Departe de a ironiza ori contesta iniţiativa unui ONG, care se doreşte a fi garantată de prestigiul Universităţii Politehnica Bucureşti, consemnăm consumarea primului pas, parcurs la sfârşitul anului trecut, în vederea deschiderii Centrului Experimental de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunităţii la Câmpulung. Sună pompos „Centrul Experimental de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunităţii” în târgul rămas de căruţă, cea mai involuată localitate urbană a judeţului, în ciuda patrimoniului arhitectural, care, administrat cu cap, le-ar fi deschis apetitul pentru călătorii în zonă iubitorilor de oraşe istorice. Cine face acest centru? Universitatea Politehnica Bucureşti, prin Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice, Departamentul Teoria Mecanismelor şi Roboţilor. Unde vrea să-l facă? În Parcul „Kretzulescu”, în singurul corp de clădire reabilitat din complexul băilor, cunoscut sub denumirea „Incubatorul de Afaceri”. Incubator de Afaceri, care n-a „clocit” cine ştie ce business-uri pentru posteritate. Cum au ajuns aceşti oameni, reputate cadre universitare, taman la Câmpulung?
Virgil Stuparu, preşedintele unei asociaţii locale, care a solicitat Primăriei Câmpulung imobilul dorit a fi transformat într-un centru naţional de cercetare, este fratele unei doamne profesor universitar de la Politehnica Bucureşti. Împreună cu alţi colegi de la Universitate, aceasta a susţinut conferinţe în cadrul Zilelor Câmpulungului, şi în 2016, şi în 2017, însă, din păcate, includerea evenimentului într-un calendar aglomerat, derulat într-un ritm alert, îl face să se piardă printre celelalte acţiuni. Sergiu Cicu şi Constantin Ivan, colegi de şcoală cu doamna profesor universitar, au girat seriozitatea proiectului ajuns în Consiliul Local cu o „întârziere” de mai bine de o jumătate de an faţă de momentul încheierii unui „protocol de colaborare didactică şi ştiinţifică” între Universitatea bucureşteană, Primăria Câmpulung şi asociaţia lui Virgil Stuparu.
Prin respectivul protocol, administraţia locală şi-a luat, printre altele, angajamentul să asigure un spaţiu pentru activităţile propuse de partenerii din mediul universitar. Aproape de sfârşitul lunii noiembrie, preşedintele asociaţiei a cerut Primăriei clădirea din „Kretzulescu” şi, câteva zile mai târziu, s-a şi prezentat la şedinţa Consiliului Local în care s-au aprobat cele două strategii de dezvoltare a Câmpulungului, cea mare şi cea mică. Omul ar fi vrut să ia şi el cuvântul după expunerile consultanţilor, dar preşedintele de şedinţă l-a pus să aştepte secţiunea „diverse”, unde pot vorbi cei din public. A aşteptat acesta ce-a aşteptat, dar cum aleşii au trăncănit trei ore, musafirul şi-a strâns hârtiile şi a plecat.
O lună mai târziu, când ar fi trebuit să fie de faţă, de vreme ce el solicita spaţiul pentru Universitate, nu s-a mai prezentat la şedinţa de Consiliu, deşi Liviu Ţâroiu a susţinut că l-a convocat. Absenţa lui a fost interpretată de cei sceptici de „blocarea”, vreme de cinci ani, cu drept de prelungire, a imobilului ultracentral într-un proiect cu prea multe necunoscute – de fapt, întreg proiectul era o necunoscută -, drept o dovadă de neseriozitate a iniţiativei. Ca o paranteză, amănunte despre Centrul Experimental de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunităţii nu deţinem, întrucât primarul Ţâroiu, care spune că a discutat de câteva ori cu doamna profesor, n-a detaliat pentru câmpulungeni programul pe care îl susţine, ca autoritate locală, se pare că şi cu bani publici. Iar materialul de şedinţă remis presei cuprinde o frază anemică, potrivit căreia „prin înfiinţarea CECDC vor fi implicaţi atât cercetători, cadre didactice, absolvenţi de master, aproximativ 150 de absolvenţi, din Câmpulung şi zonele limitrofe, din 2011, până în prezent, cu sprijinul şi susţinerea bugetară a Universităţii Politehnica Bucureşti, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice Câmpulung, cât şi personal calificat din alte instituţii de profil.” Mai multe nu.
Întrucât am atins chestiunea susţinerii bugetare, consilierului Cornel Băjan i-a aparţinut cel mai pertinent punct de vedere exprimat la dezbaterea din decembrie, când aleşii trebuiau să voteze predarea gratuită a Incubatorului de Afaceri. De bine, de rău, spre deosebire de mass-media, componenţii Legislativului municipal au primit o pagină din protocolul despre care relatam mai înainte, din care social-democratul Cornel Băjan a extras şi citit cu voce tare un articol, pentru care mare mirare să nu-şi fi primit niscaiva reproşuri de la primar, că l-a făcut public! Zice protocolul că Primăria va susţine financiar acţiunile din proiectele angajate în spaţiul cedat în folosinţă gratuită Universităţii. Şi mai zice ceva despre o dotare cu mobilier şi aparatură multimedia necesară desfăşurării activităţii, care tot în sarcina Primăriei ar cădea. Adică a comunităţii locale, căci Liviu Ţâroiu nu cheltuieşte bani de la el, ci banii câmpulungenilor. „Cum facem noi investiţia, ca să lucreze dumnealor?!”, a pus o întrebare deranjantă pentru primar Cornel Băjan. Cum a răspuns Liviu Ţâroiu vizavi de angrenarea resurselor publice? Cu „da” şi „nu” în aceeaşi frază. „Nu vom face noi cheltuieli, decât atunci când vor fi nişte propuneri, pe care vi le vom supune spre aprobare.” În concluzie, Primăria va face cheltuieli, cu aprobarea Consiliului Local, dominat de coaliţia puterii.
Probabil, urmărind transmisiunea în direct a şedinţei şi fiind sunat şi de secretarul Ghinea, aflat din nou într-o contră agitată cu liberalii, care insistau ca Stuparu şi colaboratorii săi să se desfăşoare la Centrul de Afaceri de la Industrial – Centru de Afaceri care este altceva decât Incubatorul de Afaceri din „Kretzulescu” -, Virgil Stuparu a venit într-un suflet la Primărie. A doua oară când a venit degeaba, pentru că hotărârea se votase şi fără explicaţiile lui, prin urmare, la „diverse”, n-a mai fost nimeni dispus să-l asculte.