Mare dar de la Dumnezeu avem prin Sfânta Biserică unde Duhul Sfânt lucrează din belşug la mântuirea oamenilor. Rămâne ca noi să ne dorim îndreptarea vieţii printr-o întoarcere fermă la Dumnezeu, fără ca să amânăm nici o clipă pocăinţa. Foarte adesea auzim pe mulţi oameni spunând că au vreme de pocăinţă mai târziu, spre bătrâneţe şi aceasta pentru că suntem robiţi de plăcerile lumii şi de păcate, neluând în calcul vremea sfârşitului vieţii noastre care poate fi la orice vârstă. Aşa cum Taina Sfântului Botez o primeşte fiecare prunc imediat după naştere, la patruzeci de zile sau după necesitate şi mai repede, tot aşa nici pocăinţa nu trebuie amânată pentru că nu ştim ziua şi ceasul când plecăm la Domnul. Să încercăm să revenim la o stare de normalitate şi echilibru, la condiţia noastră de creştini care respectă poruncile Domnului. Să ne împăcăm cu noi înşine şi pe cât putem să ne ferim de păcate. În esenţă, nu există păcate mari sau mici, uşoare sau grele. Toate păcatele sunt păcate. Cine a greşit într-o singură poruncă dumnezeiască, s-a făcut vinovat de toate poruncile dumnezeieşti (Iacob 2,20). Deci, nu trebuie să considerăm unele păcate mici şi altele mai grele. Orice călcare a poruncilor este de la diavol. Orice călcare a poruncilor dumnezeieşti este păcat. Bine este să nu păcătuim, pentru că orice păcat este urâciune înaintea lui Dumnezeu şi mânie pe Dumnezeu. Iar dacă am păcătuit, să ne ridicăm imediat, să ne rugăm, căci mila lui Dumnezeu este nemăsurată. Încurajator este cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Eşti păcătos? Nu deznădăjdui! Intră în Biserică pentru pocăinţă. Ai păcătuit? Spune-I lui Dumnezeu: „Am păcătuit!”. E chiar atât de greu să-ţi mărturiseşti păcatul? Dar dacă nu te osândeşti singur pe tine, îl vei avea osânditor pe diavol. Grăbeşte-te şi răpeşte-i această lucrare; căci, adevărat, lucrarea lui este să osândească. Grăbeşte-te şi stinge păcatul; căci ai un osânditor care nu poate să tacă… „Mărturiseşte-ţi tu mai întâi păcatele, ca să poţi fi îndreptăţit” (Isaia 43, 26). Mărturiseşte-ţi păcatul, pentru a fi iertat. Nu e nevoie pentru asta nici de eforturi, nici de multe vorbe, nici de cheltuieli sau ceva asemănător. Un cuvânt doar: „Am păcătuit”… Vino în Biserică şi şterge păcatul tău. Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te şi ridici; astfel, ori de câte ori păcătuieşti, de atâtea ori să te şi pocăieşti. Nu deznădăjdui, nu fi nesârguincios, ca să nu-ţi pierzi nădejdea în bunătăţile cereşti care s-au pregătit pentru noi. Şi, chiar dacă şi la bătrâneţe ai păcătuit, pocăieşte-te şi vino în Biserică. Aici este spital, nu tribunal. Aici se dă iertare, nu ţi se cere a răspunde pentru păcate. Spune-I lui Dumnezeu: „Ţie unuia am greşit şi răul în faţa Ta l-am făcut” (Psalmi 50, 4), şi te va ierta. Arată-I pocăinţă şi te va milui. Căci unele depind de noi iar altele de Dumnezeu. Dacă noi facem ceea ce depinde de noi, va face şi Dumnezeu ceea ce depinde de El… (Sfântul Ioan Gură de Aur, Căile pocăinţei. Despre problemele vieţii, Editura Egumeniţa). Atunci când recunoaştem greşelile noastre este semnul cel bun de îndreptare, de revenire la normalitate şi apoi împlinind canonul rânduit de duhovnic, rănile păcatelor noastre se vindecă, conştiinţa devine trează, mintea începe să cugete la Dumnezeu, iar inima îşi face curăţenie în propria casă ca să primească pe Mirele Hristos. Să stăruim în rugăciune până când Dumnezeu va face milă cu noi. Am reamintit şi altădată că ceea ce îl face milostiv pe Domnul către noi este milostenia pe care o arătăm noi către semeni. Nu este lucru puţin atunci când facem milostenie după cuvântul aceluiaşi Sfânt Ioan Gură de Aur: „Mare lucru este milostenia, fraţilor. Şi păcatele le şterge şi osândirea o îndepărtează. Să dăm, aşadar, mâncare celui sărac. Nu avem mâncare? Să-i dăm un bănuţ. Nu avem nici bani? Să-i dăm un pahar cu apă. Nu-l avem nici pe acesta? Să-l compătimim pentru nefericirea lui, şi ne vom lua răsplata; căci Dumnezeu nu ne răsplăteşte pentru faptă, ci pentru buna noastră intenţie.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Căile pocăinţei. Despre problemele vieţii, Editura Egumeniţa). Cu aceste cuvinte închei expunerea de astăzi, cu îndemnul de a renunţa la păcate şi de a nu amâna pocăinţa. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi.
Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Să nu amânăm pocăinţa
