Cel mai liniştit cartier şi-a pierdut reputaţia clădită în mai bine de patru decenii, din cauza chiulangiilor de la şcoala din vecinătate, care fac ore în aer liber, fără profesori, la băncuţele dintre blocuri. În zonă ar fi trei locuri cu bănci, însă liceenii se feresc de cea din vecinătatea fostei unităţi de producţie mutate la ARO, din pricină că este cu vedere la stradă. Plus că acolo i-ar putea remarca directorul adjunct, care s-a mutat cu domiciliul la soacră. Nu se pot pune în aceste rânduri scrise vorbele pe care le aud locatarii între opt dimineaţa şi ceasul unu al după amiezii, cât lâncezesc aceste specimene sub balcoanele lor. Pornografii verbale dintre cele mai deocheate răsună la „matineu”, zi de zi, forţându-i pe proprietarii de apartamente, deranjaţi constant de gălăgie, râsete, hârjoneli, să ţină ferestrele închise. Mănâncă,
beau, se pupă, ţipă, vorbesc la telefon, acesta este ritualul devenit tortură pentru locatarii care au eşuat în demersul de a-i zburătăci de pe teritoriul lor. N-am înţeles de ce nu sună la şcoală ori la Poliţia Locală, pentru a-i goni pe derbedeii care ripostează vulgar de fiecare dată când un cetăţean comite imprudenţa de a scoate capul pe geam, pentru a le reproşa chiulul şi larma. Cei care locuiesc la nivelele inferioare ale blocurilor au păţit-o din pricina golanilor alergici la ore, care, după ce au fost muştruluiţi, s-au răzbunat umplându-le căzile băilor cu tot felul de mizeii: coji de banane, resturi de mere, conuri de brad, aruncate pe geam. Ce spurcăciuni i-au auzit urechile femeii de serviciu, care, sătulă să cureţe cocina lăsată în urmă de adolescenţii pripăşiţi în zonă, s-a luat de ei. Iar ei de ea, „blagoslovind-o” cu ocări grele şi gesturi obscene. Asta deşi soluţia eliberării cartierului de chiulangii este atât de simplă.
Articolul precedent