Victoria obţinută de municipalitate în procesul cu autorităţile de la Valea Mare Pravăţ, pentru terenurile Mausoleului Mateiaş, s-a bazat preponderent pe argumente de natură istorică. Potrivit Tribunalului Argeş, nu sunt motive de desfiinţare a hotărârii Consiliului Local Câmpulung, care, în ianuarie 2018, a trecut în domeniul public al municipiului o suprafaţă de 14.544 mp. Din acest total, 1.820 mp reprezintă terenul de sub construcţii şi 12.724 mp, fâneţe, aflată în extravilanul comunei Valea Mare Pravăţ, punctul „Mausoleu Mateiaş”. Judecata de fond a durat destul de mult, din toamna anului 2018, până în toamna lui 2021, când s-a produs deznodământul pozitiv pentru pârât. Nu este cazul ca autorităţile noastre să deschidă şampania, căci, probabil, urmează recursul.
Iată cum istoria şi cultura, al căror protector nu părea fostul primar Ion Boncoi, emitentul celebrei expresii „Cine e Berechet ăsta? Habar n-am!”, se întorc împotriva acestuia. Afirmaţia şocantă despre Dimitrie Ionescu Berechet, arhitectul Mausoleului Mateiaş, a fost lansată cu exact zece ani în urmă, pe când Boncoi se pregătea să demoleze o clădire proiectată de aceeaşi personalitate a Câmpulungului şi a României, construită în 1910, în care a funcţionat vechea Primărie a comunei Nămăeşti. Construcţia amplasată în zona de protecţie, între Mănăstirea Nămăeşti şi Casa Memorială „George Topârceanu”, a fost pusă la pământ în favoarea unei parcări. Tot istorie şi asta!
Autorităţile de la Valea Mare: Trecerea terenului în domeniul public al municipiului Câmpulung este nelegală
Cauza principală a urmărit anularea hotărârii de Consiliu Local, aprobate în timpul mandatului de primar al lui Liviu Ţâroiu, prin care terenurile de la Mausoleul Mateiaş deveneau oficial ale Câmpulungului. Fostul primar Ion Boncoi a contestat transferul, întrucât nu s-a specificat concret „din care şi din al cui domeniu privat s-a făcut trecerea în domeniul public.” Din acest motiv, au considerat autorităţile de la Valea Mare Pravăţ, hotărârea Câmpulungului este nemotivată. „Iar nemotivarea actelor administrative atrage nulitatea acestora. În condiţiile în care terenul se află pe raza administrativ-teritorială a comunei Valea Mare Pravăţ, trecerea în domeniul public al municipiului Câmpulung este nelegală. UAT Municipiul Câmpulung nu deţine un act (titlu) de proprietate care să ateste dreptul de proprietate privată asupra acestui teren. Legea 213/1998 permite doar trecerea pe o perioadă determinată a unui bun din proprietatea publică a unei unităţi administrativ-teritoriale în proprietatea publică a altei unităţi teritorial-administrative de pe raza teritorială a judeţului, strict în vederea derulării unor obiective de investiţii. H.C.L. este nelegală, fiind complet nemotivată, având în vedere faptul că în cuprinsul hotărârii Consiliului Local nu se face vreo referire la împrejurările care au determinat calificarea terenului „fâneţe” ca fiind de uz sau interes public şi nici la cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea imobilului din domeniul privat în domeniul public al municipiului Câmpulung. (…)”
Consiliul Local Câmpulung: Niciodată n-a existat o suspiciune asupra titularului dreptului de proprietate
La proces, avocatul angajat pentru a apăra Consiliul Local a prezentat o serie de argumente pentru a convinge instanţa că nu sunt motive de anulare a hotărârii adoptate în urmă cu patru ani. În primul rând, pe terenul trecut în patrimoniul Câmpulungului se află clădirea Mausoleului Mateiaş şi construcţiile amenajate ulterior. Aceste bunuri care aparţin domeniului public al Câmpulungului, date în administrare Muzeului Municipal, figurează pe lista monumentelor istorice, mausoleul fiind considerat monument istoric de clasa A – monumentele istorice de valoare naţională şi universală. Autorităţile noastre au insistat asupra caracterului legal al hotărârii, întrucât terenurile trecute, în 2018, în „averea” Câmpulungului alcătuiesc, împreună cu construcţiile, Complexul Mausoleului Mateiaş, bun de uz şi interes public.
Apărătorul Consiliului Local a expus un istoric al ctitoririi edificiului, pentru a arăta că întregul complex monumental s-a aflat dintotdeauna în folosinţa Câmpulungului.
„Mausoleul Mateiaş a fost edificat între anii 1929-1936 de către Societatea „Cultul Eroilor”, o entitate juridică înfiinţată de Regina Maria a României, în vederea cinstirii memoriei celor care şi-au jertfit viaţa pentru România în Primul Război Mondial. În anul 1948, Societatea „Cultul Eroilor” a fost desfiinţată, iar Mausoleul Mateiaş, împreună cu terenul aferent acestuia, a trecut în proprietatea statului. (…) Între anii 1979-1986, la iniţiativa autorităţilor statului, au fost realizate o sistematizare şi amenajare a suprafeţei aflate în faţa Mausoleului, prilej cu care, pe baza unui proiect conceput de un grup de arhitecţi argeşeni, s-a trecut la terasarea şi modelarea terenului, au fost amenajate spaţii pentru festivităţi, o scară monumentală, basoreliefuri şi două săli de expoziţie, precum şi o terasă de paradă (parcare), înconjurată de un zid de piatră, inaugurate în 1986, pentru realizarea căreia Şantierul Câmpulung a realizat lucrări ample de terasare, consolidare şi amenajare a terenului.
Până în anul 2003, Mausoleul Mateiaş se afla pe teritoriul administrativ al comunei Stoeneşti, iar în urma unor „protocoale” încheiate între cele două UAT-uri, s-a convenit trecerea terenului aferent mausoleului pe teritoriul comunei Valea Mare Pravăţ, dar nu şi în proprietatea acestora. Municipiul Câmpulung şi-a exercitat neîntrerupt şi nestânjenit dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor aferente, le-a administrat cu bună credinţă prin Muzeul Municipal, niciodată neexistând o suspiciune asupra titularului dreptului de proprietate.”
Muzeul Municipal: Reparaţiile, la o anvergură la care nu s-au mai făcut de 30 de ani, şi asfaltarea n-au fost sesizate ca fiind ilegalităţi
Muzeul Municipal, acceptat în proces ca urmare a cererii de intervenţie, şi-a concentrat apărarea pe faptul că hotărârea de Consiliu atacată apare ca „o reglementare juridică necesară şi aşteptată a unei situaţii de fapt existente de peste 30 de ani, iar demersul UAT Valea Mare apare ca fiind lipsit de interes legitim şi, mai ales, moral.” Şi instituţia de cultură a apelat la argumente de natură istorică, fiind cea care a administrat mausoleul, împreună cu terenul monumentului, începând cu anul 1979, până în prezent.
„Dat fiind specificul proprietăţii în cadrul regimului comunist – în care toate suprafeţele erau în proprietatea statului -, nu s-a pus problema reglementării juridice a terenului afectat acestor noi construcţii şi amenajări. După inaugurarea din 1986, întreg ansamblul monumental a fost încredinţat Consiliului Local Câmpulung, care l-a administrat – întreţinut, reabilitat, etc. – din acel moment, în mod continuu şi neîntrerupt, comportându-se ca un adevărat proprietar.
În timp, după 1990, pe terasa de paradă au fost amplasate construcţii provizorii (chioşcuri, cabane, etc.), în care comercianţii ambulanţi comercializau, în mod ilicit, o serie de produse alimentare, jucării, etc. Aceste construcţii şi activităţi au fost invazive din punct de vedere al arhitecturii peisagistice, dar, mai ales, al scopului, care contravine în mod clar/făţiş memoriei luptătorilor români din Primul Război Mondial.
În calitatea sa de administrator şi custode al unui monument istoric de importanţă naţională, Muzeul Municipal a demarat acţiuni menite să restaureze demnitatea imaginii monumentului şi a memoriei ostaşilor căzuţi. Începând cu 2014, s-a stopat comerţul ambulant care se desfăşura pe terasa de paradă a Mausoleului Eroilor. În iulie 2016, Consiliul Local a alocat suma de 200.000 lei, pentru reparaţii curente de anvergură la mausoleu, lucrările fiind realizate până în decembrie 2016.
Importanţa lucrărilor a fost apreciată de către reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, mai ales în condiţiile în care intervenţiile nu au fost efectuate de 30 de ani la această anvergură.
În septembrie 2016, Primăria Câmpulung a asfaltat, prin mijloace proprii, terasa de paradă a mausoleului şi a refăcut porţiuni din zidul împrejmuitor. Niciun terţ nu a depus sesizare asupra vreunei presupuse ilegalităţi a acestei acţiuni.”, este o parte a argumentaţiei pregătite de reprezentanţii Muzeului pentru litigiul cu autorităţile de la Valea Mare Pravăţ.
Motivele prezentate la proces de instituţiile câmpulungene au cântărit decisiv în adoptarea unui verdict favorabil municipiului, aflat în postura de a se apăra în faţa pretenţiilor funciare ale vecinilor. Pe 24 noiembrie 2021, Tribunalul Argeş a respins acţiunea principală formulată de autorităţile de la Valea Mare, fiind menţinută astfel Hotărârea Consiliului Local Câmpulung nr.4/31 ianuarie 2018. Litigiul a fost combinat cu pretenţiile asupra parcării, lansate de o familie din zonă, însă această latură a unui proces care a dat emoţii Câmpulungului o vom dezvolta într-o ediţie viitoare. Magda BĂNCESCU