Alexandru Poştoacă, maistru principal la Matriţe, apoi şef de Control la FPSA
Încheiem prezentarea carierei de patru decenii a lui Alexandru Poştoacă, maistru la Sculărie, apoi, după debutul producţiei la Fabrica de Matriţe, maistru şi maistru principal la Atelierul de prelucrări şi execuţie ştanţe şi matriţe, cu perioada în care a activat la Control, la Fabrica de Piese şi Subansamble Auto ARO. „Am fost promovat foarte rapid în toate treptele, şi ca muncitor, şi ca angajat al Serviciului Tehnic.”, îşi aminteşte Alexandru Poştoacă, pe care l-au recomandat din capul locului faptul că era ascultător şi foarte dornic să afle cât mai multe lucruri. „Voiam să cunosc fiecare piesă din ce este făcută. Trebuia să ştii, fiindcă, altfel, stricai şi plăteai ca lumea.”, mărturisea acesta.
L-a provocat pe directorul Giuvelcă, refuzând postul de şef de Control la FPSA
Alexandru Poştoacă a activat la Fabrica de Matriţe până în anul 1985. „În urma scandalului cu Belgia, cu maşina ARO, petrecut în acea perioadă, care s-a lăsat cu o reclamaţie la nivel înalt, am fost transferat la Fabrica de Piese şi Subansamble Auto Câmpulung. Acolo am coordonat activitatea de Control Tehnic de Calitate a celor două ateliere de la Câmpulung – croitorie şi execuţii metalice – şi a celui din Grui, unde se făceau cauciucuri, garnituri, tampoane, burdufuri, precum şi a celor din Schitu Goleşti, Rucăr, Domneşti. Aveam aceste ateliere depărtate unele de altele şi mergeam întotdeauna acolo, ca să văd cum decurge activitatea oamenilor, dacă lucrează bine, dacă respectă documentaţia, tehnologia, eram foarte angrenat în problema aceasta.”, a continuat relatarea lui Alexandru Poştoacă.
Maistrul a fost desemnat în calitatea respectivă, care implica o anumită răspundere, deoarece se specializase în desen tehnic, era pus la punct cu documentaţia tehnică şi, de asemenea, cunoştea foarte multă tehnologie. La FPSA şi ateliere se realizau rezervoare, panouri de uşi, scaune, filtre, bulbare şi tocmai acestea au fost reclamate ca necorespunzătoare. Prin urmare, directorul Ion Giuvelcă a dispus ca Alexandru Poştoacă să fie mutat în acest domeniu, în care să supravegheze maniera în care decurge activitatea de control.
Amintind de directorul Întreprinderii ARO Câmpulung, interlocutorul nostru ne-a relatat ce scandal a avut cu Ion Giuvelcă înainte de a se produce acest transfer profesional. Lui Alexandru Poştoacă nu prea i-a convenit trecerea de la Atelierul de prelucrări şi execuţie ştanţe şi matriţe, la Control, la FPSA şi restul atelierelor adiacente, deoarece ştia cum decurge activitatea lor: cu destul de multe probleme, care trebuia remediate. „Înnebunesc aici, mi-am zis. Cu ăştia trebuie s-o iau de la început. Inginerul Costache Dorobanţu m-a sfătuit: „Du-te înapoi la Giuvelcă şi spune-i că refuzi postul.” Iar eu aşa am făcut. „Tovarăşul director, îmi permiteţi, sunt maistrul principal Poştoacă şi refuz postul de şef de Control la Fabrica de Piese şi Subansamble Auto.” Când a auzit, Giuvelcă a sărit de după masă şi a strigat: „Partidul te-a pus, partidul a trimis şi partidul răspunde! Ieşi afară!” Atunci, am plecat. Şi, din acel moment, m-a făcut ca pe necuratul.” Într-un final, Alexandru Poştoacă a acceptat postul. „Ce era să fac? Mă dădea afară!”
Coordona controlorii de la FPSA şi atelierele din Muscel
În acest sector de activitate, în mediul rural, a întâlnit oameni slab pregătiţi, mai libertini, care nu puneau mare preţ pe calitatea produsului şi care, pe deasupra, ori aveau ei viciul băuturii, ori îi tolerau pe cei care şi-l satisfăceau în timpul serviciului. Şi nici profesional nu erau pregătiţi, fiindcă desen nu ştiau, de tehnologie nu prea aveau habar, astfel că Alexandru Poştoacă a avut destul de tras cu ei, vreo doi ani. „Făceam cu ei lecţii aproape în fiecare zi, după amiaza, o oră-două, în afara programului şi, după aceea, încet-încet, i-am adus pe linia de plutire.”, ne spunea acesta. „Aici, vedeam de oamenii mei, pe care îi controlam şi noaptea. Pe toate atelierele acestea, aveam în jur de 40 de controlori. Controlorii îi luam din rândul muncitorilor. Pe om îl simţi din momentul în care îi dai desenul şi-l întrebi ce înseamnă. Când îmi răspundea, eu îmi spuneam în gând: ăsta ar fi bun. Dacă bâjbâia, nu-l luam.”, a adăugat el.
Alexandru Poştoacă avea controlorii săi pe întreaga fabrică, nu numai pe un atelier. „Băieţii mei îmi verificau toată fabrica. Am început să-i testez la desene, la tehnologii… aveam eu metodele mele. Pe cei care aveau potenţial îi supravegheam în ideea de a-i face controlori. Şi aşa am procedat. Îi ştiam pe cei care absentau sau beau în timpul serviciului. Într-un final, tot îmi pica în cursă, îl prindeam şi-i spuneam: „De mâine, îţi faci transferul la prese sau la aşchiere”, în funcţie de meseria pe care o avea. Iar în locul lui aduceam pe altul, despre care ştiam că este bun şi care îşi făcea şi meseria.”
A rămas pe acest post până în 1999, când a ieşit la pensie pe drept, la limită de vârstă, după 40 de ani de muncă.
A recunoscut un utilaj inventat de Nae Rolea
„Eu am iubit foarte mult uzina. Mi-e necaz şi acum de întâmplările uzinei. În cel hal a ajuns FPSA! Sub orice critică! Când am venit acasă, din Spania, am început să plâng! Uite, am lucrat 15 ani aici şi în ce hal e! N-am văzut-o timp de patru ani. La uzină am fost, acum cinci ani, într-o vizită. Ce-am văzut m-a lăsat fără vorbe. De întreaga Sculărie veche, de lângă Poarta 1, s-a ales praful. La Hala Motor vechi… nu mai era nimic. Aici am văzut o maşină de verificat presiunea în motoare, de-a lui Nae Rolea, un muncitor foarte deştept. Făcea tot felul de dispozitive, el le inventa. Acolo am văzut maşina aceea, veche de câteva decenii. Am recunoscut-o şi am zis: „Asta e a lui Nae Rolea!” Mi-e foarte greu când văd în ce hal a ajuns Câmpulungul.”, ne-a mărturisit Alexandru Poştoacă la finalul interviului realizat de curând.