Pentru o jumătate de oră, Liviu Cioacă şi-a pierdut funcţia de director al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. S-a întâmplat miercuri după amiază, la şedinţa Consiliului Local, când aleşii n-au ezitat să voteze propunerea colegului George Bălan, de suspendare a managerului din poziţia deţinută de şapte ani, până la clarificarea suspiciunilor de nereguli în activitatea acestuia. A fost a doua oară în 2015, când Consiliul a dat cu Cioacă de pământ, din cauza contractului sau, mai corect spus, a lipsei contractului de închiriere cu Casa de Cultură a Sindicatelor, care, din 2008 încoace, o găzduieşte pe „surata” fără sediu. Eşecului din martie, când directorul de la „Tudor Muşatescu” a solicitat finanţatorilor să-i încuviinţeze documentul parafat, în februarie 2015, cu Sergiu Cicu – o prelungire şi o actualizare a unui act, care, teoretic, s-a încheiat anual – i s-a adăugat eşecul din septembrie, cu suplimentul unei suspendări din funcţie a lui Cioacă. Drastica sancţiune a fost retrasă, din cauza consecinţelor care se răsfrângeau asupra celorlalţi angajaţi, dar Liviu Cioacă tot n-a scăpat de anchetă. O cercetare care, bănuim, se va face de formă de către Comisiile Juridică şi de Cultură ale Consiliului Local, care vor trebui să clarifice cum directorul instituţiei subordonate a întreprins cheltuieli în condiţiile care din 2008, de când s-a semnat primul contract de închiriere şi până în februarie 2015, când Cioacă s-a gândit să intre în legalitate, alt act n-a mai existat, după cum suspectează o parte a aleşilor.
Din 2009, până în 2014 inclusiv n-a mai făcut niciun contract, îl bănuiesc aleşii pe Cioacă
Pe 21 septembrie 2015, la Primăria Câmpulung a fost înregistrată o cerere din partea directorului Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, adresată Consiliului Local şi Comisiilor de Cultură şi Buget-Finanţe ale Legislativului, prin care le solicita să analizeze şi să aprobe contractul de închiriere 27/03.02.2015, încheiat între instituţia condusă de el şi Casa de Cultură a Sindicatelor. Printr-un act adiţional, chiriaşii mai primesc un birou de lucru de 9 mp şi un spaţiu de 42 mp, care urma să fie amenajat. Prin hârtia respectivă, Liviu Cioacă le aminteşte destinatarilor că le-a mai cerut acelaşi lucru pe 23 martie 2015. Documentul încheiat între cei doi manageri, având ca obiect „închiriere de spaţiu de birouri, plus utilităţi, pentru referenţi culturali, folosire a sălii de spectacole, cabinei şi echipamentelor de scenă”, este valabil până pe 3 februarie 2016. Aşadar, Cioacă a căutat să obţină acceptul „patronilor” consilieri cu patru luni înainte de expirarea actului, dată la care trebuia prelungit din nou. Preţul achitat de Consiliul Local, cu titlu de chirie, lui Sergiu Cicu este de 18.000 de lei pe an, adică 1.500 de lei lunar.
În prezent, toate bune şi frumoase. În trecut, însă, sunt o grămadă de semne de întrebare generate de două contracte care ar fi fost încheiate în 2008, când a început relaţia cu Clubul ARO, la distanţă de o lună unul de celălalt, de părţi diferite, pe sume diferite. După care, începând cu anul 2009, până la începutul acestui an… pauză. „Eu am în faţă contractul de închiriere nr.2 din 25 ianuarie 2008, încheiat între Casa de Cultură a Sindicatelor şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Din acelaşi an, am contractul din 28 martie. Unul este semnat de domnul Horobeanu (n.r. Nelu Horobeanu, coregraful Ansamblului „Carpaţi”), iar celălalt este semnat de domnul Cioacă. La o lună, se face un nou contract. Să vedem de unde a plecat nebunia. În contractul iniţial apărea o sumă. Dacă ne aducem aminte, acesta a trecut prin Consiliul Local, se poate verifica. În cel de-al doilea apare altă sumă. Am un act adiţional semnat pe 1 septembrie 2008, în care se modifică această sumă de închiriere între cele două persoane. Ulterior, nu s-a mai făcut niciun contract.”, este situaţia descrisă de viceprimarul Bogdan David, care evident că a intrat la bănuieli.
Cu o jumătate de an în urmă, acesta a sesizat că Liviu Cioacă, neavând acte actualizate în decursul celor şase ani, a multiplicat contractul încheiat în 2015, a modificat anul încheierii, începând cu 2009, până în 2014, dar a uitat să modifice şi perioada de valabilitate. Astfel că toate documentele parafate în „trecut” erau valabile între februarie 2015 – februarie 2016. Falsurile depuse la Primărie, date pe faţă de David, au trădat lipsa contractelor de închiriere şi i-au determinat pe aleşi să-i respingă cererea lui Cioacă de a intra în legalitate.
Cioacă va fi cercetat (de formă, să stea liniştit) de “patroni”
Managerul instituţiei culturale şi-a mai încercat o dată norocul la consilieri, în septembrie, mizând, probabil, pe faptul că, dacă n-au luat măsuri până acum, au uitat. Unul dintre consilierii cu memoria brici, când a dat cu ochii de Liviu Cioacă, l-a pus să mărturisească public dacă a întreprins cheltuieli fără contract aprobat, deşi mai corect era „fără contract încheiat”. Da sau nu, a fost pretenţia de răspuns a lui George Bălan, care, văzându-se cu „Da-ul” smuls de la Cioacă, a propus Consiliului următoarea „sentinţă”: „Ca să ştergem orice bănuială – nu suntem specialişti, nu ştim ce s-a întâmplat acolo – eu zic să nu aprobăm acest contract. Vă cer suspendarea domnului director din funcţie şi auditul intern al aparatului propriu să facă controlul de rigoare. Este jenant!”
Jenant li s-a părut, pesemne, şi celorlalţi membri ai Legislativului, care, cu două abţineri şi un vot „împotrivă”, au susţinut ideea suspendării lui Cioacă. Atunci a intrat în scenă secretarul Primăriei, care l-a apărat frenetic pe directorul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”: „Asta implică nişte treburi din punct de vedere juridic. Adică îl suspendăm pe dânsul şi nu-şi mai exercită activitatea acolo. Cine preia această activitate, cine o coordonează, cum, cine îşi asumă responsabilitatea actelor, căci avem oameni care sunt angajaţi cu contracte de muncă. Rămânem fără un conducător de instituţie, rămânem fără oameni care n-au semnătură în bancă şi care nu vor şti ce să facă. Pentru ce? Pentru un contract care s-a derulat şi a fost plătit şi care, dintr-o prostie, a fost băgat încă o dată la dumneavoastră ca să-l aprobaţi?! Preţul a fost plătit mai mulţi ani, fără niciun fel de aprobare din partea Consiliului. Dânsul răspunde material şi penal de contractul respectiv. Dacă e ceva, haideţi să-l dăm pe mâna Procuraturii! Dacă consideraţi că acest contract nu e bun! Pentru treaba asta să-l dăm afară? Suspendarea înseamnă încetarea contractului de muncă, stă acasă, ne dă în judecată şi îi plătiţi salariul!”
Apărarea construită de Ghinea, care sigur şi-a ratat vocaţia alegând să se plafoneze ca hârţogar la Primăria Câmpulung, când putea să-i apere pe unii ca Oprescu, Vanghelie, Udrea, Cocoş, Mazăre şi restul perindaţilor prin „Beciul Domnesc”, l-a salvat pe Cioacă. După o jumătate de oră de pledoarie cu patos, care le-a insuflat un sentiment de vină celor care ridicaseră mâna pentru suspendare, inclusiv iniţiatorului, acesta din urmă şi-a retras propunerea, iar votul a fost „şters”. Bălan nu s-a retras din discuţie cu „coada între picioare”, chiar dacă şi-a pus cenuşă în cap în privinţa asprimii pedepsei aplicate lui Cioacă fără o cercetare prealabilă. El a insistat ca atât legalitatea contractului de închiriere, cât şi activitatea lui Liviu Cioacă să facă obiectul unei verificări a Comisiilor de Cultură şi Juridică, ale căror concluzii să fie prezentate la şedinţa următoare. Mare mirare dacă, până la termenul limită, cei şase consilieri însărcinaţi cu cercetarea lui Cioacă – Bogdan David, Nicolae Dumitrescu, Cristi Creţu, Ion Dumitraşcu, Constantin Chiţulescu şi Marin Ciobanu – să-i găsească vreun cusur, ştiindu-le meteahna de a trece cu o uşurinţă inimaginabilă peste nereguli flagrante. Poate, primul să-şi menţină poziţia…
Oricâtă milă le-ar produce mina spăşită a lui Liviu Cioacă, lăsând la o parte episodul cu falsurile de grădiniţă, se pare că acesta nu este chiar atât de nevinovat precum vrea Ghinea să se creadă. Secretarul şi-a construit apărarea pe ideea că actul de închiriere între directorii Caselor de Cultură nu se putea aproba de către Consiliul Local, care şi-a dat acceptul ca „Tudor Muşatescu” să se mute temporar sub acoperişul Clubului ARO. Numai că prelungirea contractului nu era posibilă fără votul în Consiliul Local, vot care nu a fost cerut şi, prin urmare, nu a fost dat din 2009 până în 2014. Lucru pe care „avocatul” Nicolae Ghinea îl cunoaşte.