Unul dintre cei mai mari balerini pe care i-a avut România trăieşte în Câmpulungul pe care îl iubeşte ca pe oraşul său natal. Maestrul Thury Ştefan a ajuns în municipiul nostru la începutul anilor 2000 şi, de atunci, nu a mai vrut să plece, întrucât s-a îndrăgostit de oamenii şi locurile de aici. Pe lângă faptul că a fost considerat unul dintre cei mai valoroşi balerini ai ţării, s-a remarcat şi ca actor, în filme celebre, precum „Fram, ursul polar”, „Veronica”, „Actorul şi sălbaticii”, „Nea Mărin miliardar”, „Libelula” sau „Cântecele mării”, în care a jucat în anii ’70-’80.
“Când am văzut fetele acelea sumar îmbrăcate, subţirele, pe boante, i-am spus mătuşii că mie aici îmi place”
Născut la Timişoara, în anul 1941, în luna august, Thury Ştefan a făcut primele trei clase în oraşul natal şi şi-a continuat studiile la Cluj. Tot aici, la îndemnul mătuşii sale, care era prim solist de operă, a urmat Şcoala de Balet. Până să ajungă să studieze baletul, în anii copilăriei, a făcut figuraţie la Opera Română din Timişoara, la Teatrul German, Teatrul Maghiar şi Teatrul Român din oraşul natal. „Eu am ajuns în această lume artistică din întâmplare. Mătuşa mea a fost prim solist de operă la Timişoara şi i-a fost teamă că o să devin un golănaş. Atunci, m-a luat la operă, la studii de balet. Ţin minte că aveam câţiva ani şi, când am văzut fetele acelea sumar îmbrăcate, subţirele, pe boante, i-am spus mătuşii că mie aici îmi place. Astfel, am ajuns să fiu în atmosfera scenei, a mirosului de decor, cum se zice.”, ne-a povestit maestrul cum a făcut cunoştinţă cu lumea artistică.
În anul 1958, cu ocazia unui turneu al Operei din Timişoara, a ajuns la Cluj, unde era a doua şcoală de balet din România, ca valoare, după cea de la Bucureşti. A susţinut examenul şi a reuşit, fără probleme. Până în 1964, a urmat cursurile Şcolii de Balet Cluj, absolvind ca şef de promoţie. Aici a avut ocazia să înveţe de la unul dintre cei mai mari maeştri de balet. A fost elevul celebrului balerin Vaslav Nijinski. În anul în care a finalizat şcoala, a fost trimis şase luni la Leningrad, iar profesoară i-a fost Maia Pliseţkaia, considerată cea mai bună balerină rusă şi una din cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea. A revenit în ţară şi, fiind şef de promoţie, a avut dreptul de a alege locul unde urma să îşi arate măiestria în dans. A ales Teatrul „Tănase”, pentru că aici s-a regăsit cel mai bine, în piesele comice. „Când mi-am luat diploma de absolvire a Şcolii de Balet, am presărat printre baletele clasice şi un moment comic, o polcă. Ţin minte că mi-au căzut pantalonii în timp ce dansam. Având faţa asta expresivă, nu m-am pierdut, mi-am ridicat pantalonii, cu o mână îi ţineam şi cu cealaltă dansam în continuare. A fost un succes total. Atunci, am zis că la Teatrul „Tănase” trebuie să mă duc.”, ne-a mărturisit fostul balerin. Acum, se felicită pentru alegerea făcută, deoarece şi-a dat seama că în genul jucat de el nu ar fi avut multe roluri.
Amza Pelea, Nae Lăzărescu, Ion Dichiseanu, Alexandru Lulescu, prieteni dragi
Cu toate că era recunoscut ca un mare talent, balerinul a rămas modest şi încerca să fie mai bun în ceea ce făcea. Cu fiecare ocazie, voia să arate că poate să ducă dansul la nivel de artă şi acest lucru nu se putea fără o muncă titanică. În 55 de ani de carieră, a reuşit să strângă momente şi amintiri cât pentru alte cinci vieţi. A avut ocazia să lucreze cu cei mai mari balerini ai lumii şi să joace în filme alături de cei mai cunoscuţi actori români. Dintre toţi, cu Amza Pelea a colaborat cel mai bine, mai ales că acesta i-a fost şi un bun prieten. „Pentru mine, scena a fost ca un templu. De fiecare dată când repetam, pentru mine era tot un spectacol, nu repetiţie. Din acest motiv, am ţâşnit dintre toţi. Trecerea de la balerin la actor am făcut-o dintr-o întâmplare. Marele Gopo a făcut mişcările din filmul „Broscuţa Veselă”, după mişcările mele. Până să ajung în platou la Gopo, am trecut prin faţa aparatului de filmat al lui Sergiu Nicolaescu. Atunci, organiza un examen ca să selecteze actori pentru „Nea Mărin miliardar”. Mi-a văzut faţa şi a zis: „Opriţi-l, opriţi-l, repede!”. Aşa am ajuns să fiu “racolat” în film. Acesta a fost începutul meu ca actor. Apoi au venit „Pantofiorul Cenuşăresei”, „Veronica”, unde l-am făcut pe “şoricelul Aurică”, „Actorul şi sălbaticii”. Am jucat în peste 30 de filme.”, ne-a povestit maestrul Thury Ştefan. 
Cu toate că a jucat în filme extrem de cunoscute, filmul pe care îl îndrăgeşte cel mai mult este „Mens sana in corpore sano”. A fost un film de televiziune regizat de Valeriu Lazarov, în care Thury Ştefan a avut rolul principal. Despre emisiunile şi programele artistice de astăzi mărturiseşte că nu mai sunt la fel de spontane, totul este regizat şi fals. Pe vremea când abia absolvise cursurile Şcolii de Balet, a ajuns la Bucureşti şi, ca să treacă peste perioada de acomodare, colegii l-au ajutat foarte mult. Îşi aminteşte că locuia pe strada Licurg, aproape de Biserica Armenească. Întâmplarea a făcut ca pe aceeaşi stradă să stea şi viitorul său prieten de viaţă, Ion Dichiseanu. S-au împrietenit atât de tare, încât marele actor i-a botezat fiul. Un prieten bun i-a fost şi regretatul actor Nae Lăzărescu. Cu acesta are unele dintre cele mai frumoase momente. Împreună cu Alexandru Lulescu, se duceau des la Barul Atlantic, acelaşi bar despre care povesteşte că Elena Ceauşescu l-a transformat peste noapte într-un magazin de modă, după ce a aflat că fiul ei, Nicu Ceauşescu, îşi petrecea acolo multe seri pe săptămână. „Eu am avut mare noroc, pentru că m-am plimbat printre mari actori şi am avut ce să asimilez de la ei. Am avut de învăţat multe şi am rămas cu atât de multe amintiri frumoase!”, ni se confesa de curând maestrul Thury Ştefan.