Ieri s-au împlinit 11 ani de când Consiliul de Administraţie de la ARO a fost de acord să vândă Fabrica de Scule şi Matriţe. A fost o tranzacţie controversată, care a făcut obiectul verificărilor Curţii de Conturi, Autorităţii Naţionale de Control, Gărzii Financiare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care s-a şi judecat cu SC Global Vehicles INC, fosta SC Cross Lander INC. Prin decizia comercială nr.323 din 25 mai 2010, Secţia Comercială a Curţii de Apel Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea AVAS împotriva firmei lui Perez, pe fondul nerespectării obligaţiei de a nu vinde, timp de cinci ani, activele societăţii. Într-un răspuns acordat unei adrese a Evenimentului Muscelean, DNA precizează că: „Instanţa a apreciat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat pe 26 septembrie 2003, în cazul terenurilor, nu exista interdicţie de înstrăinare, iar, în ceea ce priveşte clădirile principale, interdicţia se limita la anumite active strict identificate, între care nu se aflau imobilele care au făcut obiectul înstrăinării.” De decizia instanţei comerciale au ţinut cont şi procurorii, care, în primăvara anului 2012, au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de John Perez, reprezentant Cross Lander INC, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Directorul şi angajaţii FSM le cereau sprijin miniştrilor Privatizării şi Industriei şi celor doi senatori de Argeş
Unul dintre aspectele verificate de controlorii financiari ai Camerei de Conturi Argeş – Direcţia de Control Financiar Ulterior, în intervalul 17 ianuarie – 15 februarie 2005, l-a constituit modul în care au fost îndeplinite obligaţiile asumate de cumpărătorul Cross Lander USA Inc., prin contractul de vânzare de acţiuni nr.45/26.09.2003. O să ne referim la îndelung discutata vânzare a Fabricii de Scule şi Matriţe ARO, care, în opinia anchetatorilor şi a instanţei, a fost în regulă. Nu de aceeaşi părere au fost reprezentanţii Autorităţii Naţionale de Control, ai Gărzii Financiare şi ai Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, ultima instituţie îndreptându-se împotriva Cross Lander cu o acţiune în instanţă. Angajaţii Curţii de Conturi au fost mai rezervaţi în analiza privind înstrăinarea FSM, dar, chiar şi aşa, au lansat comentarii pe marginea ambiguităţii clauzelor din contractul încheiat între ARO şi Cross Lander referitoare la înstrăinările de active.
„La articolul 12.1 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni se prevede obligaţia cumpărătorului ca, pe o perioadă de 5 ani de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, să nu înstrăineze, în orice formă, activele proprietate a societăţii, specificate în anexa 1 la contract, care concură la realizarea activităţii principale. Se precizează că în anexa 1.15 la contract, care cuprinde lista activelor care concură la realizarea obiectului principal de activitate, la punctul E, este prevăzută SC FSM ARO SA, având ca obiect de activitate execuţia de SDV-uri, ştanţe, matriţe specifice fabricaţiei reperelor ARO şi alte produse.”, cităm din nota de constatare a Curţii de Conturi.
Ca societate comercială pe acţiuni, Fabrica de Scule şi Matriţe ARO SA a fost înfiinţată pe 1 iunie 1997, capitalul majoritar fiind deţinut de SC ARO SA, patrimoniul aferent fiind, de asemenea, închiriat de la ARO SA. Capitalul social era de 50.000.000 lei vechi, iar acţionariatul arăta astfel: • SC ARO SA Câmpulung – 91% (45.000.000 lei vechi); • SC Turnătoria Centrală Orion SA Câmpina – 3%; • SC Auto Dacia SA Piteşti – 2%; • SC Autoro SA Piteşti – 2%; • SC Centrul General de Comercializare ARO SA Piteşti – 2%.
FSM avea în obiectul de activitate: • execuţia de scule, dispozitive, verificatoare, ştanţe şi matriţe pentru prelucrarea tablelor subţiri, matriţe pentru forare şi turnare, matriţe pentru injecţie mase plastice şi cauciuc; • producţia de serie mică: remorci auto, bene din metal şi lemn, subansamble şi piese pentru automobile, din metal, respectiv, din răşini epoxidice; • servicii în domeniul de proiectare tehnologică pentru execuţia de ştanţe şi matriţe auto; • comercializarea produselor din producţia proprie sau din stoc.
La sfârşitul lunii iulie a anului 2003, deci, cu două luni înainte de vânzarea societăţii mari către „investitorul” american, conducerea Fabricii de Scule şi Matriţe SA, prin directorul general Gheorghe Voinescu, împreună cu doi reprezentanţi ai salariaţilor, Gheorghe Ghinea şi Nicolae Ceacâru, trimiteau un document Ministerului Privatizării, condus la acel moment de Ovidiu Muşetescu. „Propuneri pentru strategia activităţii în FSM ARO SA” era intitulată adresa expediată, în afară de ministrul Privatizării, preşedintelui Senatului, Nicolae Văcăroiu, şefului Ministerului Industriei şi Resurselor, Dan Ioan Popescu, şi senatorului de Argeş Constantin Nicolescu. „Având în vedere că SC ARO SA Câmpulung este în proces de privatizare „la pachet” şi, în acelaşi timp, este acţionarul majoritar al SC FSM ARO SA, vă solicităm sprijin în rezolvarea unor probleme de maximă stringenţă ale salariaţilor noştri.”, le cereau aceştia oficialilor enumeraţi.
În vara lui 2003, cu două luni înainte de privatizarea ARO, Matriţele aveau lucrări asigurate pentru 10 luni, la o capacitate lunară de 550.000 euro
Ei le cereau celor doi miniştri şi celor doi senatori de Argeş ca, în momentul în care se semnează contractul de vânzare-cumpărare a societăţii ARO, să aibă în vedere că „FSM este persoană juridică, are un efectiv de 930 de salariaţi, are Contract Colectiv de Muncă propriu şi o activitate distinctă de cea a SC ARO SA – producţia de unicate – şi înregistrează profit anual.” În plus, după cum informau semnatarii documentului, în vara anului 2003, avea un portofoliu de comenzi ferme în derulare, care acoperea capacitatea fabricii pentru următoarele 10 luni, la o capacitate lunară de 550.000 euro. Iată care erau comenzile la data de 1 iulie 2003, conform unui material semnat de şeful Serviciului Producţie, inginerul Nae Nicolae.
Secţia Matriţe
• Paganelli Italia – 670.000 euro;
• SACI Internaţional – 190.000 euro;
• Andiroma Piteşti – 25.000 euro;
• Automobile Dacia – 359.665 euro;
• Automobile Dacia – 68.055 euro;
• Prod. Marcos – 14.300 euro;
• SC ARO SA – 350.000 euro.
Oferte în negociere
• Eurotec – 790.000 euro;
• Andiroma Piteşti – 15.000 euro;
• Automobile Dacia – 335.475 euro;
• Utilaje Dacia – 2.257 euro.
Secţia Sculărie
• ASAM Iaşi – 2.332 euro;
• Automobile Dacia – 39.627 euro;
• Iri Mioveni – 6.750 euro;
• Maira Montaj – 2.226 euro;
• Piroux Ind. – 8.838 euro;
• Mecarom – 1.440 euro;
• Diverşi – 825 euro.
Atelier 2606 Bene
• CGCA ARO – 1.702 euro;
• ARO – 48.502 euro;
• Automobile Dacia – 875 euro;
• Dual Bucureşti – 667 euro;
• Mecarom – 11.000 euro.
Atelier Compozite
• ARO – 12.000 euro;
• Diverşi – 11.000 euro.
Din acest motiv, salariaţii solicitau ca fabricii să i se recunoască personalitatea juridică, să fie menţinută activitatea de bază şi personalul existent, precum şi însuşirea de către cumpărător a Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul FSM. Aceştia au luat în calcul şi varianta în care privatizarea ARO SA „la pachet” eşua şi se menţinea activitatea acesteia la scară redusă, situaţie în care angajaţii Fabricii de Scule şi Matriţe propuneau „transferul, prin Hotărâre de Guvern, al patrimoniului închiriat de la SC ARO SA aferent activităţii SC FSM ARO SA.” „Considerăm că aceasta conferă societăţii noastre un statut de independenţă şi credibilitate în faţa clienţilor noştri, creându-se astfel posibilitatea de rentabilizare a societăţii şi începerea efectuării de plăţi către stat.”, era soluţia salariaţilor FSM.
În caz de faliment la ARO, opţiune luată în considerare de angajaţi, prin prisma consecinţelor nefaste asupra Fabricii de Scule şi Matriţe, aceştia doreau „păstrarea activităţii de sine stătătoare şi funcţionarea societăţii ca persoană juridică fără dizolvare prin fuziune cu SC ARO SA. Motivele principale pentru care nu dorim fuziunea cu ARO sunt: • finalizarea contractelor încheiate cu clienţii noştri şi păstrarea prestigiului câştigat, ca producător de ştanţe şi matriţe auto; • salariaţii societăţii noastre au un nivel de calificare specific producţiei de unicate, fără legătură cu producţia de serie.” Semnatarii au mai propus privatizarea FSM ca activ unitar şi acordarea de facilităţi – credite pe termen mediu sau lung, cu dobândă redusă, prioritate la cumpărare, preţ preferenţial – la cumpărarea activului societăţii de către Asociaţia Salariaţilor şi Membrilor Consiliului de Administraţie SC Fabrica de Scule şi Matriţe ARO SA, înfiinţată în anul 2002.
ARO a cumpărat de la Matriţe maşini, utilaje, stocuri de materiale, pe care le-a vândut societăţii Montana MG
Revenind la controlul Curţii de Conturi din ianuarie – februarie 2005, raportul inspectorilor punctează tranzacţia încheiată între SC ARO SA şi Montana MG SRL. În baza Hotărârii 8/26 februarie 2004 a Consiliului de Administraţie al SC ARO SA Câmpulung, vânzătoarea vinde cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra activelor societăţii ARO, reprezentând clădiri plus mijloacele fixe aferente (maşini unelte, SDV şi birotică), împreună cu terenul aferent, în suprafaţă de 80.419,78 metri pătraţi. Preţul stabilit de comun acord a fost de 2.700.000 USD (85.762.800.000 lei vechi), din care, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, „la data redactării s-au achitat 482.000 USD, iar restul de 2.218.000 USD urmând a se achita în contul vânzătoarei, prin virament, în termen de 4 zile, de la ING Bank Sucursala Bucureşti, la BCR Sucursala Câmpulung.”
„Cumpărătorul a achitat anticipat, în perioada 30 ianuarie 2004 – 24 februarie 2004, suma de 15.603.152.000 lei (vechi), iar, în data de 27 februarie 2004, diferenţa de 70.159.848.000 lei (vechi)”, consemnau cei de la Curtea de Conturi. Într-o informare a Autorităţii Naţionale de Control, din noiembrie 2004, care a fost transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se precizează că, „începând cu 30 ianuarie 2004 şi până la data de 31 iulie 2004, SC Montana MG SRL a efectuat plăţi către SC ARO SA, în sumă de 96,4 miliarde lei (vechi). Această sumă a fost utilizată de SC ARO SA pentru achitarea datoriilor restante către diverşi furnizori.”
Obiectul vânzării, după cum au constatat controlorii Curţii de Conturi, l-au constituit atât „bunuri aflate în patrimoniul SC ARO SA, cât şi unele care se aflau iniţial în proprietatea SC FSM SA şi care au fost vândute către ARO SA:
• Mijloace fixe care aparţineau SC ARO SA (închiriate Fabricii de Scule şi Matriţe), la valoarea totală de 15.883.171.000 lei (vechi):
-clădiri: 12.611.193.000 lei (vechi);
-instalaţii şi utilaje de lucru: 3.089.240.000 lei (vechi);
-aparatură de măsură şi control: 96.776.000 lei (vechi);
-mijloace de transport: 21.506.000 lei (vechi);
-mobilier şi birotică: 64.456.000 lei (vechi).
Mijloacele fixe au fost vândute la valoarea contabilă rămasă.
De asemenea, prin contractul respectiv s-a vândut şi terenul aferent, cu o valoare de inventar de 2.690.577.000 lei (vechi). Vânzarea terenului s-a făcut la preţul de 7.975.973.000 lei (vechi). Mijloacele fixe şi terenul în suprafaţă de 80.420 metri pătraţi au fost vândute către SC Montana MG cu factura nr.6872503/31.03.2004.
• Mijloacele fixe ce aparţineau SC FSM SA, la valoarea contabilă rămasă de 9.130.919.000 lei (vechi), reprezentând maşini, utilaje şi instalaţii.
Precizăm că SC FSM SA a facturat către SC ARO SA maşinile şi utilajele la valoarea contabilă rămasă de 9.130.919.000 lei (vechi), care au fost refacturate de către aceasta către SC Montana MG SRL Câmpulung cu factura nr. 8645272/15.04.2004.
În cadrul aceleiaşi tranzacţii au fost, de asemenea, vândute şi stocuri de materiale ce aparţineau FSM, la valoarea contabilă de 39.079.516.000 lei (vechi), care au fost facturate către SC ARO SA, fiind refacturate de aceasta cumpărătorului cu factura nr. 8645273/15.04.2004.”
„(…) Deşi Curtea de Conturi nu are atribuţii în ceea ce priveşte controlul asupra modului de gestionare a patrimoniului unor entităţi de drept privat, totuşi, se precizează că ultima reevaluare a activelor fixe deţinute de SC ARO SA şi SC FSM SA, vândute prin contractul sus menţionat, a fost efectuată în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr.500/1994. (…) Având în vedere formularea neclară şi ambiguă a prevederilor articolelor din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiat între APAPS cu investitorul străin, referitoare la vânzarea de active care concură la realizarea obiectului principal de activitate, controlul nu se poate pronunţa asupra legalităţii operaţiunii de vânzare a activelor menţionate.”
Perez, notificat de AVAS să dea banii înapoi
În schimb, s-a pronunţat asupra operaţiunii AVAS, care a considerat că, vânzându-se toate activele ARO închiriate de către FSM, unde ARO era acţionar majoritar, a fost încălcată obligaţia privind interdicţia înstrăinării activelor precizate într-una dintre anexele contractului de vânzare-cumpărare. Pe 23 iulie 2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului îi trimitea lui John Perez o adresă, prin care îl informa că datorează suma reprezentând valoarea de piaţă a activelor înstrăinate la data ieşirii lor din patrimoniul societăţii, valoare exprimată în dolari, la cursul de schimb leu/USD, comunicat de BNR pentru acea dată, care urma să fie stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de un expert agreat de părţi. Costurile raportului urmau să fie suportate de Perez. Şase ani mai târziu, AVAS pierdea procesul cu Perez.