Privatizarea în Muscel a avut succes
Noul director al FPS Argeş, George Gemescu, crede că
În vara anului viitor, se preconizează să se finalizeze privatizarea. Numirea lui Marin Toader ca prefect al judeţului Argeş a determinat înlocuirea acestuia din funcţia de director al Direcţiei Teritoriale Judeţene Argeş şi al Sucursalei Zonale (Argeş, Olt, Dolj, Vâlcea şi Dâmboviţa) a Fondului Proprietăţii de Stat. Locul său a fost luat de George Gemescu, care, până la data emiterii deciziei de numire în funcţie – 19 noiembrie 1999 – îndeplinea funcţia de referent de specialitate tot în cadrul F.P.S. Argeş. George Gemescu are 45 de ani şi este absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti. La două zile după instalarea efectivă în funcţie – 29 noiembrie 1999 – ne-a oferit câteva amănunte despre activitatea pe care o va desfăşura în noua calitate.
-În ce condiţii s-a petrecut numirea dumneavoastră ca director al F.P.S. Argeş?
-Am devenit director după ce, timp de doi ani şi jumătate, am lucrat tot în cadrul Fondului Proprietăţii de Stat, numirea mea petrecându-se ca urmare a faptului că domnul Marin Toader a devenit prefect. Sunt director cu delegaţie, pentru că, prin Legea administraţiei publice locale, postul de director de la F.P.S. rămâne blocat prin intrarea celui care anterior a deţinut această funcţie în structurile de conducere ale administraţiei.
-Care este situaţia preluată de dumneavoastră în ceea ce priveşte numărul societăţilor comerciale care au rămas în portofoliul Direcţiei Judeţene a Fondului Proprietăţii de Stat?
-Mai sunt 49 de societăţi comerciale pe care le avem în administrare, dintre care sunt trei societăţi mari. Este vorba de ARO, uzina aflându-se sub controlul F.P.S. central, Romproteine, care este în lichidare administrativă, şi Grulen, acest combinat intrând în procedura de lichidare judiciară. Sunt societăţi comerciale aflate sub urmărirea noastră, dar nu noi, ci alţii se ocupă de ele. Mai avem 46 de societăţi mici şi mijlocii, 11 dintre acestea fiind mijlocii. Acestea sunt supuse procesului de privatizare. Există un plan de privatizare stabilit de F.P.S. central şi cred că se va finaliza undeva la mijlocul anului 2000. Noi vom scoate la vânzare toate societăţile comerciale care au rămas în portofoliul F.P.S. Argeş. Depinde, însă, dacă vor exista cumpărători, investitori, care să fie interesaţi de acestea. De exemplu, ieri (n.r. 30 decembrie 1999), am avut două licitaţii pentru vânzarea pachetelor de acţiuni pe care le deţinem la Textila Musceleanca, din Cetăţeni, şi Agromec Domneşti. Pentru Textila nu a existat nicio ofertă, iar pentru Agromec s-au înscris trei ofertanţi, au venit doi la licitaţie şi a câştigat o persoană fizică.
-Există probleme cu achitarea preţului la care sunt cumpărate pachetele de acţiuni?
-Există multe contracte în derulare, achitarea preţului fiind eşalonată pe o perioadă chiar de ani. Oricum, finalul procesului de privatizare al unei societăţi comerciale este reprezentat de achitarea contravalorii contractului de vânzare-cumpărare. În acel moment, consider că o societate comercială este privatizată. Până nu se achită ultimul leu, privatizarea nu este finalizată.
-Ce se întâmplă în cazul în care privatizarea nu reuşeşte?
-Dacă nu există cumpărători, se reia procedura de privatizare. Există trei etape, iar valabilitatea unei oferte este de 180 de zile. Un caz special este cel al I.A.S.-urilor, a căror privatizare este reglementată printr-o ordonanţă de urgenţă discutabilă, în condiţiile în care terenurile se află doar în administrarea fostelor Întreprinderi Agricole de Stat. Fructis S.A. Câmpulung Muscel este singura societate comercială de tip I.A.S. nominalizată pentru privatizare, documentaţia aflându-se în prezent la F.P.S. central.
-Iar dacă vor mai rămâne societăţi neprivatizate la mijlocul anului viitor?
-Este posibil ca unele societăţi comerciale la care nu reuşeşte privatizarea să intre în lichidare. Rămâne de văzut ce va hotărî F.P.S. central, dar sper ca în Argeş să nu avem asemenea cazuri.
-Iar în ceea ce priveşte societăţile din Muscel?
-Grulen are o situaţie deosebită, acum se află la dispoziţia lichidatorului. Am speranţa că ARO se va privatiza. Pot spune că în Muscel privatizarea a avut un oarecare succes, rămânând foarte puţine societăţi neprivatizate.
„În curând, Renault va fi interesată de ARO”
Ion Iordache, viceliderul Sindicatului Autoturisme Dacia:
Recenta privatizare a SC Automobile Dacia S.A., prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de către firma franceză Renault, a fost urmată de apariţia unor zvonuri, potrivit cărora uzina argeşeană se află aproape de faliment, mai ales că s-a hotărât să nu se mai lucreze câteva zile pe săptămână. Despre situaţia reală de la Dacia, inclusiv despre activitatea sindicală de acolo, cu legătură şi la ARO, am aflat amănunte de la Ion Iordache, viceliderul Sindicatului Autoturisme Dacia, cea mai mare organizaţie sindicală din România.
• Cât adevăr cuprind zvonurile care dau ca fiind aproape sigur falimentul Daciei?
• Există o mulţime de zvonuri, potrivit cărora venirea Renault la Autoturisme Dacia a fost făcută pe un fond de faliment al întreprinderii şi că intervenţia francezilor n-a reuşit să scoată societatea Dacia din starea în care se află. Este aberant, din punctul nostru de vedere, să soliciţi unei firme de renume, cum este Renault, chiar dacă este foarte puternică, să aibă realizări într-o lună. Noi, ca sindicat, ne-am propus să dăm un timp firmei Renault şi oamenilor pe care i-a trimis aici să ne cunoaştem şi, din anul 2000, să discutăm despre problemele noastre de viitor.
• A surprins atitudinea sindicatului dumneavoastră faţă de venirea Renault la Dacia, ştiut fiind faptul că, de obicei, sindicatele privesc cu reticenţă privatizarea.
• Pe toată paleta sindicală din România, Sindicatul Autoturisme Dacia a făcut notă discordantă în ceea ce priveşte relaţia antagonistă între sindicate şi administraţie. Noi am identificat o politică sindicală care se numeşte pliere pe obiectivele întreprinderii, realizându-ne şi noi, ca sindicat, propriile obiective, adică salarii, condiţii de muncă şi stabilitate în muncă. Noi am realizat din timp că soluţia rezistenţei societăţii comerciale Automobile Dacia o reprezintă privatizarea. Toate demersurile noastre către statul român s-au transformat într-un eşec în ceea ce priveşte finanţarea proiectelor Dacia. Nu a existat bunăvoinţă şi noi, sindicatul, şi toţi salariaţii de la Dacia am identificat ca unică soluţie de rezistenţă privatizarea. Noi suntem într-o cunoaştere cu Renault de câţiva ani. Renault este o firmă foarte puternică şi programul lor în ceea ce priveşte salariaţii de la Automobile Dacia este acceptabil. Acesta prevede că, într-un termen de cinci ani, vor fi disponibilizaţi 10.000 de salariaţi, un număr foarte mare, dar aceasta era singura variantă. Cum sunt lucrurile acum în România şi starea în care ne aflam noi, nu mai era cale de ales. Puteam să ieşim în stradă, să bulversăm acest proiect cu Renault, dar eu vreau să spun că s-a făcut un lucru conştient, ca unică soluţie.
• Veţi da curs posibilelor acţiuni de protest iniţiate de Blocul Naţional Sindical, confederaţie din care faceţi parte?
• Politica noastră sindicală se împarte în două. Cea de interior, în care avem ca partener patronul, Renault, unde discutăm negocieri de salarii, condiţii de muncă ş.a.m.d. şi ne-am propus să le lăsăm un timp pentru cunoaştere. Şi cea de exterior, din cadrul Federaţiei Sindicale „Automobilul Românesc” şi din cadrul B.N.S. În această lună, va avea loc un congres al B.N.S., un congres de alegeri, şi se poate face o legătură între aceste ieşiri şi încercări de a ataca Guvernul şi desfăşurarea alegerilor. Eu nu cred că sindicatele sunt cele care pot scoate ţara din impasul în care se află.
• Dar celelalte sindicate din F.S.A.R. ce atitudine vor adopta?
• Federaţia Sindicală „Automobilul Românesc” nu are cea mai bună structură. O federaţie cu o structură bună ar fi aceea în care cel mai mare sindicat ar avea o pondere de 30%. Întâmplarea face ca în F.S.A.R. peste 90% din pondere să aparţină S.A.D. Trebuie să faci o echilibristică între orgoliile sindicatelor mici şi dimensiunile sindicatului nostru.
• Dar nu există şi alte interese ale sindicatelor mici, interese care se cer a fi satisfăcute?
• Ce interese să aibă sindicatele decât interesul pentru membrul de sindicat?! Noi nu avem divergenţe. Cine creează divergenţe în lumea sindicală, cel care face jocuri politice, personale, este un idiot…
• Care a fost relaţia între sindicatul dumneavoastră şi federaţie, pe de o parte, şi Sindicatul Liber ARO, sindicatul majoritar de la uzina musceleană?
• Între Sindicatul Liber ARO şi Sindicatul Automobile Dacia nu a fost nicio divergenţă. A fost vorba tot de orgolii personale, dar nu dau nume… Liderul Apostu nu a avut niciodată o părere foarte bună despre federaţia noastră, mai ales că în cadrul acesteia toate celelalte sindicate trebuie să se plieze pe politică noastră sindicală, care nu este rea. S-a dovedit viabilă până acum şi el nu a agreat acest lucru. Au refuzat să mai plătească cotizaţia şi, conform statutului, au fost excluşi. Dar ei voiau să plece de mult timp. Când S.L. ARO făcea parte din federaţie, m-am oferit să vin la ei, să văd care este situaţia, de ce se certau mereu şi au refuzat. A plecat de la noi şi acum este afiliat la o altă federaţie, tot în B.N.S. Cu Câmpulungul avem în continuare legătură prin secretarul F.S.A.R., Adrian Bidilică, şi prin celelalte sindicate de la ARO afiliate la federaţie. Secretarul Bidilică, chiar dacă nu are carismă de lider de sindicat, este un foarte bun sindicalist. Pentru F.S.A.R. va fi o pierdere foarte mare plecarea lui.
• Care credeţi că trebuie să fie comportamentul sindicatelor de la ARO faţă de o eventuală privatizare a uzinei?
• Sindicatele de la ARO au avut întotdeauna de învăţat de la noi şi observ că, în ultima vreme, au început şi ei să-şi identifice propriile interese cu interesul întreprinderii. Este cam târziu, dar… Eu cred că Renault va fi, în curând, interesată de ARO, dar acest lucru depinde de modul în care uzina ştie să se facă atractivă, excluzând tot ceea ce-i poate afecta imaginea, inclusiv divergenţele între conducere şi sindicate.