Iată o întâmplare care se “asortează” cu gândurile unui profesor scăpate în mediul virtual de a comunica cu elevii cu ajutorul pistolului! Nebuni cu duiumul sunt şi la Spital, unde s-ar justifica dotarea personalului cu nişte măciuci pentru calmarea isteriilor pacienţilor. Toţi sunt bolnavi, toţi vor să fie consultaţi urgent, toţi se diagnostichează singuri şi se tratează singuri, dar au nevoie de medic ca să dea din cap la bolile lor închipuite ori reale. Vine la doctor un tip puţin trecut de 40 de ani, însoţit de nevastă, care i-a “aliniat” pe toţi: “A făcut infarct! Moare! Salvaţi-l! Are dureri în piept, sub coaste,
i-a amorţit mâna stângă, moareee!” Bărbatul a fost preluat imediat de personal, i s-a făcut o electrocardiogramă, dar ia infarctul de unde nu e! Femeia, nu şi nu, a făcut infarct! Urlete, drame! Cum dementa nu tăcea, medicul a fost nevoit s-o scoată din cabinet, ca să poată discuta omeneşte cu pacientul. “Ce eşti, domnule?” “Zidar, faianţar, zugrav…” “Ai ridicat ceva?” “D-apoi cum? O ditamai cutia de vopsea, care mi-a rupt oasele!” La încheierea conversaţiei, cea de pe hol încă urla convinsă că va rămâne văduvă curând. Altă situaţie de strâns de gât pacientul: vine la urgenţă la 12.00 noaptea şi-ţi spune că este constipat de şapte zile!
Musceleanul de pe bulevard