Editorialul de marţí
Odată cu eşarfa de primar, Liviu Ţâroiu a preluat şi înjurăturile adresate celui aflat la conducerea Câmpulungului. Partea bună pentru el este că sunt destui care nu ştiu că are atribuţii de primar, ca să-i zică pe nume, de pildă, joi şi vineri, când au stat la coada pornită de la izvorul din Kretzulescu până la stradă, care, pe lângă faptul că era lungă, era şi lată. Două zile şi două nopţi, cât Câmpulungul a fost pe sec, a „plouat” cu înjurături la adresa Primăriei şi a Edilului, pentru umilinţa la care au supus o populaţie forţată să umble năucă, pe la supermarketuri, pe la izvoare, prin grădini, pe la orăşenii posesori de puţuri sau la sătenii din comunele vecine, după apă. Nişte lideri adevăraţi ar fi intrat în pământ de ruşine la vederea convoaielor de oameni – fiindcă se formase un convoi în bună regulă pe distanţa dintre „Olga Bancic” şi Turn, înainte de ora opt dimineaţa – trăgând de găleţi, butoaie, bidoane înghesuite în plase, rucsacuri sau cărucioare folosite odinioară la căratul buteliilor. Inclusiv cărucioarele care servesc transportului bagajelor în concediu au căpătat altă utilitate în această situaţie nepermis de lungă.
Nişte lideri cu bun simţ ar fi ieşit în faţa comunităţii şi şi-ar fi cerut scuze pentru inconvenientele pricinuite contribuabililor, din ai căror bani trăiesc bine mersi. În contul facturilor cu care ne jupoaie lunar am fi meritat nişte scuze pentru stresul la care am fost supuşi: goana după apă, emoţiile cauzate de rafturile goale ale magazinelor, tensiunea în care am stat la serviciu gândindu-ne la „debandada” de acasă. Este adevărat că nu toţi s-au simţit complexaţi că n-au putut face o baie decentă dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu. Sigur nu s-a simţit „Dorel”, care înfundă cârciuma deschisă când se crapă de ziuă, pentru prima dintre cele cincizeci de „viteze” cotidiene, care îi dau imboldul la muncă. Dar oamenii civilizaţi nu pot fi scoşi din ritualul îngrijirii personale înainte de a ieşi din casă.
Merita scuze toată lumea care a fost pusă într-o situaţie sub demnitatea omului: să îngroaşe o coadă la maşina de pompieri ca să apuce o apă mizerabilă, adusă direct din râu! Ca să evite aşteptarea, mulţi au coborât sub podul de la Turn şi şi-au făcut singuri provizii din aceeaşi sursă ca a pompierilor. De ce maşinile Edilului, din a cărei vină a suferit un municipiu, n-au umblat cu apă potabilă din scară în scară de bloc?! Cum a fost posibil ca autorităţile să nu anunţe un număr de urgenţă la care să apeleze persoanele nedeplasabile sau greu deplasabile, care nu puteau să-şi facă rezerve de apă, ca să fie ajutate de slujbaşii statului?! Cât de nesimţitor trebuie să fii, ca lider, să nu ai o privire de ansamblu a consecinţelor opririi furnizării apei timp de două zile?!
Meritau scuze patronii ale căror afaceri au avut de suferit, unii fiind nevoiţi să le închidă. Dacă n-am şti că tot de la noi, abonaţii, ar recupera despăgubirile cuvenite celor care au tras obloanele activităţii, era firesc ca Edilul să suporte pierderile înregistrate de spălătorii, saloanele de înfrumuseţare şi cine n-a mai lucrat joi şi vineri. Tot patronilor locali le datorăm faptul că lucrarea de remediere a avariei a fost gata vineri noaptea. Toate restaurantele din municipiu, care au organizat Ziua Femeii, pentru care au rezervat locuri mii de doamne, au fost, vorba aceea, “călare” pe cei de la Edilul să-i dea bice, ca să poată ţine petrecerile programate. Altfel, la ritmul în care au purces, cu opt ore şi jumătate întârziere, până s-au urnit către locul unde a bubuit conducta, şi o zi întreagă în care s-au uitat cum este absorbită apa cu o singură pompă (!), vă daţi seama că erau şanse ca într-o săptămână să secăm izvorul din Kretzulescu.
Şi-a bătut joc de noi şi Edilul, ai cărei reprezentanţi nu s-au sinchisit să-şi exprime public părerea de rău pentru situaţia umilitoare, care se poate repeta chiar astăzi, mâine, oricând, la starea magistralei de apă a municipiului, şi-a bătut joc şi Primăria, aşa cum îşi bate joc de 25 de ani încoace, în care n-a fost în stare să investesacă în reţeaua de apă. În 20 de ani, Evenimentul Muscelean a insistat, în mii de articole, fără exagerare, pentru investiţia în alimentarea cu apă, în locul asfaltărilor electorale. Nu mai spunem în locul parangheliilor cu artificii, a transformării parcurilor în holdă de pus cartofi sau a proiectelor de promovare turistică, toate nişte aiureli de zeci de miliarde, scoase din buzunarele dumneavoastră şi irosite pe Apa Sâmbetei! Poftiţi promovare gratuită, zilele trecute, când am fost din nou pe posturile de televiziune, de data asta, ca nişte nespălaţi, ca nişte păduchioşi purtători de hepatită! Păi, nu suntem nebuni noi că scriem de atâta amar de vreme de bazinul de 29 de miliarde, care ne trebuia înainte de reţeaua de apă, rămasă, pe tronsoane importante, din timpul războiului?! Suntem nebuni!