,,PE MUNTELE FERICIRILOR”
Fericiţi cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu Matei 5:8
În al treilea rând este recunoaşterea lui Dumnezeu ca singurul care poate să curăţească: „Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada”. Dumnezeu, care este drept în relaţia cu omul vinovat, în loc să rostească o hotărâre dreaptă a judecăţii divine, îl curăţeşte prin îndurare, astfel ca cel vinovat să ajungă mai alb decât zăpada. „Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” Cum este posibil ca Dumnezeu să-Şi întoarcă privirile de la păcatele celui vinovat, să-l spele şi să fie curat? Prin taina Domnului Hristos şi a sângelui jertfei Sale, care curăţeşte orice păcat. Dumnezeu Şi-a întors privirile de la Domnul Hristos atunci când era încărcat cu păcatele noastre, iar acum îşi poate întoarce privirile de la păcatele noastre, pe care le-a purtat în trupul Său pe lemn „Mielul fără cusur şi fără prihană” 1 Petru 1:19.
A doua experienţă este redată de apostolul Ioan: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” 1 Ioan 1:7-9. Lumina adevărului pătrunde în inima celui credincios şi-l ajută să spună, ca şi psalmistul de altădată, „am păcătuit”, iar apoi să se bucure de mijlocul de curăţire, sângele Domnului Hristos. Dumnezeul cel drept este Dumnezeul îndurării, care îşi manifestă dreptatea „El este credincios şi drept” nu printr-o hotărâre de condamnare, ci, datorită interpunerii Domnului Hristos între om şi Dumnezeu, printr-o hotărâre de iertare, de curăţire. În Faptele apostolilor 15:9 se spune: „Dumnezeu … le-a curăţit inimile prin credinţă”. Singurul care poate să curăţească inimile este Dumnezeu, iar mijlocul exclusiv este sângele Domnului Hristos, care spală toate păcatele, oricât de multe şi de mari ar fi ele, ajutându-1 pe cel credincios să-L vadă pe Dumnezeu în toată libertatea.
Curăţirea în sânge este deci curăţirea cugetului, care din momentul acesta nu-1 mai acuză de vreo vină înaintea lui Dumnezeu pe cel care a trăit această experienţă. Cel care are o inimă curată poate răspunde oricând la întrebarea pe care o punea odinioară psalmistul: „Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?”; acesta poate ajunge în „cortul lui Dumnezeu cu oamenii” Apocalipsa 21:3 şi se poate înfăţişa înaintea lui Dumnezeu, de unde poate să-L vadă pentru veşnicie. În Apocalipsa 7:13-15 se mai spune: „Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: .Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie îşi va întinde peste ei cortul Lui”. Oameni veniţi din necaz, aflaţi în prezenţa lui Dumnezeu, stau în faţa scaunului Său de domnie, sub cortul protecţiei şi al binecuvântărilor Sale divine, pentru că sunt spălaţi în sângele Mielului lui Dumnezeu. Aceasta este o măsură a inimii curate şi înseamnă spălarea cugetului de păcate prin sângele Domnului Hristos, care asigură accesul înaintea lui Dumnezeu.
Dar este şi o măsură a CURĂŢIRII SUFLETULUI, despre care citim: „ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul” 1 Petru 1:22. În Psalmul 51:10 se spune despre „un duh nou şi statornic”, ca aspect al unei inimi curate. Cum se obţine aceasta? Este spălarea primită nu prin sângele Domnului Hristos, ci prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu. Primul aspect al curăţirii se capătă prin credinţă („le-a curăţit inimile prin credinţă” – Fapte 15:9), iar al doilea prin ascultare, care este ascultarea credinţei de Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt („El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” – Tit 3:5). Această spălare este o inimă nouă, un duh nou şi statornic, „blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” 1 Petru 3:4. Curăţirea făcută în sufletul nostru prin ascultarea de Cuvânt este preocuparea celui credincios care, curăţit de păcate şi fără să le mai săvârşească în viaţă, se lasă educat în sufletul său de Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl ascultă sub călăuzirea Duhului Sfânt. Aceasta îi formează gândirea şi simţirea, astfel că el va gândi cum se gândeşte în Scriptură, va simţi cum simte o inimă din partea Domnului Hristos, „plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, eu blândeţe, … cu dragoste” Coloseni 3:12-14.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Pe muntele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424