de intemperii, te rog să îmi arăţi şi mie. Reţine! O salcie pletoasă, deci pletoasă, toaletată la timp, nu prezintă niciun pericol şi, din contră, este benefică la împrospătarea aerului din jurul ei.”
Ce va fi în locul lor?, se întreabă alţii. Iar răspunsurile sunt pe măsura gestului celor care au comandat defrişarea spaţiului verde. „Beton, beton şi iar beton, fără verdeaţă!”, se anticipează imaginea post-amenajare. Dar pe oameni nu i-ar surprinde ca, în locul unor arbori ornamentali, cu farmecul lor, să apară nişte panseluţe prăpădite din recolta proprie a ADP-ului. „E.M.”