În săptămâna trecută de la vizita noastră pe strada Marineşti, pensionara în vârstă de 80 de ani, care ni s-a plâns că, în răstimpul fără ploaie, nu i se uscase beciul de atâta apă câtă i-a inundat gospodăria, avansase amenajarea rudimentară menită să-i protejeze locuinţa de şuvoaie. Stavila din bolovani aşezaţi pe marginea drumului, lângă pământul scobit cu mâinile-i slăbite de bătrâneţe, n-are cum să facă faţă torentelor prăvălite vijelios de pe deal, care mătură curţile amplasate la înălţime şi se opresc la vecinii de peste drum, aşezaţi în vale, mult sub nivelul străzii. Supărarea lereştenilor de pe Marineşti este că Primăria nu a finalizat rigola betonată pe partea stângă cum te îndrepţi către comună, rigolă care continuă puţin după podul de cale ferată, şi n-a întreprins nimic, niciun şanţ ori alt tip de scurgere, pe partea dreaptă. Lipsiţi de apărare în calea apelor, unii dintre localnici au avut curaj să toarne în dreptul proprietăţilor, pe domeniul public, un prag din beton, uşor înclinat, ca să dirijeze scurgerea pârâului pe drum. Dar la ce cantităţi de apă au scăldat zona, soluţiile găsite de locuitori s-au dovedit „apă de ploaie”. Octogenara Ecaterina Radu nu conteneşte să-şi frângă mâinile de îngrijorare de câte ori vede cerul acoperit de nori, ştiind că, deşi abia se deplasează, sprijinindu-se în baston, are de muncă, nu glumă, ca să scoată apa din anexele inundate.
„La toată lumea este la fel.”, ne-a povestit pensionara, care, cinstită, cu frică de autoritatea locală, n-a procedat întocmai celor care, forţaţi de natura dezlănţuită, care le provoacă pagube, s-au apărat singuri, cu protecţii construite pe pământul statului. „Să vedeţi cum îmi „blindez” uşa bucătăriei, a beciului, cu nailoane, că-mi intră apa! Am vorbit cu vecinii să luăm noi ciment şi să facem. Dar pe urmă dacă zice Primăria că am stricat noi strada?! Ne pune să… că e domeniu public şi că de ce am făcut?! Dar eu nu pot să stau să-mi intre apa mereu în curte.”, a adăugat aceasta.
De parcă distrugerile cauzate de forţa intemperiilor n-ar fi de ajuns, vârstnica suferă şi din pricina unui afacerist în domeniul exploatărilor forestiere, care cară buştenii pe Marineşti. Efectul transportului greu pe drumul de ţară de-abia reparat se vede pe faţada locuinţei Ecaterinei Radu: crăpături considerabile, cauzate de trepidaţiile trecerii vehiculului de mari dimensiuni pe strada amplasată la înălţime faţă de casele din vale. Şi se zgâlţâie serios locuinţele de pe Marineşti! Cea a interlocutoarei noastre, casă bătrânească, n-a mai rezistat şocurilor dese şi s-a fisurat ca la cutremur. „Este unul care are un depozit mare de lemne… numai buşteni mari şi frumoşi. Trece maşina aia cu buşteni de se zguduie pereţii! Şi ferestrele, şi patul! Trailerul plus două remorci cu buşteni din ăia mai groşi decât mine! Iar mie mi-a crăpat casa. Acesta e drum forestier, ca să treacă atâta tone?! Să vină şi domnul primar până aici, ca să vadă ce avem! Să ne spună: „Faceţi voi, că eu nu mai pot să fac!” O ducem foarte greu.”, a conchis bătrânica amărâtă din pricina necazurilor venite unul după altul.