Dragii mei!
Toate darurile primite în viaţa aceasta poartă în sinea lor binecuvântarea şi iubirea lui Dumnezeu faţă de om. Nu ştiu dacă cineva se gândeşte în fiecare moment al vieţii, de a mulţumi Domnului pentru lumina zilei, de exemplu, sau pentru odihna din timpul nopţii, fără de care organismul nostru nu ar rezista decât foarte puţină vreme. Ce bine că ne-a lăsat Domnul uitarea, care să ne elibereze mintea de necazurile şi nenorocirile care vin peste noi în viaţă. Exemplele, care amintesc de darurile şi bunătatea Părintelui Ceresc, sunt atât de multe, încât mi-ar lua foarte mult timp şi paginile acestui editorial ar fi insuficiente. Aşa că, de data aceasta, vreau să aduc aminte de un dar, pe care, din păcate, nu-l apreciem la justa valoare; un dar, care, de la naştere, la mormânt şi de acolo mai departe, până la înfăţişarea Tronului de judecată, ne însoţeşte. Acesta este îngerul păzitor al fiecăruia dintre noi, înger pe care îl primim la botez. Într-una din rugăciunile de la Taina Sfântului Botez, Taină care deschide drumul către Împărăţia lui Dumnezeu, printre altele, se zice aşa: „Însoţeşte-i viaţa lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de toate nălucirile cele rele”. Conlucrarea şi ajutorul de care putem beneficia depinde foarte mult de noi. În primul rând, trebuie să fim conştienţi de valoarea nemuririi sufletului, de faptul că cea dintâi grijă a noastră, a fiecăruia în parte, este grija faţă de suflet şi apoi celelalte, care capătă voaloare doar atunci când viaţa noastră o raportăm la Dumnzeu. Şi sigur că, de vreme ce este aşa, vom primi tot sprijinul şi ocrotirea îngerului nostru păzitor, care are o misiune sfântă cu perspectivă eshatologică, mai bine zis, el face tot ce-i stă în putinţă de a ne ajuta să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu. Curăţenia vieţii noastre apropie îngerul Domnului de noi; cei care benificiază întru totul de ajutorul şi protecţia îngerului sunt pruncii. La vârsta de un an sau doi, datorită neprihănirii lor, ei văd pe îngerul păzitor, se bucură întru totul de prezenţa lui şi, de aceea, îi păzeşte Dumnezeu şi-i fereşte de necaz. Când omul începe să guste din amarul vieţii, să ştie că de-a dreapta lui are un sol ceresc cu misiune sfântă de a alina durerile şi necazurile şi de a beneficia de ocrotire; când păcatele pun stăpânire pe noi, nu facem decât să întristăm pe îngerul păzitor. Remediu există; Biserica care este spitalul duhovnicesc cu departamentele de urgenţă, care funcţionează; farmacia eliberează medicamente fără reţete compensatorii; de noi depinde dacă vrem sau nu vrem tămăduirea. Mila Domnului, prin îngerul păzitor, nu a încetat niciodată de a fi cu noi. De aceea, să ne oprim puţin timp din alergarea şi preocupările cotidiene, să ridică privirea la Cer şi să spunem o rugăciune; să ne curăţim inima şi mintea, şi să ne amintim că fiecare dintre noi are un prieten, cel mai credincios şi care nu ne va părăsi niciodată, nici măcar în momentele noastre de păcătuire. Adu-ţi aminte şi că un mesager al cerului te vizitează şi cântă-i: „Vestesc cu glas mare, grija ta neîncetă pentru mine păcătosul, îngerul meu păzitor; căci, prin necazurile şi ispitirile care tulbură pacea sufletului meu, în această lume frământată, tu te arăţi a fi grabnic ajutător şi mângâietor al meu.” (Condacul 6 din Acatistul Îngerului Păzitor). „Îngerul păzitor este de faţă în ultimele clipe ale vieţii noastre, el ne va lua sufletul şi ni-l va apăra de atacurile demonilor, care vor spune că le aparţine lor, din cauza multelor păcate săvârşite sau nespovedite. Îngerul le va răspunde, însă, că atâta vreme cât sufletul nu ne-a fost judecat şi condamnat, el aparţine lui Dumnezeu. El ne va lua sufletul şi-l va duce în toate locurile pe unde am trăit şi ne va aminti tot ce am făcut bun sau rău în acele locuri. „Iată, va spune el, aici te-ai rugat, dincolo ai ajutat un bolnav, aici ai dat ceva unui cerşetor, aici ai făcut rău, aici te-ai mâniat, sau ai băut, sau te-ai lăcomit”, astfel că vom vedea toate faptele pe care le-am săvârşit în viaţa noastră. Conduşi de înger, vom vedea locurile de fericire ale sfinţilor şi apoi locurile de durere ale celor păcătoşi, pentru ca să înţelegem că Dumnezeu este drept, dar este şi bun, şi milostiv. Vom descoperi în această călătorie a sufletului sub conducerea îngerului nostru păzitor că şi noi am dat, poate, unui sărac, „un fir de ceapă verde” şi îngerul va pleda pentru noi în faţa Judecătorului Suprem”, cum foarte frumos mărturisea într-o predică Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Închei cuvântul meu de astăzi cu rugăciunea către îngerul păzitor, nu înainte de a vă îndemna să ne rugăm mereu şi să nu treacă zi din viaţa noastră fără această scurtă rugăciune: „Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea pătimaşului meu suflet şi a vieţii mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de la mine pentru necurăţia mea; nu da loc diavolului celui viclean, ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte mâna mea cea ticăloasă şi mă îndreptează la calea mântuirii. Aşa, Sfinte Îngere al lui Dumnezeu, cel ce stai înaintea sufletului meu celui ticălos şi a trupului, iartă-mi toate cu câte te-am scârbit în toate zilele vieţii mele şi orice am greşit întru această zi. Acoperă-mă întru această noapte şi mă păzeşte de toată ispita şi cursa potrivnicului, ca să nu mânii cu niciun păcat pe Dumnezeu. Şi te roagă pentru mine către Domnul, să mă întărească întru frica Sa şi vrednic să mă arate pe mine, robul bunătăţii Sale. Amin”. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung
Îngerul păzitor, darul Domnului!
