O mamă nevăzătoare, bolnavă de diabet, privată de Primărie de loc de parcare, unde să tragă maşina care o aduce de la dializă
Lenea, nepăsarea, lipsa de compasiune şi bun simţ, dezinteresul insultător – ingrediente din care este plămădit bugetarul Primăriei Câmpulung – amplifică drama unei tinere grav bolnave, lăsată în aşteptare într-o chestiune de omenie. Fără a mai vorbi despre obligaţia funcţionarilor din subordinea lui Liviu Ţâroiu de a aplica legislaţia privitoare la drepturile persoanelor cu afecţiuni severe. Aşa cum este Cosmina Elena Şerbănoiu, în numele căreia s-a adresat redacţiei noastre o rudă apropiată, sătulă de solicitările făcute în van până la nivel de primar. Lucia Ţigău, autoarea demersului pe care îl vom prezenta în continuare, a insistat la Primărie, în decursul a aproximativ un an şi jumătate, ca nepoatei, care suferă de mai multe boli ce i-au şubrezit considerabil sănătatea, să-i fie asigurat un loc de parcare. Solicitarea a fost înaintată autorităţilor locale, în virtutea gradului de handicap în care a fost încadrată nepoata Luciei Ţigău. Este vorba despre o mamă tânără, de 38 de ani, nevăzătoare, suferindă de diabet şi dependentă de dializă, procedură pe care o parcurge de trei ori pe săptămână. În orice ţară civilizată din lumea aceasta, în momentul imediat următor primirii cererii, situaţia reclamată era rezolvată favorabil, prin marcarea locului de parcare la domiciliul beneficiarului. Nu este cazul angajaţilor statului de la Câmpulung, care îşi bat joc de nenorocirea unei familii şi aşa suficient şi nedrept încercată de viaţă.
Cererea unei femei grav bolnave, băgate “în aceeaşi găleată” cu cele ale solicitanţilor de parcări cu taxă
Lucia Ţigău ne-a şi scris, ne-a şi vizitat la sediul ziarului, pentru a ne împărtăşi o situaţie de viaţă îngrozitoare. De parcă suferinţa nepoatei sale măcinate de o boală grea nu era de ajuns, plusează cu delăsarea lor insultătoare subalternii primarului. Şi chiar primarul, care s-a angajat în faţa apropiaţilor tinerei bolnave că „se rezolvă”. Şi de bine ce s-a „rezolvat”, în mai bine de un an şi jumătate, de când interlocutoarea noastră şi tatăl femeii bolnave au început să facă potecă la Primărie, maşina care o aduce pe Cosmina Elena Şerbănoiu de la tratament nu are unde să oprească în apropierea domiciliului. Familia bătută de soartă locuieşte într-unul dintre blocurile Turn, în vecinătatea magazinului de materiale de construcţii de la parter, pe colţ, la intrarea din strada Dumitru Lazea către General Simonescu.
Adresându-se Serviciul Tehnic al Primăriei, care pune în practică normele legale privitoare la asigurarea unui loc de parcare, marcat corespunzător, pentru persoanele cu dizabilităţi, Lucia Ţigău a înregistrat unul dintre eşecuri. Au urmat şi altele, cauzate de toţi cei cu care a intrat în contact: primar, viceprimar, şefi ai ADP. După atâta aşteptare ca Primăria şi serviciul propriu să traseze marcajul specific parcărilor destinate persoanelor cu handicap şi să planteze indicatorul aferent, cea mai proaspătă scuză a autorităţilor te frapează, pur şi simplu. Chipurile, n-a început demarcarea parcărilor de reşedinţă, care urmează a fi taxate. Ce legătură au viitoarele parcări de la blocuri cu acest spaţiu solicitat de o câmpulungeancă bolnavă, care are nevoie să fie lăsată de maşină cât mai aproape de casă, în special, după procedurile medicale care o ţin în viaţă?! Niciuna!
Cererea acesteia nu intră în aceeaşi categorie cu cele ale solicitanţilor de parcări de domiciliu, aşadar, nu intră în procedura de repartiţie a zonelor delimitate şi numerotate, care urmează a fi taxate. Nu. Ea se soluţionează separat şi cu prioritate. Dar, pesemne, angajaţii statului, asupra cărora planează suspiciuni de „ciubucăreală” la împărţirea locurilor într-o parcare, de drepturile omului nu mai pot!
Iată ce a avut de spus Lucia Ţigău în numele bietei femei, ale cărei chinuri au lăsat indiferenţi o adunătură de slujbaşi ai statului cu ochii după „ciuguleală”. Avem dreptul să-i bănuim de ce-i mai rău, dacă au avut atâta „inimă” în ei, încât să nu sară în secunda doi înaintării cererii de către familia în necaz. „Am depus o cerere şi eu, a depus şi soţul nepoatei mele. Ultima dată, ne-au spus că n-a început marcajul în Vişoi.”, ne-a relatat Lucia Ţigău experienţa decepţionantă cu oamenii Primăriei, care mint cu neruşinare. V-am prezentat într-o ediţie trecută că, deşi nu s-a finalizat campania de demarcare şi numerotare în Grui, ADP-iştii au coborât în Vişoi, pentru a rezolva o zonă de maximă urgenţă: parcarea chiriaşilor sociali, din spatele blocului 10. Aşadar, a început lucrul la parcările în Vişoi, unde staţionează autoturismele „sărăntocilor” chiriaşi ai Primăriei. Dar, dacă tot au ajuns aici, subordonaţii lui Ţâroiu puteau să se deplaseze câteva sute de metri mai sus, la blocul Turn, la parterul prevăzut cu rampă de acces, unde domiciliază familia cu proleme medicale şi sociale, ca să rezolve şi acea parcare cu regim special. Dar n-au vrut.
Rampa de acces o găseşte deseori blocată de maşini. Iar când nu găseşte loc de parcare, îşi duce nepoata de braţ acasă
Relaţia Luciei Ţigău cu familia Şerbănoiu, în afara legăturii de rudenie, constă în ajutorul acordat fetiţei acestora, elevă în clasa a IV-a, la Colegiul „Carol I”, în sensul că o ia de la şcoală şi face lecţiile cu ea. Tatăl fetiţei, Cosmin Şerbănoiu, are serviciu, fiind angajat la Unitatea de Vânători de Munte. „Ea este un caz social. Este dependentă de dializă de patru ani. Atunci când parchează altcineva, se blochează şi rampa. După dializă, pe care o face de trei ori pe săptămână, de multe ori, o aduce acasă maşina BGS. Fiind oarbă, trebuie s-o aducă până la uşă. Dacă rampa este blocată, este nevoită să urce pe scări. Are nevoie de un loc de parcare, unde să tragă şi BGS, unde să staţioneze şi maşina lor. Tatăl nepoatei mele a vorbit şi el cu primarul, care i-a promis. Eu am depus cererea în februarie, după care, în martie, au venit la faţa locului viceprimarul şi mai mulţi domni de la ADP şi Primărie.” Au venit chiar în mai multe rânduri cei de la ADP, alte persoane de fiecare dată, însă deplasările în zonă au fost degeaba. „Au promis că vor face, că vor trasa un loc pentru ea. Domnul Blidaru ne-a spus atunci că în faţa magazinului, unde sunt patru locuri, nu poate să marcheze, căci magazinul le plăteşte. „Vă plăteşte pentru un loc – le-am zis – nu pe două, nu pe trei, nici pe patru!” Lucru în privinţa căruia avem îndoieli că se întâmplă, deoarece Primăria n-a început colectarea taxei de parcare.
Temerea acesteia şi a familiei în numele căreia acţionează este că vor rămâne privaţi de un drept prevăzut în lege, din cauza numărului mic de locuri raportat la cel al cererilor. „Dacă găsim loc, tragem unde găsim. S-a întâmplat de am dus-o 200 de metri de braţ, până acasă. Hai, ne batem joc de lumea zdravănă, dar ne batem joc şi de oameni loviţi de soartă?! Este un dispreţ total pentru omul suferind. Asta este România noastră.”, a încheiat, cu amărăciune combinată cu dezgust, Lucia Ţigău, care insistă să se ştie că zbaterea ei este pentru un om bolnav, neavând niciun interes personal.
Magda BĂNCESCU