Cei care nu sunt cuminţi nu sunt creştini? Ba da, dar nu sunt creştini cuminţi, adică buni, ci creştini oarecare sau, cum zice clişeul, creştini cu numele! Dar, ce e de făcut?! Chiar e o problemă dacă nu suntem cuminţi?!
Păi, să vedem întâi ce este cuminţenia! Calitatea sau virtutea aceasta de a fi cuminte reprezintă efortul pe care-l face un om ca să aibă purtări paşnice! „Este un om aşezat la casa lui!”, zicem, de exemplu, despre cineva care-şi vede de treaba familiei lui şi nu se comportă supărător faţă de ceilalţi din jur.
Din perspectiva creştină, a fi cuminte înseamnă a fi un creştin care pune în practică învăţătura biblică despre Dumnezeu sau am putea zice un creştin care-şi vede de biserica lui, atât de cea mică, adică familia, cât şi de cea mare, care este comunitatea în mijlocul căreia trăieşte.
Iar în fruntea acestora este purtarea cuminte pe care I-o datorăm lui Dumnezeu, prin respectarea voii Sale, prin împlinirea recomandărilor Sale.
Sinonimul cuminţeniei este ascultarea, ascultarea de toate cele bune în general, ascultarea de propria noastra dorinţă de fericire! Cine nu doreşte să fie fericit?! Toţi ne dorim să stăm liniştiţi şi fără griji!
Atunci, să nu mai facem prostiile care ne deviază de la acest scop! Să răbdăm pe colegii, superiorii, subalternii, rudele şi vecinii noştri, aşteptând cu drag liniştirea lor; să vorbim mai puţin şi să nu mai spunem tot ce ştim, ci numai ce este neapărat nevoie pentru a ne înţelege, dar să ne rugăm în loc; să nu reproşăm; să iertăm toate şi să mulţumim mai des; să ieşim la plimbare, în loc să ne certăm; într-un cuvânt, să fim buni.
„Bucură-te Sfinte Ciprian că ai preţuit curăţenia Sfintei Iustina cuminte!”, zicem prin acatistul lor şi asta pentru că virtuţile îşi arată efectul în purtările noastre, doar atunci când le săvârşim „la pachet”, adică pe toate! Altfel, ne simţim bine doar pe moment, când suntem iertători, de exemplu, dar, în realitate, ne îmbolnăvim, pentru că ţinem minte răul respectiv, cu toate că zicem noi că l-am iertat!
Spuneam în titlu că este legătură între cuminţenie şi propria noastră minte, pentu că, deşi avem puterea de a fi buni de la Dumnezeu, nu o aplicăm decât prin voinţa minţii noastre! Domnul nu ne obligă să fim buni, dar ne spune că numai cei buni vor primi bilet pentru Rai!
Avem libertatea să trăim cu părul zburlit şi cu haine puţine pe noi, să căutăm cearta mereu şi să nu suportăm pe nimeni, să bem „fără număr” şi să fumăm, să ne cicălim familia şi să ne ţinem de o credinţă oarecare în suflet, să mergem cu partidele pe stradă şi să nu mergem la biserică, să spovedim doar ce vrem sau credem noi de cuviinţă şi să aşteptăm să ni se mulţumească pentru multe, să ascultăm orice fel de muzică şi să bârfim, dar să nu avem pretenţia să-I şi placă astea lui Dumnezeu, pentru că nu au cum să se potrivească dorinţelor Sale.
Dumnezeu ascultă numai cântări îngereşti – să ascultăm şi noi numai cântări bisericeşti şi cât mai rar altceva! Persoanele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, se întreţin numai în convorbiri importante pentru viaţă – să vorbim şi noi numai ce are legătură strictă cu relaţia dintre noi, nu orice ne vine la gură!
Domnul nostru Iisus Hristos s-a comportat numai liniştit (cu excepţia momentului când i-a gonit pe negustori din templu), dând lumii pace şi prin viaţa Sa – să transmitem şi noi mireasma cuminţeniei celor din jur prin cuvântul, gândul, dar şi prin purtarea noastră aşezată şi controlată!
Dumnezeu se uită numai la faptele noastre bune (căci altfel ne-ar toca!) – aşa şi noi să ţinem minte numai gesturile frumoase ale aproapelui nostru, doar cuvintele de binecuvântare, nu şi pe celelalte!
„Şi Eu voi fi cu voi, în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Ev. Sf. Matei, cap. 28, vers. 20)
Să fiţi cu toţii cuminţi, sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung