Următorul proiect dificil, mai ales pentru o localitate rurală cu buget limitat, complet neindustrializată şi dezavantajată şi de aşezarea geografică, este alimentarea cu gaze. Ion Banzea visează să-i racordeze la reţeaua înfiinţată, speră el, într-un viitor cât mai apropiat, pe toţi poienărenii care vor să scape de chinul procurării lemnelor. Administraţia publică de la Poienarii de Muscel a depus la Ministerul Dezvoltării Regionale studiul de fezabilitate al investiţiei, care va fi de durată. Durează destul „hârţogăria”, fiind de obţinut o droaie de avize, de la Drumuri Judeţene, comuna fiind străbătută de o ruşine de drum judeţean la capătul dinspre Drăghici, de la Apele Române, fiind şi un curs de apă lângă artera principală, şi multe alte aprobări. Dar, la final, pe lângă mulţumirea consătenilor, primarul Banzea este convins că reţeaua de gaz va contribui la sporirea populaţiei, prin cumpărarea de proprietăţi de către cei care vor să se retragă de la oraş la ţară. La Poienarii de Muscel e linişte, e aer curat, sunt coame împădurite, nu e trafic intens, numai bine să-ţi linişteşti nervii după o viaţă la bloc.
Din 1.400 de gospodării, 1.000 se vor branşa sigur la reţea
Ion Banzea este convins că Poienarii de Muscel va intra în etapa I de finanţare cu fonduri UE a investiţiei de alimentare cu gaz, datorită faptului că magistrala trece foarte aproape de graniţa comunei. „Vom avea staţie proprie de pompare, de reducere, de distribuţie a gazelor. Suntem la 250 de metri de coloana principală – conform actelor, dar, în realitate, distanţa este de cinci ori mai mică -, la limita localităţii. Printr-o ordonanţă, s-a stabilit că au prioritate localităţile amplasate la mai puţin de un kilometru. Prima etapă. După aceea, probabil că se vor lega şi ceilalţi. Ne-am încadra. Am luat avizul de la Romgaz, din care reiese că suntem eligibili şi putem să ne racordăm. Mai este o condiţie: să fim minimum 1.000 de abonaţi. Noi avem până în 1.400 de case, din care eu zic că 1.000 se branşează. Aşa a fost şi cu apa. Când am început alimentarea cu apă, mulţi spuneau: „Mie nu-mi trebuie, că am fântână în curte!” Şi acum nu este unul care nu are apă! Aşa se va întâmpla şi cu gazele. Pentru că omului îi va fi tot mai greu să se ducă după lemne, să le taie, să le spargă, să scoată cenuşa. Nici cenuşa nu mai ai unde o duce, căci trebuie s-o duci la tine în grădină. Nu poţi s-o bagi în pubelă sau s-o predai operatorului fie şi separat de gunoi. Va fi un început.”, este încrezător primarul Banzea că, dacă începe alimentarea cu gaze a localităţii, satele vor începe să se modernizeze.
Înfiinţarea reţelei, o lucrare de anvergură, se va întinde pe durata mai multor ani. Măreşte termenul investiţiei nu numai aşteptarea finanţării nerambursabile, căci, exceptând Valea Mare, nicio altă localitate nu-şi permite o asemenea cheltuială din rezerva proprie. Nici municipiul n-are sumele necesare pentru străzile menţionate în bugetul pe 2020 a beneficia de introducerea conductei. Darămite Poienarii de Muscel, o comună cu bani puţini, care se descurcă greu.
Avantaj: conducta principală se află la 40 de metri de limita localităţii
Contribuie la dificultatea punerii în practică a proiectului şi condiţiile geografice: pante multe, cu suişuri şi coborâşuri. „Avem aproape 30 de kilometri de şanţuri, de îngropat conductă, de executat branşamente… nu va fi uşor până o începem.”, ne-a mai spus şeful Executivului despre investiţia susţinută din fonduri europene. Spre bucuria primarului de la Poienarii de Muscel, care nu s-a numărat printre edilii musceleni care s-au grăbit să semneze contracte de „împrumut” cu Fondul de Dezvoltare şi Investiţii. Noroc că F.D.I. a fost desfiinţat după căderea Guvernului Dăncilă şi, astfel, bugetele locale au fost salvate. „Nu mi s-a părut grozav. Primarul în funcţie cheltuieşte 200 de miliarde (n.r. lei vechi), iar cel care vine după el nu mai poate să mişte un băţ! Nu are cu ce să mai facă ceva. S-a renunţat la el (n.r. la F.D.I.), probabil, au considerat că nu este în regulă, însă este foarte bine cu fonduri europene, care sunt fonduri nerambursabile. Eu nu spun că pot asigura toată investiţia. Dar dacă facem un sat, două, din cinci sate, facem magistrala, cu ce contribuie Primăria, cu ce contribuie oamenii, până la urmă, se rezolvă. Dar dacă stai şi aştepţi…”, a mai spus primarul Banzea.
Liberalul din fruntea localităţii este încrezător că va trece selecţia realizată de o comisie a ministerului, care stabileşte cine este eligibil pentru finanţarea UE. „Magistrala noastră este la Apa Sărată, exact unde trece podul de la Apa Sărată peste Râul Târgului. Noi suntem cu limita proprietăţii la 40 de metri de conductă. Exact unde trece canalul „de fugă” al hidrocentralei este teritoriul nostru. De acolo se vor „înţepa” în conductă şi facem staţia de pompare pe izlazul nostru. Urcăm pe izlazul Groşaniului şi ieşim în vârful coastei, după care luăm satul la rând, coborâm pe principală şi venim încoace. Dacă vin pe partea cealaltă, merg trei kilometri în gol, după care trebuie să mă întorc cu coloana în sat. Aşa… urc, trec prin tot satul şi cobor, ca să nu fac acest ocol. Aşa este proiectat, aşa am cerut să se facă studiul de fezabilitate.”, ne-a descris Ion Banzea cum a gândit traseul conductei.
Adăugarea gazelor celorlalte utilităţi ale comunei va sălta preţul terenurilor, iar satele se vor popula din nou. Astfel îşi vede comuna primarul Banzea, care are o tristeţe pricinuită de îndepărtarea familiilor tinere de meleagurile natale. „Eu zic că cei de la oraş s-au săturat să stea închişi în apartamente. Nu se ştie ce ne oferă viitorul. Atunci, nu este exclus să spună: „Îmi fac o căsuţă la Poienari. Dacă se întâmplă ceva… plec şi stau două luni la căsuţa mea de la Poienari. Sau cât este nevoie.” „Nevoia” la care se referea primarul este, fireşte, pandemia care – nu vrea să cobească – i-a ferit pe consăteni. Cu toate că mulţi de la Poienarii de Muscel lucrează în afara localităţii ori în afara ţării. Dar n-au adus boala acasă. M.B.