De luni, 1 august, mai mulţi fermieri din ţară s-au aflat în greva foamei, protestul fiind în faţa Ministerului Agriculturii. Oamenii cereau să fie plătite la zi subvenţiile aferente anului 2015, să se înfiinţeze un birou, în incinta Ministerului Agriculturii, de sugestii şi reclamaţii, condus şi gesionat de fermieri, plus întocmirea unui plan de acţiuni pentru simplificarea birocraţiei. Protestul extrem a fost început de Costel Caraş, din Brăneşti, Ilfov, preşedintele Sindicatului Crescătorilor de Taurine din România, care voia rezolvarea mai multor revendicări, în afara celor menţionate. Bărbatul a făcut cunoscută revendicarea pe Facebook, din prima zi alăturându-i-se încă doi fermieri: Dumitru Grigorean, din Suceava, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bovine de Carne din România, şi fermierul muscelean, Adrian Vlad, din Stoeneşti.
Câteva sute de fermieri erau dispuşi să vină la sediul Ministerului Agriculturii, care este chiar vizavi de APIA, alături de colegii lor care au intrat deja în greva foamei. Protestatarii au primit „întăriri”, miercuri alăturându-se acţiunii încă şase fermieri: Marin Chelcan, Sorin Măculescu şi Petrică Mărculescu, din Tulcea, Tudor Anghel, Andrei Simion şi Constanţa Anghel, din Giurgiu. Ei au spus că au de gând să rămână în stradă până când banii vor fi plătiţi integral către fermieri, iar ministrul Agriculturii le-a promis miercuri că, până pe 15 august, acestea vor fi achitate. Greva s-a încheiat, dar, dacă nu se va concretiza promisiunea, fermierii vin din nou la poarta Ministerului.
Încă de la lansarea apelului, Adrian Vlad a fost hotărât să se alăture protestului
Înainte de a pleca la protest, musceleanul Adrian Vlad a postat pe Facebook: „Când porneşti o afacere, în primul rând, îţi trebuie ideea, mult entuziazm, perseverenţă şi multă muncă. În 2009, când am pornit la creşterea vacilor pentru lapte, pe lângă cele mai sus menţionate, am băgat şi foarte mulţi bani în ele, dar nu mi-am imaginat că în zootehnie, ca să supravieţuieşti, depinzi 100% de subvenţiile pe care le primeşti. Practic, această „afacere” este condusă de stat, dacă el îţi pune nişte condiţii în care nu te încadrezi sau nu ţi-o dă la timp, aşa cum se întâmplă acum, eşti direct în faliment. Sunt 100% convins că după terminarea industriei, acum, prin „guvernul meu”, asistăm la terminarea agriculturii. Situaţia e în felul următor: lumea nu mai cumpără caş afumat, brânză… (pentru că, dacă te duci în piaţă, deja eşti ţăran, pe când în supermarket eşti modern, şi vorba cuiva: brânza miroase a vacă, cea mai bună e aia care miroase a plastic), preţul vacilor e la nivelul unei pastrame de oaie, coroborat cu neplata subvenţiilor egal faliment.
Vezi cum munca ta (cea mai grea muncă) se duce pe apa sâmbetei. Şi ce faci? Stai şi asculţi motivele lor de ce nu ţi-au dat banii, cum că nu merge softul sau curentul şi te mint că săptămâna asta încep plăţile. Nu poţi să tragi oblonul sau să încui şi să pleci, pentru că vacii trebuie să-i dai să mănânce (anul acesta, n-am nici pic de fân). Şi, atunci, singura soluţie e greva foamei în faţă la Minister. 90% sunt hotărât să merg alături de ceilalţi, luni, în greva foamei. Nu vreau să mor, pentru că am copii mici de crescut, dar nici nu pot lăsa munca mea să fie bătaia de joc a unora… (am atâtea epitete în gând!) Eu nu mă vait. Spun aceste lucruri, pentru ca alţii, care, la un moment, vor să investească în agricultură, să ştie ce-i aşteaptă. Îmi cer drepturile la patronul meu, care e statul. Am fost la toţi cei care se ocupă cu zootehnia şi le-am spus că singura noastră şansă de supravieţuire e să ne unim. Răspunsul multora a fost de genul: “mă descurc singur”. Eu în „afaceri” sunt din 1992. Şi am învăţat că depinde de la ce etaj cazi, că în România, atunci când te crezi pe cai mari, o singură adiere de vânt şi eşti… pa.”
În disperare de cauză, resposabilii din Ministerul Agriculturii au încercat să le rezolve doar cererile primilor trei protestatari şi nu au înţeles esenţialul: că ei au ales această formă de protest în numele tuturor celor pe care îi reprezintă şi care nu şi-au primit banii. „Au venit ieri (n.r. luni, 1 august), a trimis doamna secretar de stat Giurcă un consilier care ne-a cerut codurile de exploataţie ca să ne efectueze plata. Bineînţeles că noi nu am vrut şi le-am explicat că nu am venit pentru noi personal aici. Pe mine şi pe domnul Costel Caraş ne-au găsit şi pe persoană fizică, pentru că a fost mai uşor, dar pe colegul de la Argeş (n.r. Adrian Vlad, din Stoeneşti) nu l-au găsit, având societate, ca să îl păcălească şi pe el că îi dau banii. Ei nu au înţeles că nu despre noi trei este vorba, ci despre o ţară întreagă, un sector. Despre faptul că au adus în pragul disperării şi aproape au distrus zootehnia românească sau, cel puţin, partea de bovine, care este la pământ din toate punctele de vedere. Ei nu îşi dau seama că noi nu am venit aici să ne riscăm viaţa şi sănătatea chiar degeaba. Sunt probleme mari, dar ei încă nu îşi dau seama.”, a spus Dumitru Grigorean pentru agrointel.ro.
Fermierul Costel Caraş a spus: „Am un scaun liber aici pentru ministrul Agriculturii şi pentru secretarul de stat Daniela Giurcă. Să intre şi ei cu noi în greva foamei! Dacă nu ce să facă? Şi nu le-a mai rămas nici lor nimic de făcut şi vor să rezolve treaba, să intre şi ei în greva foamei, lângă noi, aici, că poate cineva se îndură să facă ceva! Eu am avut aşteptări foarte mari de la ministrul Achim Irimescu. Toată primăvara, vara, toată perioada asta a petrecut-o în atâtea declaraţii. Totul s-a dovedit a fi o minciună! Nu mai am încredere şi nu mai am ce să aştept de la ministru şi nici ce să mai discut cu ministrul! Să-mi povestească din nou că e şantajat?! Că toată lumea îi vrea răul, că Dorel a tăiat cablurile, că nu poate să dea drumul la generator, că nu-i dă voie nu ştiu cine. Mi se face greaţă. Nu am ce să aştept de la Achim Irimescu. Cred că şi-a încheiat misiunea! S-a dovedit că nu poate să ducă Ministerul Agriculturii unde trebuie. Noi suntem în greva foamei în faţa Ministerului, de disperare şi vedeţi foarte bine ce e în ţară şi el a plecat în Argentina. A lipsit 4-5 zile, timp în care putea să facă ceva pentru oamenii din ţară.”
Între timp, Ministerului Agriculturii şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a făcut un anunţ potrivit căruia fermierul Costel Caraş şi-a primit subvenţiile, fapt ce l-a înfuriat la maxim pe fermier: „Faptul că au făcut chestia asta mă întărâtă foarte tare. Dacă voiam să iau doar eu banii, ştiam ce uşă să deschid cu piciorul, să fac scandal. Toţi fermierii sunt în cădere liberă şi ei anunţă că mi-au dat mie banii. Adică e o obrăznicie!”
Referitor la întâlnirea cu reprezenanţii Ministerului Agriculturii, fermierul Adrian Vlad a scris pe Facebook: „Fac ce trebuiau să facă, poate, şefii de asociaţii. M-au primit la Minister şi aceleaşi declaraţii: că softul nu merge şi, poate, în 10 zile vom primi banii. Nu m-au convins să renunţ. La Minister am fost şase persoane, iar ei au fost 13, din care eu m-am reprezentat pe mine şi cinci şefi de asociaţii. Concluzia mea e că sunt incompetenţi, de fapt, ţara asta e condusă, în marea ei covârşitoare, de incompetenţi. Nu le place deloc celor din Minister că facem greva foamei şi au trimis pe cineva să le dăm codurile de exploataţie ca să ne dea banii. Am refuzat, dar ceilalţi doi sunt şefi de asociaţii, deci cunoscuţi şi unuia i-au băgat banii, celuilalt i-au promis că în două zile. Au dat un comunicat prin care au spus că pe mine nu mă găsesc. Aşa se rezolvă lucrurile în România. Ei nu ştiu că vacile sunt pe firmă, nu pe persoană fizică. Am venit pentru un principiu şi de a nu fi bătaia de joc a celor pe care-i plăteşti să-şi facă treaba. Mulţumesc. Acum ne-am întâlnit cu ministrul, cu şeful APIA, cu secretarul de stat şi, la presiunea noastră, se pare că mâine îşi vor asuma o dată de 10 zile în care se obligă că vor face peste 90% din plăţi. Doamne, ce e în ţara asta!”