PRM ar trebui amendat pentru zdrenţele de steaguri
Itinerarul campaniei „Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos!” se opreşte, în această ediţie, în „cartierul” Gară, unde s-a mutat, în urmă cu doi ani, sediul PRM Câmpulung. Bineînţeles, l-am găsit închis, cum sunt, de altfel, majoritatea partidelor locale lipsite de secretariate, care să funcţioneze măcar câteva ore pe zi sau în anumite zile ale săptămânii. Dacă nu-şi permit angajarea unei persoane în acest scop, organizaţia ar putea pune la dispoziţia cetăţenilor, pe bază de voluntariat din partea membrilor, o persoană care să facă, prin rotaţie, de serviciu la sediu. În afară de PSD, unde programul cu publicul nu acoperă doar perioada nopţii, şi de PNL, unde, de asemenea, este o persoană prezentă în cursul săptămânii, în rest, la celelalte organizaţii nu găseşti decât uşi încuiate. Ajunşi la PRM, un brâu de postere cu sigla „României Mari” şi îndemnul adresat „patrioţilor” de a vota „vulturul” naţionalist maschează ce se întâmplă în interior. De fapt, ce nu se întâmplă în interior, întrunirile de partid având, probabil, o ritmicitate anuală, ca să fie contabilizaţi cei rămaşi loiali lui Vadim. Pe uşă, unde ar fi trebuit să găsim un afiş cu un program de funcţionare, simpatizantul este întâmpinat de zâmbetul electoral al lui CVT decolorat de soare. Norocul celor de la PRM este că, estetic vorbind, cu excepţia celor mai prăpădite steaguri pe care le-am putut găsi pe tot cuprinsul Câmpulungului şi a unei mâini de iarbă crescute prin crăpăturile asfaltului, nu prea ai ce să le reproşezi, deoarece partidul funcţionează într-un spaţiu închiriat situat într-o construcţie cu faţada renovată.
Doar UNPR a fost mai plimbăreaţă decât formaţiunea condusă de George Bălan, căruia profesia de bază, de prorector al Universităţii Româno-Germane din Sibiu, îi răpeşte tot timpul, nemaigăsind răgaz să se ocupe şi de partid. În cazul sediului de la Câmpulung e mai mult treaba preşedintelui Ludovic Călcâi să îndrepte cusururile imaginii “României Mari”, întrucât el conduce formaţiunea la nivel local. Dar, dacă el nu vede bine, atunci este datoria superiorului de la judeţ, George Bălan, să-i atragă atenţia, mai cu seamă că locuieşte peste drum şi vede ce zdrenţe flutură pe clădire. Până în primăvara lui 2013, PRM a funcţionat în „Clădirea Plantelor”, imobilul Consiliului Judeţean din spatele Hotelului „Muscel”, unde se mutase dintr-o casă degradată de trecerea timpului, situată în intersecţia de la „Carol I”. Cum se schimba preşedintele, se schimba şi sediul, care a fost, permanent, unul închiriat.
După instalarea lui Bălan ca şef peste peremiştii din judeţ, acesta a ochit spaţiul luat în chirie, înainte de localele din 2012, de UNPR. Florian Bercu, fost lider al UNPR Câmpulung, în momentul în care această formaţiune a făcut ochi în municipiu, şi ai lui nu l-au folosit decât ocazional, deoarece candidatul la funcţia de primar, din partea respectivei formaţiuni, Gheorghe Savin, a optat pentru o locaţie aproape lipită de Primărie. Sediul de campanie a fost mutat de la Gară la Poliţie, renunţându-se rapid şi la acest amplasament după eşecul de răsunet al UNPR la locale. Cum încăperea de la Gară rămăsese fără utilitate pentru uneperiştii vânturaţi în patru zări, după înfrângerea ruşinoasă suferită de politicianul care era sigur că-l dă jos pe Călin Andrei, în 18 februarie 2013, George Bălan a făcut o cerere la Primărie, în vederea închirierii unui imobil în care să mute PRM-ul cocoţat la etajul „Clădirii Plantelor”.
Locaţia aleasă a fost cea din strada Negru Vodă, nr.46, în incinta căreia peremiştilor urma să li se închirieze 48,20 de metri pătraţi. Cu o condiţie: rezilierea contractului de închiriere anterior, cu UNPR. Cu o somaţie a fost rezolvată şi această formalitate şi, din primăvara lui 2013, peremiştii, cu Bălan şi Călcâi în frunte, şi-au adus calabalâcul în clădirea de la Gară.
În prezent, aceştia împart parterul cu Pensiunea „Kameleon”, aflată în imediata vecinătate, şi un comerciant de mobilă second hand, import Germania. Construcţia are faţada refăcută, ce-i drept în mai multe nuanţe de bej şi roz, după gustul locatarilor care împart imobilul, dar important este că nu cade nimic de pe exterior peste trecători. Cu excepţia unor ţigle desprinse de pe acoperiş, dar în dreptul pensiunii, nu al PRM-ului, al cărui aspect este alterat de câteva fire de pătlagină crescute rebel pe lângă termopane. Steagurile sunt, în schimb, tot ce poţi găsi mai ferfeniţit, mai jegos, mai batjocoritor la adresa însemnelor statului român. Şi, culmea, la Partidul „România Mare”, al cărui tricolor a rămas fără roşu! Pesemne, un membru ori simpatizant a aflat că Dan Şipoteanu, peremist aflat în vizită pe la UNPR, are oroare de roşu, din cauza politicii de exterminare în masă a Câmpulungului practicată de PSD-ul arestatului, şi a jumulit drapelul rămas în culorile municipiului, atât de dragi lui Călin Andrei, galben-albastru. Nici faţă de propriul partid n-au mai mult respect. Albul pânzei pe care sunt pictate sigla şi numele partidului a ajuns un gri mizerabil, având per ansamblu aspectul unei lavete cu care ai şters o podea din cale-afară de murdară. Iar pe steagul Uniunii Europene nu se mai cunosc stelele. Peremiştii sunt buni de amendat pentru insulta adusă ţării, arborând pe faţadă o mizerie de drapel, ciuntit, care a alunecat până la suportul metalic. Vă daţi seama de cât timp n-au mai trecut liderii PRM pe la sediu dacă n-au observat cârpele arborate în văzul lumii?!
Să-i ajutăm şi pe ei cu o donaţie pe care cetăţenii milostivi vor s-o facă în ajutorul politicienilor care nu sunt în stare nici măcar să-şi cumpere steaguri noi, darămite să administreze Câmpulungul. În campania „Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos” s-au strâns, în aproape două săptămâni, 39 de lei, pe care, la final, îi vom împărţi frăţeşte între partidele locale.