Arhitectul Mircea Mitoi a ratat şansa de a cumpăra terenul Primăriei de lângă casă

Situaţie complicată în curtea arhitectului Mircea Mitoi, unde imobilele care compun gospodăria sunt împărţite între acesta şi un fost chiriaş, care a devenit proprietar asupra unei părţi a casei în 2003, când a cumpărat de la Primărie. Familia Mitoi stăpâneşte din 1966 etajul clădirii, achiziţionat de la persoane particulare. Aşadar, în aceeaşi bătătură, două familii, Mitoi şi Pâslaru, au fiecare câte o jumătate din casă, cu terenul aferent. O parcelă care nu a făcut obiectul celor două vânzări este stăpânită în coproprietate de Consiliul Local Câmpulung şi Mircea Mitoi. Acesta din urmă a cerut în 2003 şi cere şi în prezent să cumpere cota aflată în proprietatea statului, cu o suprafaţă de 54,16 metri pătraţi, acesta fiind accesul cel mai scurt către proprietatea sa, pe care este amplasat garajul. A avut această şansă în 2003, pe care însă n-a fructificat-o, preţul de 55,7 milioane de lei vechi, acum 12 ani, părându-i-se cam mare, după spusele aleşilor. Exclus să mai poată cumpăra în prezent, deoarece, în momentul în care arhitectul a revenit, în primăvara lui 2015, cu o nouă cerere, Consiliul Local a anulat hotărârea din 2003, care îi dădea dreptul să cumpere, pe motiv că vânzarea nu este legală.       

 

Amânată în luna martie, pentru ca aleşii să se documenteze asupra speţei puse în faţa lor de Executiv, cererea arhitectului Mircea Mitoi este lăsată în aşteptare de trei luni, „ratând” ordinea de zi a şedinţelor din aprilie şi mai. Trei luni s-au scurs de când Mircea Mitoi s-a adresat autorităţilor locale cu o cerere, înregistrată la Primărie pe 17 martie 2015, prin care acesta le adresa rugămintea „de a dispune punerea în aplicare – executare – a Hotărârii Consiliului Local nr.97 din 26 iunie 2003”. Obiectul hotărârii invocate de petent îl reprezintă vânzarea către acesta a unei suprafeţe de 54,16 metri pătraţi, situată în strada Maior Giurescu, nr.19, unde locuieşte arhitectul. Mircea Mitoi stă la etajul clădirii, pe care părinţii său l-au cumpărat, pe 11 februarie 1966, de la Victor şi Herman Muller. „Până la data cumpărării, imobilul şi terenul aferent au aparţinut lui Victor şi Herman Muller, iar, după moartea celor doi fraţi Muller, după anii 1980, terenul în discuţie l-am folosit în baza contractului de închiriere, iniţial, cu Edilul (ultimul contract cu Edilul a fost încheiat pe 29 iunie 1989) şi, ulterior, prin trecerea spaţiului locativ ca serviciu al Primăriei, cu aceasta din urmă (contract încheiat pe 1 ianuarie 2001, prelungit prin trei acte adiţionale, ultimul valabil până la 31 decembrie 2014).”, se precizează în solicitarea înaintată primarului. 

În urmă cu 12 ani, pe când era primar George Bălan, arhitectul a depus o solicitare la Primărie, în baza căreia Consiliul Local a adoptat, pe 26 iunie 2003, o hotărâre care îi dădea posibilitatea să cumpere suprafaţa cu pricina. Prin norma adoptată în vara lui 2003, era aprobată, la articolul 1, vânzarea a şase apartamente situate în case naţionalizate în favoarea chiriaşilor. Printre aceştia, Cătălin Pâslaru, deţinătorul unui contract de închiriere din anul 1993, actualizat în 1999, pentru trei camere situate în strada Maior Giurescu, nr.19, pe care le putea cumpăra la preţul de 124.557.155 lei (vechi). După ce familia Mitoi a cumpărat, în 1966, o jumătate din imobil, cealaltă parte, rămasă în proprietatea statului, a fost închiriată familiei Pâslaru. După apariţia Legii 112/1995, chiriaşii au achiziţionat restul de clădire, împreună cu cota parte de teren de sub imobil. La cel de-al doilea articol al hotărârii aprobate într-o şedinţă prezidată de consilierul local Călin Andrei, aleşii încuviinţau şi vânzarea celor 54,16 metri pătraţi de teren, în strada Maior Giurescu, nr.19, la preţul de 55.737.691 lei vechi.           

 

Deşi au trecut 12 ani de la aprobarea hotărârii în baza căreia Mircea Mitoi putea cumpăra parcela cerută, acesta nu a acţionat în sensul concretizării demersului iniţiat chiar de el. Motivul îl aflăm din adresa formulată în 2015, prin care astăzi doreşte să fie puse în executare cele stabilite în 2003 de Consiliul Local. „Hotărârea nu mi-a fost comunicată, făcând cu un reprezentant al Primăriei simple discuţii în legătură cu aceasta. Am luat întâmplător la cunoştinţă despre aceasta, spre finele anului 2014, când mi-a fost prezentată pentru efectuarea unei lucrări de specialitate. În această situaţie apreciez că subzistă obligaţia stabilită prin hotărâre, solicitându-vă a proceda la punerea în executare, comunicându-mi şi decizia de stabilire a preţului la momentul vânzării. Vă rog, de asemenea, ca la stabilirea preţului să aveţi în vedere preţul din cataloagele de evaluare notariale, preţul de circulaţie şi/sau efectuarea unei expertize de valorificare. Urmează să aveţi în vedere şi condiţiile economice, diminuarea vânzărilor imobiliare, devalorizarea leului, etc.”, îşi argumentează el doleanţa actualizată. 

A întocmit din nou un dosar cu documente legate de proprietatea din Maior Giurescu: prima cerere, hotărârea de Consiliu la care am făcut referire, schiţa cu proprietatea sa şi a vecinului Cătălin Pâslaru, autorizaţiile de construire a anexelor (garaj şi magazie – 17 martie 1987; alei de acces la garaj – 3 octombrie 1991, împrejmuirea la stradă, 4,20 metri – 18 august 1993). Mircea Mitoi încheie solicitarea adresată primarului municipiului Câmpulung – pusă de Executiv la dispoziţia fiecărui consilier local – cu notificarea potrivit căreia acţiunea pornită în luna martie a acestui an reprezintă procedura prealabilă demersului pe calea contenciosului administrativ. 

Cererea arhitectului a declanşat o acţiune neaşteptată a autorităţilor locale, care au propus  membrilor Consiliului Local să anuleze norma de acum 12 ani, care îi dădea voie lui Mircea Mitoi să cumpere terenul. Nici gând s-o pună în aplicare! De ce a propus Executivul anularea articolului privitor la vânzare? „În mod greşit s-a aprobat vânzarea acestui teren, pornindu-se de la ideea că regimul juridic al terenului este reglementat de Legea nr.112/1995. În realitate, acest teren nu a făcut obiectul acestei legi, domnul Mitoi cumpărând cota sa parte de la un proprietar persoană fizică şi nu de la statul român, în calitate de chiriaş, astfel cum prevede imperativ Legea nr.112/1995.”, susţine şefa Serviciului Juridic, Emiliea Ilie, care a semnat raportul, prin care consilierilor municipali li s-a propus să anuleze ceea ce au votat colegii lor în 2003, pe motiv că atunci nu a existat baza legală a înstrăinării terenului, cum nu există nici astăzi. 

 

Totuşi, ca arhitectul să nu fie nedreptăţit de anularea hotărârii, George Bălan a propus ca vânzarea să fie transformată într-o concesionare pe 25 de ani. „Nu înţeleg de ce a trecut atâta timp şi dânşii nu au cumpărat. Adică au avut 12 ani.”, s-a arătat contrariat Lucian Ionescu. „Din discuţia mea cu domnul Mitoi şi domnul Bălan, se pare că, la momentul respectiv, nu i-a convenit preţul, a amânat cumpărarea şi i-a convenit închirierea. Acum vrea să cumpere, însă nu mai poate, pentru că legea nu-i dă voie să cumpere.”, a explicat viceprimarul Liviu Ţâroiu situaţia complicată. 

Este, într-adevăr, o situaţie complicată, care ar împiedica, susţine secretarul Nicolae Ghinea, chiar şi procedura de concesionare. „Să nu ne grăbim, totuşi, cu concesionarea, pentru că acolo a fost un litigiu şi există un litigiu cu celălalt proprietar care a cumpărat de la noi şi care şi-a exprimat şi el dorinţa ca 1/2 din suprafaţa respectivă să-i fie acordată ca acces la casă. La început, aşa a fost, acces la casă. Suntem somaţi de domnul Mitoi să vindem.”, a continuat explicaţiile secretarul Ghinea. La sfârşitul lunii martie, a rămas să fie abrogat articolul cu vânzarea pământului, care nu se putea face, fiind o ilegalitate. Iar situaţia juridică a terenului să fie discutată în altă şedinţă.

Până la acea şedinţă, care ar fi trebuit să fie următoarea, adică cea din aprilie, aleşii îşi propuseseră să-i împace pe Mitoi şi Pâslaru, oferindu-le amândurora varianta concesiunii terenului, deşi amândoi voiau să cumpere. „Dacă stai de vorbă cu fiecare, fiecăruia îi dai dreptate. (…) Dânsul (n.r. Mircea Mitoi) ne-a somat şi, în termen de 30 de zile de când ne-a făcut somaţia, noi trebuie să-i răspundem. Nu mai putem să amânăm, căci ajungem în instanţă.”, a ripostat Nicolae Ghinea când a auzit că aleşii nu voiau să voteze nimic până nu era ascultată şi cealaltă parte, Cătălin Pâslaru. Acum trei luni, aleşii au „şters” definitiv posibilitatea de vânzare a terenului către Mircea Mitoi, însă, până la următoarele şedinţe, din aprilie şi mai, n-au găsit o soluţie ca să-i mulţumească pe ambii proprietari.