Cu îndoiala că fochistul respins la concursul de la TBC va reuşi să demonstreze ceea ce ştie tot poporul – că la stat angajările se fac numai cu şpagă ori cu „proptele”, cea mai solidă fiind partidul -, nu putem să nu remarcăm curajul aspirantului la un post de simplu muncitor. Ce n-au îndrăznit să facă pretendenţi la slujbe superioare, cum au fost unele pe la Spitalul Municipal, care s-au lăsat cu dat mărunt din buze şi telefoane la redacţie, ca să reclame măgăriile, după eşecul previzibil, a cutezat acest bărbat umilit şi necăjit de experienţa avută. Omul a avut „sânge în instalaţie”, vorba românului, încercând să dea pe faţă potlogăriile unui sistem în putrefacţie, refractar la competenţă şi profesionalism, când, ca angajator, poţi face avere pe seama posturilor disponibile. Că am atins alergia bugetarilor la cerinţa competenţei, de această boală suferă însuşi primarul vremelnic al Câmpulungului, care a ticsit instituţia de incapabili, alăturaţi neputincioşilor moşteniţi de la înaintaşi, pile vârâte cu neruşinare în slujbe în care zac până la pensie. De câte ori îi reclami lui Liviu Ţâroiu o disfuncţionalitate în activitatea instituţiei, are o singură replică, scuză, justificare – spuneţi-i cum vreţi – mustind a esenţă de penibil: „Ăştia sunt funcţionarii Primăriei!” La orice nu merge, „ăştia sunt funcţionarii Primăriei!” Păi, nu dumneata ai recrutat o grămadă de nepricepuţi? Nu dumneata ai promovat o grămadă de ageamii dintre cei găsiţi în serviciu, angajaţi de alţii, după aceleaşi criterii de cumetrie aplicate în prezent?! Adică insul îţi arată clar că nu poate şi/sau nu vrea, şi-l faci director ori şef de serviciu?!
Tot aşa şi cu partenerii de contracte, care se mişcă la pavajele acelea de zici că fac mozaic din boabe de orez, ca budiştii. Cică şantierele sunt lente! Nu dumneata le-ai contractat?! Şi ca să fie amărăciunea contribuabilului deplină, ai contractat un singur şantier, lent, aşa cum îl descrii, pentru toată agenda de investiţii a Primăriei. Asta deşi, pe când era interimar şi se zgâria pe ochi cu opoziţia, ce de gogoşi îndruga! Că nu mai prind contracte la Câmpulung firmele de casă ale ministerelor finanţatoare, cum au fost măscăricii de la Alba Iulia, cărora li s-a dedicat „Kretzulescu”, şi că vor lucra numai privaţii din municipiu, ca să înflorească oraşul, nu conturile unor venetici, care ne-au mai lăsat şi cu ditamai paguba! Dar şi cu oportunitatea pentru particularii locului de a face un ban din rateul proiectului cu fonduri europene.
Când colo, au pâinea asigurată doi, maxim trei constructori care scurmă prin tot Muscelul, cauza lentorii care îl face pe jupân Ţâroiu să jelească cu lacrimi de crocodil. Prin urmare, dau pe afară de perfidie lamentări referitoare la calitatea subalternilor ori a executanţilor, care nu-l deranjează pe primar că sunt şi slabi, şi înceţi, şi împiedicaţi, şi neisprăviţi, şi cum or mai fi. Nu doar acest primar gândeşte aşa, ci toţi primarii, care trăiesc cu bucurie doar momentul angajărilor şi pe cel al încheierii contractelor. Acelea sunt cele mai fericite. Ce urmează după… trag „proştii” care sar cu taxele şi impozitele, mărite cu 10% în 2018, cu alţi 10% în 2019, la casierie!
Fiind o plagă infectată generalizată – accederea piloşilor la stat -, ne îndoim teribil că fochistul respins câştigă ceva. Dimpotrivă, în afara job-ului dorit, pierde timp şi nervi, ca să-şi dubleze dezamăgirea. Spre deosebire de spitale, unde concursurile atrag şi zeci de concurenţi pe o mânuţă de locuri, cum au fost cele pentru registratorul medical, în privinţa angajărilor la Primărie, organizatorii sesiunilor de recrutare de personal măcar nu sunt deranjaţi cu dosare în exces. Cel mult unul-doi naivi pe lângă câştigătorul oficial al concursului. Din nou angajatorul suprem are o explicaţie şi pentru fenomenul ţinerii la distanţă a candidaţilor de locurile vacante: a scăzut calitatea profesională a câmpulungenilor rămaşi în oraş. Plimbă ursul, musiu! Dacă firmele aveau atâta adunătură de nepregătiţi pe metrul pătrat, erau de mult închise. Încă sunt oameni buni la Câmpulung, dar stau în banca lor, nu că nu le-ar conveni leafa la Primărie ori programul de lehuze al multora, nemotivaţi de stimulentele pe bandă asigurate din dările noastre. Însă oamenii ştiu că aranjamentele sunt legea angajărilor la stat şi decât să-şi facă un car de nervi, ca să fie insultaţi de marţafoii care, chipurile, fac selecţia concurenţilor, mai bine îşi văd de treabă.
Aţi văzut ce-a păţit nefericitul care a deschis gura, în plin priveghi al PSD după europarlamentare, şi-a îndrăznit să se lege de „vaca sacră” a României: bugetarul protejat prin lege, căruia îi plătim şi salariu peste sectorul privat, şi indemnizaţie de hrană, şi vouchere de vacanţă, plus alte vacanţe mascate de aşa-zise cursuri de perfecţionare, ţinute numai în staţiuni înstelate, la mare şi la munte. Când ăsta a zis că sunt prea mulţi şi prea bine plătiţi, l-a şi zburat tanti Dăncilă, înspăimântată că-i pierde pe bugetarii rămaşi loiali partidului. Împuţinaţi sever, din 2016 încoace.
În afara primarului şi a managerilor din subordine, ca recrutori de salariaţi, alţi ipocriţi sunt consilierii locali, cu a căror încuviinţare tacită se perpetuează practici mizerabile, ai căror beneficiari sunt şi rubedeniile lor. O demonstraţie de parşivenie ne-a fost servită la ultima, de până acum, şedinţă a Consiliului Local, la care a participat, în calitate de direct interesat de vot, Liviu Cioacă, încă director al Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”. În loc să fie zguduit pentru dezordinea din subordine, necontrazisă de managerul liberal, i s-a cerut de către ai lui din partid să ţină o evidenţă a angajaţilor, din rândul cărora doi-trei ar fi „dispăruţi”. Dar nu în totalitate, fiind uşor de găsit pe alte state de plată. Adicătelea Cioacă moralistul, care şi-a angajat băiatul la acelaşi loc de muncă şi i-a permis şi colegului Horobeanu să-şi angajeze şi el fiica, trebuia să-i monitorizeze pe „dispăruţii” care câştigă extraprofesional. A mormăit ceva directorul, legat de cultura care nu se face la program, după modelul săpătorului de şanţuri pe şantier, ci unde are inspiraţie, expoziţii, concerte (nunţi, botezuri şi alte paranghelii) artistul de pe grila de salariaţi.
Altfel spus, consilierii ştiu că sunt unii care nu vin la serviciu, pentru că au preocupări bănoase şi, cu toate acestea, nu cer nicio concediere. Am înţeles că nu poţi să-l dai afară pe cel care îşi dă cu stângul în dreptul la serviciu, căci a „câştigat” un concurs, dar nici cel care şi-a făcut din chiul un obicei nu riscă desfacerea contractului de muncă?! Uite că nu, atunci când sunt toţi mână în mână la combinaţii.