După scurta perioadă de debut la Serviciul Tehnic, cei cinci ani la Serviciul CTC, aproape trei ani în Cehoslovacia, doi ani din nou la şefia Controlului şi trei ani la Secţia 1224, traseul profesional al inginerului Teodor Bârzu la ARO a continuat cu Secţia 1215. Ce am remarcat în impresionantul CV profesional al interlocutorului nostru: schimbarea unui post în cadrul Uzinei, care, tot timpul, a fost unul de conducere, a alternat, în trei ocazii, cu funcţia de şef al Controlului. Reîntors din Cehoslovacia, unde a condus activitatea de service pentru automobilele M 461 livrate acestei ţări, a revenit în funcţia de şef al Serviciului CTC. La fel s-a întâmplat după ce şi-a încheiat misiunea la „1224”, când a condus, pentru a treia oară, Controlul, în prima jumătate a anului 1977. Din 1 iulie 1977, până pe 8 februarie 1979, inginerul Bârzu a fost desemnat la conducerea Secţiei 1215.
Matriţele pentru lămpile stop din spate, cea mai mare realizare a inginerului Bârzu la Secţia 1215
Devenit şef de secţie coordonator la „1215”, printre colaboratorii pe care i-a avut, ca şefi de secţie de schimb, s-a numărat inginerul Nicolae Voicu, ajuns ulterior directorul Fabricii de Matriţe. Povestitorul nostru a depănat una dintre cele mai frumoase amintiri ale sale, cât timp a activat la Secţia 1215. În perioada în care trebuia să fie omologat ARO 10, se realizau matriţe pentru componente din plastic, care se executau la diverse fabrici din ţară. „Mulţi ne cereau să facem noi matriţa, care era complicată. Am avut în proiect să efectuăm matriţele pentru lămpile stop din spate. Trebuia realizate într-un anumit termen şi erau foarte greu de executat. Aveam în hala de jos de la Sculărie un ajustor extraordinar. Avea o mână de aur! Aveam maşină de copiat în coordonate, modernă, aveam cu ce să executăm, dar era o treabă de mare precizie şi matriţele mai trebuia ajustate. Era nevoie de finisări, retuşuri, ca să fie corecte. M-am ocupat de treaba aceasta şi mă urmărea în permanenţă directorul Pescaru, ca să fie gata la timp. Le-am adus şi mâncare oamenilor, îi ţineam pe băieţii aceia şi noaptea! Veneau familiile la ei, ca să-i vadă… aşa am făcut acele matriţe, ca să fie gata în termen şi să fie corespunzătoare. Şi le-am dat bani oamenilor… dar nu voia Catană (n.r. contabilul şef al Uzinei, Vasile Catană) să plătească. Atunci, i-am spus lui Catană: „Tovarăşul contabil şef, este munca lor, fără ea nu puteam face nimic. Acesta este dreptul lor. Le daţi de două-trei ori mai mult decât mie.” 5.000 de lei au luat oamenii în timpurile acelea, pentru că aveau multe ore lucrate.”, relata inginerul Bârzu.
În acea vreme, au fost ceva probleme până s-au aprobat plăţile, pentru acordarea cărora exista o bază legală. Numai că nu se dădeau, întrucât funcţiona, pe atunci, mentalitatea că nu poate muncitorul să ia mai mult decât directorul. Aceasta a fost cea mai mare realizare a lui Teodor Bârzu, la secţia amintită. În plus, a mai făcut un curs de specializare. „Mi-a dat confirmarea directorul Herţa, pentru specializare, pentru proiectul făcut de mine.”, a adăugat el.
Şeful Serviciului Organizarea Producţiei, timp de şapte ani
Cea mai mare perioadă a activităţii sale la Uzină, din 9 februarie 1979, până pe 1 aprilie 1986, Teodor Bârzu a fost şeful Serviciului Organizarea Producţiei pe întreaga platformă industrială, numit fiind de directorul Ioan Giuvelcă. „Giuvelcă a fost cel mai grozav tehnician posibil! Şi Naghi era pregătit bine, de nu-l întorcea nimeni în domeniul mecanic! Giuvelcă a fost foarte competent. A făcut multă treabă la Uzină.”, ne spunea povestitorul nostru. Cele două fabrici de care Teodor Bârzu s-a ocupat, pe când era la Organizare, pentru obţinerea aprobărilor de la minister, au fost: Fabrica de Prelucrări mecanice, prin Secţiile Motor 1223, Forjă 1222, Prelucrări 1224, Presajul 1225 şi Cutia de Viteze. Toate secţiile enumerate au compus Fabrica Prelucrări mecanice, condusă de inginerul Constantin Neagu. A doua fabrică, a cărei aprobare de înfiinţare a fost obţinută în aceeaşi perioadă, înaintea ieşirii la pensie a lui Teodor Bârzu, a fost Fabrica Montaj, Probe, Finisări, cu Secţiile 206, Vopsitoria, Probele, Finisările, unde a fost director Cornel Oancea.
Cât a fost şeful Organizării, Teodor Bârzu a deţinut şi funcţia de preşedinte al Comisiei de Asigurări Sociale. Mai mult, a fost preşedinte al Comisiei de Examinare pentru Încadrări. Alte domenii de care s-a ocupat: „Eram şi la ASIT, cu invenţiile şi inovaţiile. N-am avut o clipă liberă! Am fost „speculat” peste tot. Cutremurul din 1977 pe mine m-a prins la birou.” Seara, după serviciu, oricum, mergea la Industrial, unde avea ore, numai că, în acel moment, Teodor Bârzu era la întreprindere.
La Organizarea Producţiei era în strânsă colaborare, pentru că era în subordinea acestui serviciu, cu Oficiul de Calcul, al cărui şef era Ionel Buta. „L-am sprijinit, mai ales cu organizarea, cu toate documentele, cu formulare şi cu salarizarea şi în tot ce a implementat el pe calculator. S-au implementat multe lucruri pe calculator atunci.”, ne spunea acesta. În întreaga perioadă cât Teodor Bârzu a fost la Organizare, a existat calculator în Uzină, ideea fiind aplicată la Câmpulung, datorită celor plecaţi în afară, care au văzut cum se lucrează acolo. Informatizarea la ARO a fost o idee mai veche, dorită, mai ales, de directorul Ioan Giuvelcă, însă greu acceptată.
Marmura de la Uzină era acoperită cu covoare, ca să n-o vadă Elena Ceauşescu
Inginerul Bârzu ne-a dezvăluit câteva amănunte legate de cum decurgeau vizitele preşedintelui Nicolae Ceauşescu la Uzina câmpulungeană. Elitele securiste veneau cu două săptămâni înainte de sosirea preşedintelui la ARO şi dădeau notiţe despre ce trebuie să apară pe panouri: planul şi realizările întreprinderii. „Ei ne impuneau aceste lucruri. Eu şi inginerul Manole trebuia să le aranjăm, ca să iasă aşa cum voiau aceştia. După care ei se duceau cu izbândă la conducere, adică, uite, cu intervenţia lor, s-a putut. Concluzia lor era că, în urma controlului, Uzina şi-a refăcut planurile. Directorul Giuvelcă n-a vrut să fie de acord cu treaba aceasta. Odată, m-am dus la Giuvelcă şi i-am spus: „Să ştiţi că dacă dumneavoastră nu sunteţi de acord cu ce vor ei… adică datorită indicaţiilor lor, noi ne-am organizat şi am găsit soluţiile ca să ne încadrăm în cifrele respective, nu veţi reuşi nimic. Nu mai fiţi contra.” Giuvelcă a cedat, până la urmă, l-am lămurit că trebuie să cedeze. L-am sfătuit să nu mai fie insistent, pentru că nu se putea lucra cu ei.”, a relatat specialistul întreprinderii muscelene.
La toate controalele care se făceau din partea Comitetului Central, pentru a impune celor de la ARO anumite cifre de plan şi alte sarcini, participau inginerul Teodor Bârzu, inginerul Mihai Manole şi contabilul şef Vasile Catană. De asemenea, membrii delegaţiilor străine erau trimişi mai tot timpul la inginerul Bârzu, dată fiind experienţa la Control şi în străinătate. De aceea, trebuia să fie pregătit întotdeauna. Într-una dintre ocaziile în care Nicolae Ceauşescu a vizitat ARO, organizatorii evenimentului, din partea fabricii locale, au acoperit intrarea şi culoarele cu mochete, fiindcă erau toate din marmură. „Venea Elena şi unde vedea marmură fără aprobarea ei, era nenorocire! De la Elena i s-a tras lui Giuvelcă, fiindcă a vrut să-l numească şi ministru al Construcţiilor… şi multe alte funcţii i s-au propus, dar el n-a acceptat niciuna. Au vrut să-l trimită şi la Oltcit, dar n-a acceptat Giuvelcă.”, sunt alte amintiri ale inginerului Bârzu.
“Crezul meu a fost cinstea. De aceea, n-am putut să merg mai departe decât am ajuns”
Datorită pregătirii sale excepţionale şi experienţei acumulate în domenii şi funcţii de răspundere, Teodor Bârzu putea să urce în ierarhia Uzinei ARO mai mult decât a făcut-o. „N-am ajuns mai departe, pentru că am avut „coadă”… cu politica, cu tata, care a fost de două ori arestat, liberal fiind… N-am putut să urc mai departe de şef de serviciu.”, mărturisea el. Chiar şi aşa, în calitate de şef al Serviciului Organizarea Producţiei, făcea parte din conducerea Uzinei. Teodor Bârzu era al şaptelea membru în Biroul Comitetului Executiv al Consiliului Oamenilor Muncii. „La toate audienţele, eu eram prezent, împreună cu şeful Cadrelor. Când venea cineva în audienţă la Giuvelcă şi începea să-i povestească despre altul, îl oprea imediat. „Mie îmi spui ce te doare pe dumneata.”, îi cerea Giuvelcă. Era opus directorului Naghi, căruia îi plăcea să asculte şi să „zgândăre”. Ştiţi cu ce nu m-a avut la inimă Naghi? Că nu m-am dus niciodată să pârăsc vreun inginer!” Mai mult decât atât, inginerul Bârzu a avut tăria să-l înfrunte pe cel mai furtunos dintre directorii Uzinei. „Într-o şedinţă de COM, când mi s-a spus un lucru, cu care n-am fost de acord, am trântit o dată cu pumnul în masă… era directorul acolo! Nu putea nimeni să-mi facă nimic.”, ne-a povestit acesta.
Victor Naghi n-a avut ce să-i reproşeze lui Teodor Bârzu, pentru că acesta din urmă era foarte corect. „Dacă eu am făcut ceva în Uzină, n-am făcut decât cu aprobare, plătit, cu contabilitate, cu tot. N-am beneficiat de absolut nimic. N-am scos nimic din Uzină fără aprobare specială. Crezul meu a fost cinstea. N-am putut să mint niciodată. De aceea, n-am putut să merg mai departe decât unde am ajuns. Peste tot, nu mi-am câştigat niciun drept cerându-l eu, peste tot mi s-a dat. Când n-au mai avut încotro, a trebuit să mi-l dea, fiindcă era necesar.” Inginerul Bârzu participa efectiv la întocmirea rapoartelor de dare de seamă ale Comitetului de Partid, iar pe cele ale Sindicatului le realiza împreună cu preşedintele Toma Neaga. Directorul Giuvelcă avea atât de mare încredere în inginerul Bârzu, încât nici nu mai citea raportul de dare de seamă al conducerii întocmit şi prezentat în cadrul Adunării Generale de şeful Organizării. Lui îi reveneau şi alte activităţi, fără a neglija, însă, producţia. “Cu sportul, cu motocrosul, eu m-am implicat şi peste tot au fost numai lauri. Am fost şi responsabil cultural la Sindicat, în timpul lui Neaga, care era preşedintele Sindicatului.”, sunt alte atribuţii care au îmbogăţit cariera de 23 de ani a inginerului Bârzu la ARO. Adăugăm biografiei sale profesionale funcţia de comandant al gărzilor patriotice. A fost avansat în Uzină de la gradul de căpitan, până la cel de locotenent colonel. Aşa a ieşit de la ARO, în anul 1986, când s-a pensionat.