11 C
Campulung Muscel
22/05/2024

Surdu îl acuză pe datornicul Bălănică: “Pe treptele Judecătoriei m-a înjurat şi m-a ameninţat că mă bate”

De trei ani, rucăreanul Gheorghe Surdu încearcă să scoată de la Bogdan Bălănică, alt afacerist cu notorietate în zonă, peste 970 de milioane de lei vechi, contravaloarea a 333 de molizi tăiaţi din pădurea lui. Trei ani sunt de când s-a pronunţat Curtea de Apel Piteşti, care l-a condamnat pe patronul firmei Bogdalilex Trans la doi ani de închisoare cu suspendare, impunându-i, totodată, obligaţia de a-i plăti lemnul păgubitului. Însă fapta s-a petrecut cu şapte ani în urmă, dar cu ancheta, cu procesele şi cu executarea silită aflată în derulare, s-a ajuns la sfârşitul lui 2015, fără ca prejudiciatul să fi văzut vreun leu de la debitorul său. Cum a ajuns Bălănică să taie pădurea lui Surdu? Lângă cele 43 de hectare ale lui Gheorghe Surdu erau cele 25 ale lui Ion Popa Nica, administrator de pădure şi vânzătorul lemnului în favoarea lui Bogdan Bălănică. „Pe mine şi Popa Nica ne desparte un pârâu. În pădurea mea mai erau vreo trei pâraie.”, “confuzie” care a dus la depăşirea hotarului de către lucrătorii tocmiţi de Bălănică cu 11,5 hectare. „El s-a apucat de tăiat. Când am auzit că taie, m-am dus, l-am chemat şi pe el, şi pe Popa Nica şi le-am spus că nu este la ei acolo. „Puneţi oamenii să măsoare terenul, că nu este la voi! Acolo este pădurea mea!” Dar n-au vrut să înţeleagă.”, ne-a povestit Gheorghe Surdu, care s-a adresat redacţiei noastre, pentru a-i face cunoscut cazul. Reclamaţia proprietarului cu pădurea defrişată a declanşat cercetarea penală a patronului firmei de transport, la finalul căreia acesta a fost trimis în judecată. La Câmpulung, a scăpat cu bine, fiind achitat. La recurs, la Piteşti, a pierdut, „pricopsindu-se” cu o condamnare penală.                                         

Bălănică i-a angajat pe fraţii Vlădău, care au doborât din pădurea lui Surdu 333 de molizi: 74 marcaţi, 259 nemarcaţi 

    În urmă cu şapte ani, Gheorghe Surdu i-a făcut o plângere penală lui Bogdan Bălănică, pentru tăierea şi sustragerea de masă lemnoasă din pădurea situată în punctul „Pârâul cu scări” – Rucăr. În acea zonă, în 2006, Gheorghe Surdu a achiziţionat o suprafaţă de 5,28 hectare de pădure. Iată cum s-a petrecut fapta, conform celor reţinute de instanţa de judecată. „La sfârşitul anului 2008, în cursul lunii decembrie, inculpatul (n.r. Bogdan Constantin Bălănică) i-a angajat pe Vlădău Ionuţ Cătălin şi Vlădău Dragoş Nicolae să taie arbori din suprafaţa de pădure cumpărată de acesta în punctul „Pârâul cu scări” din comuna Rucăr, învecinată cu cea a lui Surdu Gheorghe. În cursul aceleiaşi luni, aceştia au început să exploateze masă lemnoasă, tăind din acel punct 333 de arbori esenţă molid, pe care îi transportau din pădure la drumul auto, fiind ajutaţi de Achim Nicolae Sorin, Căţoiu Octavian Flavius şi Onică Nicu. Iar, de la drumul auto, materialul lemnos era încărcat de Bălănică Bogdan Constantin în camioanele ce-i aparţineau, urmând a fi comercializat.”, redăm un fragment din hotărârea judecătorească.
    Împreună cu Dragoş Pestriţu, Gheorghe Surdu s-a deplasat în acel punct, unde i-a găsit pe fraţii Vlădău pe când exploatau lemnul din pădurea pe care el o cumpărase de la Iosif Ţapu. Când au aflat că pădurea nu-i aparţine celui care i-a angajat, Bogdan Bălănică, cei doi au încetat lucrul. În timpul cercetărilor s-a constatat că, din cei 333 de molizi tăiaţi, doar 74 au fost marcaţi în prealabil de către organele silvice, restul de 259 neavând marcă silvică. Între Gheorghe Surdu şi proprietarii pădurilor care au fost administrate pe bază de procuri de Ion Popa Nica exista un diferend în privinţa „graniţelor”. Între cele două parcele, iniţial, a fost trasată o linie de demarcaţie, pe culmea dintre două pâraie, însă, abia la acea dată, s-ar fi stabilit hotarul corect dintre loturile care au generat conflictul dintre părţi.    

Bălănică a fost achitat de instanţa Judecătoriei Câmpulung

    După finalizarea cercetărilor, Bogdan Bălănică a fost trimis în judecată. La proces, Gheorghe Surdu s-a constituit ca parte civilă împotriva lui Bălănică, de la care a cerut 200.000 de lei. Suma reprezenta contravaloarea lemnelor tăiate de pe proprietatea sa, dar şi beneficiul nerealizat de firma acestuia, care activa în domeniu. Dar instanţa Judecătoriei Câmpulung a apreciat că „inculpatul a acţionat fără intenţie (…), fiind convins că masa lemnoasă pe care o exploatează este cea pe care a cumpărat-o.” Mai mult, parcelele de pe care s-au tăiat molizii aveau destinaţia de parcele de exploatare. În acest sens, inginerul silvic Marius George Coleşică, de la Ocolul Silvic Păpuşa Rucăr, a emis două procese verbale de punere în valoare, în luna martie a anului 2006. Ion Popa Nica, după cum am precizat, avea mandat de administrare din partea proprietarilor parcelelor. A cântărit în luarea de către magistrat a unei decizii favorabile lui Bălănică faptul că acesta nu a negat faptul că au fost tăiaţi arborii, „cei pentru care se înţelesese cu Popa Nica Ion că-i cumpără.” Administratorul lor, Ion Popa Nica – cel care, de altfel, a şi vândut lemnul – a contribuit pe parcursul anchetei la identificarea parcelelor, care, însă, nu erau aceleaşi cu cele prezentate lui Bălănică şi nici cu cele pentru care reprezentantul Ocolului Silvic a eliberat procesul verbal de punere în valoare. Toate acestea au reprezentat motivaţia instanţei locale de a nu-l condamna pe cel care angajase oamenii pentru defrişare.    
    Faţă de fraţii Vlădău se dispusese scoaterea de sub urmărirea penală, considerându-se că au acţionat din culpă. „Fraţii Vlădău au arătat că nu s-au făcut acte de determinare sau de presiune asupra lor de către inculpat, pentru tăiere de arbori nemarcaţi, fiind convinşi şi ei, ca şi inculpatul, că masa lemnoasă era marcată legal, pentru că scopul pentru care fusese cumpărată de inculpat era acela de exploatare.”, a fost alt argument al instanţei de la Câmpulung de a-l achita pe Bogdan Bălănică, prin Sentinţa penală nr.87 din 2 aprilie 2012. Pe cale de consecinţă, s-a respins şi acţiunea civilă promovată de Gheorghe Surdu, pentru recuperarea prejudiciului, cu argumentul că acesta n-a putut dovedi nici prejudiciul, nici că este proprietarul terenului în zona din care s-au tăiat coniferele. 

La Curtea de Apel Piteşti, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare

    Împotriva sentinţei Judecătoriei Câmpulung au formulat recurs atât Parchetul, cât şi Gheorghe Surdu. Completul de judecată al Curţii de Apel Piteşti a avut o viziune diferită de cea a Judecătoriei Câmpulung, având convingerea că inculpatul era vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care era cercetat. În faţa instanţei superioare n-a stat în picioare argumentul invocat de Bălănică în apărarea sa, cum că a fost indus în eroare de Popa Nica, „atât cu privire la delimitarea pădurii pe care a cumpărat-o de la el, cât şi cu privire la faptul că acesta i-a comunicat că poate să taie toată masa lemnoasă, pentru că era marcată”. Bălănică, au susţinut magistraţii piteşteni, era obligat să întreprindă verificările necesare, ca să se convingă că aşa este. Mai mult decât atât, chiar fraţii Vlădău i-au comunicat celui care i-a angajat că lemnul supus exploatării consta atât din arbori marcaţi, cât şi din arbori nemarcaţi. „Inculpatul le-a spus martorilor să taie pădurea la ras, să taie şi arborii nemarcaţi, dar fără a exercita vreo formă de constrângere asupra lor.”, redăm din hotărâre.
    Şi nu este singura mărturie care l-a „înfundat” pe Bălănică. Inginerul Marius George Coleşică, cel care realizase operaţiunea de marcare a lemnelor, a susţinut că „simplul fapt că arborii erau marcaţi nu se asimila aprobării de exploatare, pe care proprietarul terenului sau societatea care exploata avea obligaţia să o solicite.” Asta pentru că Bălănică nu obţinuse aprobare de exploatare. În acest context, Curtea de Apel Piteşti a considerat că se cuvine a fi sancţionată fapta patronului de a-i determina pe Cătălin şi Dragoş Vlădău să taie cei 74 de molizi marcaţi şi 259 molizi nemarcaţi din punctul „Pârâul cu scări”, proprietatea lui Gheorghe Surdu. „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.”, precizează textul din Codul Penal în baza căruia a fost condamnat, în urmă cu trei ani, Bogdan Bălănică.
    Lipsa antecedentelor penale şi „buna conduită în societate şi familie” i-au adus circumstanţe atenuante. Astfel, pe 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Piteşti a admis recursurile declarate de Parchet şi Surdu împotriva sentinţei penale a Judecătoriei Câmpulung, pe care a casat-o. Rejudecând cauza, l-a condamnat pe Bogdan Bălănică la doi ani de închisoare, cu suspendare a executării pedepsei privative de libertate. Pe durata termenului de încercare de cinci ani, are de respectat mai multe măsuri de supraveghere. Acţiunea civilă a lui Gheorghe Surdu a fost admisă în parte, Bălănică fiind obligat să-i plătească acestuia suma de 97.342,03 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiaţi ilegal, reieşită la calculul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti.

Gheorghe Surdu, obligat să intervină în procesul de partaj al bunurilor foştilor soţi Bălănică

    Ca să recupereze cele peste 970 de milioane de lei vechi, Gheorghe Surdu a apelat la serviciile executorului judecătoresc Mihai Mitu, care a demarat formalităţile de executare. Somaţia de plată emisă de acesta a fost comunicată Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpulung şi înscrisă ca sarcină ce afectează unul dintre imobilele familiei. Singura variantă de a scoate banii de la datornic a reprezentat-o procesul de partaj al bunurilor comune ale foştilor soţi Bălănică, aflat în derulare la Judecătoria Câmpulung. Pe baza Deciziei Penale nr.889/R a Curţii de Apel, care atestă suma ce i se datorează, creditorul Gheorghe Surdu a fost acceptat ca intervenient în interes propriu în acţiunea de partaj.
    „Nu pot să mai scot banii de la el – ne-a spus, în urmă cu trei zile, Gheorghe Surdu. Pe 26 noiembrie 2015, am avut termen în procesul în care am făcut cerere de intervenţie în nume propriu, iar instanţa mi-a aprobat-o. M-am prezentat, a fost şi el (n.r. Bogdan Bălănică) prezent în sală. Până acum, n-a venit. Când am ieşit, pe scări s-a luat de mine, m-a jignit, mi-a adus injurii, m-a înjurat, m-a făcut în toate felurile. M-a ameninţat că mă bate.”, a încheiat Gheorghe Surdu.
    Încercarea noastră de a dialoga cu Bogdan Bălănică despre motivele care l-au împiedicat să achite banii datoraţi, dar şi despre comportamentul reclamat de Gheorghe Surdu că l-ar fi avut pe treptele Judecătoriei a eşuat. „N-am ce să discut cu dumneavoastră! Ce să discut, dacă omul nu e normal?! Nu am ce punct de vedere să vă spun. La revedere.”, a încheiat scurt Bogdan Bălănică demersul nostru de a păstra o notă obiectivă a relatării ascultând ce are de spus şi cealaltă parte. Acţiunea de împărţire prin instanţă a bunurilor acestuia şi ale fostei soţii, de care este direct interesat şi creditorul Surdu, a început în luna octombrie a anului 2014 şi continuă cu nou termen pe 17 decembrie 2015.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!