La numai 18 ani, pe data de 15 septembrie 1963, Ion Ciocănea a intrat pe poarta Uzinei ARO, ca angajat la Secţia de „Roţi dinţate”. Absolvise Şcoala Profesională, cu specializarea „Mecanic auto”, dar cum, în fabrică, nu se cerea această meserie, a lucrat în alt domeniu. Întreprinderea era încă în perioada în care se mai construia celebrul M 461, succesor al IMS 57, care fusese lansat, cu numeroase modificări şi îmbunătăţiri. Era perioada în care producţia de M 59 a crescut impresionant, de la 803 de unităţi, în 1959, la 3.222, în 1963. M 59 a fost fabricat până în 1964, când a fost înlocuit cu un nou model, M 461. Perioada de vârf a fabricii a cunoscut-o chiar din primii ani cât a lucrat în Secţia de „Roţi dinţate”. Musceleanul şi-a dedicat activitatea, timp de 18 ani, Secţiei de „Roţi dinţate”, după care s-a transferat în Secţia de „Montaj general”, unde a muncit până la vârsta de 42 de ani.
Probe cu ARO, în Munţii Etna din Italia
Prima ieşire în afara graniţei a fost în anul 1970, în Italia, unde asigura asistenţa tehnică pentru maşinile exportate acolo. A fost delegat într-o secţie a Concesionarului „Sachero” din Roma. Realiza probele cu maşinile muscelene, astfel încât să poată convinge dealerii că autoturismul ARO este cel mai bun. Numai aşa se puteau încheia contrate şi uzina din Câmpulung exporta maşinile în Peninsulă. După doi ani petrecuţi la Roma, a fost delegat în Sicilia, la reprezentanţele zonale din Palermo, Messina, Taormina. Erau trei echipe cu specialişti de la întreprinderea din Muscel, pentru toată Italia, care asigurau partea tehnică a maşinilor produse la Câmpulung şi importate de italieni. Probele cu vehiculele ARO din Sicilia se făceau în Munţii Etna, în apropiere de oraşele Messina şi Catania, regiune care, între timp, a fost declarată parc naţional. Traseele de probe erau stabilite de italieni şi nu erau prea simple. De cele mai multe ori, erau zone unde nicio maşină 4×4 nu avea acces, însă celebrul ARO, pilotat de specialiştii români, reuşea, de fiecare dată, să răzbată orice traseu.
150 de maşini vândute în ţările africane
Nigeria este o altă ţară unde musceleanul Ion Ciocănea a reprezentat societatea câmpulungeană şi a asigurat asistenţa autoturismelor care plecau pe meleagurile africane. În anul 1986, au fost exportate în Nigeria maşini pentru Armată şi Poliţie. Automobilele de teren ARO 2.43 şi ARO 2.44 erau probate de Ion Ciocănea pentru unităţile de Armată şi Poliţia nigeriană. Specialistul muscelean Ion Ciocănea ne spunea: „Poliţia din Nigeria căuta maşinile noastre. La acea vreme, ARO era o maşină foarte bine pregătită. În Nigeria, făceam probele cu ARO pe nisip, la temperaturi foarte mari, şi era o maşină foarte bine apreciată. Probele erau făcute pe malul Golfului Benin. În aceeaşi perioadă şi cu aceleaşi maşini am făcut probe şi în Republica Benin şi Republica Togo. Am avut patru maşini, pe care le prezentam pentru Poliţie. După aceste probe, s-au încheiat multe contracte cu fabrica de autoturisme din Câmpulung. Dacă nu făceam contracte, era clar că nu mai plecam a doua oară în afara ţării. Trebuia să demonstrăm că maşina este bună şi să convingem dealerii. Era o condiţie impusă încă de la plecarea din uzină.” Maşina ARO făcea concurenţă altor vehicule la fel de bune, dar avea şi un atu legat de preţ, care era unul foarte bun.
Însă, specialiştii români trebuia să demonstreze că produsul câmpulungean are fiabilitate, pentru ca Poliţia africană să-l poată folosi. Într-o perioadă foarte scurtă, în Nigeria, au fost exportate 40 de maşini. În Republica Benin au fost trimise 80 de automobile, iar în Republica Togo, încă 30 de autovehicule muscelene. Timp de doi ani, musceleanul Ion Ciocănea a reuşit să vândă 150 de maşini în zona africană. Românul nu numai că făcea demonstraţii, dar şi învăţa tehnicienii locali să intervină şi să repare vehiculul românesc, să facă toată partea de service, după perioada de garanţie. După ce a pus la punct maşina ARO pe tărâmul african, românul s-a întors în uzină şi a fost trimis în altă ţară.
15 ani a susţinut maşina ARO în Anglia
În anul 1988, Ion Ciocănea a plecat în Marea Britanie. Musceleanul a fost detaşat, timp de 15 ani, în Regatul Unit, pentru a asigura partea tehnică a maşinilor româneşti în toată ţara. ARO 10 a fost un autoturism foarte bun, care se vindea pe piaţa auto din Anglia, era în concurenţă cu foarte multe mărci de renume, dar care reuşea să se impună de fiecare dată. Între timp, vânzările au scăzut drastic, maşinile noastre nu se mai căutau şi nu mai prezentau interes pentru piaţa externă. Probabil, cineva avea interes să nu se mai vândă maşini din România şi, astfel, să se dezvolte alte pieţe.
Specialistul de la ARO a revenit în ţară, la Secţia de Control Tehnic, unde a lucrat până la terminarea activităţii în uzină. După o muncă de 42 de ani, a ieşit la pensie. Pasionat de sport, încă de când era angajat la ARO, Ion Ciocănea practica, în timpul liber, schi şi înot. Însă, sportul său preferat a fost tenisul de câmp, domeniu în care a obţinut nenumărate premii cu tinerii pe care îi antrenează şi astăzi. O satisfacţie mult mai mare o are acum în activitatea sportivă, însă se mândreşte şi cu munca de 42 de ani la Uzina ARO.
