16 aprilie 2024, o zi specială pentru soţia preotului Ştefan Ştefănescu, preoteasa Emanuela Ştefănescu, aflată în postura de a prezenta publicului iubitor de frumos rodul mâinilor sale talentate şi răbdătoare, adunat într-o expoziţie de sărbătoare. Expoziţia „Icoană, fereastră spre Dumnezeu”, continuă seria acţiunilor dedicate Sărbătorilor Pascale, organizate de Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, având, la ediţia 2024 – a treia ediţie -, câteva „frânturi” din colecţia de goblenuri cu temă religioasă realizate de Emanuela Ştefănescu, fostul contabil al celor trei instituţii de cultură din Câmpulung. Activitatea de-o viaţă cu cifrele n-a exclus plăcerea de a aşterne cu acul pe pânză scene biblice sau scene laice, adevărate bijuterii rezultate dintr-o migală extraordinară. Calitate pe care Emanuela Ştefănescu a moştenit-o de la mama sa, Valentina, prezentă la vernisajul fiicei, care i-a transmis nu numai înclinaţia pentru materia exactă, ci şi pasiunea pentru lucrul artistic. În vârstă de 86 de ani, pe care îi va împlini pe 5 mai, doamna Valentina încă trudeşte în grădină şi n-a renunţat nici la cusutul goblenurilor. Ne-a încântat vederea sa astăzi, alături de fată şi ginere, părintele Ştefănescu, în expoziţie fiind inserate şi două lucrări ale sale.
- Soţii Ştefănescu au dăruit gazdelor evenimentului o „Carte de Onoare” cu titulatura „Tezaur cultural muscelean”
Evenimentul a debutat cu o rugăciune oficiată de preoţii Ştefan Ştefănescu, Cătălin Vlad şi Ionel Ilie. Emanuela Ştefănescu, „omul zilei”, fiind creatoarea minunatelor tablouri cusute cu o minuţiozitate impecabilă, le-a mulţumit organizatorilor din rândul personalului Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” pentru programarea acestui eveniment într-o perioadă de linişte sufletească, aşa cum se cuvine a fi săptămânile premergătoare Paştelui. „Nu întâmplător mi-am amintit, venind de la Dâmbovicioara, că, în urmă cu 39 de ani, dădeam concurs pentru ocuparea postului de contabil al Culturii. În anul care vine, Cultura musceleană va împlini 40 de ani de funcţionare cu caracter juridic. Este vorba despre cele trei instituţii: Bibliotecă, Muzeu şi Casa de Cultură. Vă admir că, prin tot colectivul, duceţi mai departe obiceiurile, tradiţiile, costumul naţional care atât de frumos este în zona Muscelului! Noi avem atât de multe personalităţi care ne-au reprezentat cu mare mândrie!”, a afirmat Emanuela Ştefănescu înainte de a da citire unui mesaj cald, aşezat în deschiderea unei „Cărţi de Onoare”, darul său pentru organizatorii manifestării culturale.
„Acest vernisaj ne dorim să fie dinamic, deoarece tot mai mulţi iubitori de frumos explorează dimensiunea artei vizuale, în cazul de faţă prezentarea de goblenuri, iar cei prezenţi manifestă interes pentru truditorii de lucrări. Aceste întruniri ne oferă prilejul să ne revedem ca într-o familie mare, este momentul când reuşim, în mod direct, să împărtăşim trăiri pentru a interacţiona.
Mărturisesc că sunt emoţionată, deoarece mă întorc cu recunoştinţă în timp, la anul 1986, când am început să slujesc pe „ogorul” culturii, la Serviciul Financiar pentru cele trei instituţii: Muzeul Municipal, Biblioteca „Ion Barbu” şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. În anul 2021, am hotărât să mă retrag după ostenelile de peste trei decenii.
Sunt onorată şi binecuvântată că acest eveniment cultural a debutat cu o slujbă religioasă cu mulţumire către Dumnezeu, la jumătatea Postului Paştelui. Forţa rugăciunii a fost susţinută de slujirea părintelui secretar de la Protoieria Câmpulung, preot paroh Cătălin Vlad, de la Parohia Bughea de Sus, a părintelui Ionel Ilie, de la Parohia Bilceşti, şi a părintelui Ştefan Ştefănescu, preot paroh la Biserica Domnească din Câmpulungul Muscelului.
Pentru darul de a confecţiona goblenuri îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, dar am moştenit şi zestrea genetică de la mama mea Valentina, care a fost contabil şef la Primăria Dâmbovicioara peste patru decenii. La vârsta de 86 de ani se îndeletniceşte cu cusutul de goblenuri. Mă bucură că astăzi a venit să mă susţină în acest moment important din viaţa mea. Aşa cum ştim, părinţii se ocupă de educarea şi instrucţia copiilor, deoarece sunt oglinda lor şi toiagul moştenirii.
Mă întorc cu recunoştinţă spre toţi cei care sunteţi prezenţi, foşti colegi, prieteni, dar şi cei care iubesc arta. Revenind la această expoziţie, putem afirma că, de fapt, goblenul este o pictură care se realizează cu acul. Este o artă înrudită cu tapiseria, dar, în loc de a fi ţesut, este cusut pe pânză cu acul, punct cu punct, ceea ce poate lua timp îndelungat, luni de zile, în funcţie de dimensiunea şi complexitatea modelului.
Goblenul a fost creat ca artă în manufacturile Goblen din Franţa, în secolul al XVII-lea. Aceste lucrări dau o notă de eleganţă căminului, îl împodobesc, vă mărturisesc din propria trăire. Arta, în cazul goblenului, necesită o îndemânare deosebită, măiestrie, care cere multe cunoştinţe, mai ales din cele religioase.
Pe lângă licenţa de economie, mi-a ajutat Milostivul Dumnezeu să deţin şi una teologică, de aceea am „zidit” multe goblenuri pe teme religioase. Realizarea unui goblen solicită îmbinarea armonioasă a simţului artistic cu munca susţinută, căreia i te dedici cu adevărat.
Revenind la titulatura acestui vernisaj, îndrăznesc să completez ceea ce au scris ostenitorii care au organizat evenimentul. „Icoana este fereastra spre Dumnezeu pe care Îl vedem ca pe o arvună a bunătăţilor viitoare”, din temeiurile scripturistice.
Doresc să vă aduc la cunoştinţă despre darul pe care îl facem noi, familia Ştefănescu, Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”: această „Carte de Onoare” cu titulatura „Tezaur cultural muscelean”. Iar domniile voastre veţi exprima în scris trăirile la toate manifestările la care sunteţi părtaşi.”, a transmis şi a şi consemnat în „Cartea de Onoare” Emanuela Ştefănescu, deschizând astfel seria mesajelor viitoare care îi vor îmbogăţi conţinutul.
- Fiica i-a sărutat mâna mamei, căreia îi datorează şi înclinaţia spre cifre, şi plăcerea de a coase
Emanuela Ştefănescu, pe care au copleşit-o emoţiile puternice, s-a îndreptat către mama sa, pe care a strâns-o în braţe şi căreia i-a sărutat mâna. „Totul se datorează mamei mele. De când am plecat de acasă, mi-a spus: „Mamă, să fii corectă şi cuminte!” În permanenţă, mi-a dat ceva de lucrat de mână. Făceam naveta de la Dâmbovicioara la Piteşti şi-mi spunea: „Mamă, cum să te uiţi degeaba pe geam? Ia şi tricotează!” Am tricotat şi am croşetat kilometri de lasetă. Îţi mulţumesc, mamă!”
„Într-un centimetru – mai spunea Emanuela Ştefănescu despre meticulozitatea necesară pentru a crea astfel de cusături pretenţioase – există, poate, şapte, zece, chiar douăzeci de nuanţe de culoare. Cât veneam de obosită de la serviciu, dacă lucram un centimetru pătrat era o împlinire şi o degajare de tot ce fusese mai greu în acea zi. Era o relaxare.” În completarea soţiei, părintele Ştefan Ştefănescu spunea că şase luni au fost necesare pentru goblenul înfăţişându-l pe Domnul Iisus Hristos în grădina Ghetsimani. În spatele tablourilor sale sunt lacrimi de bucurie, fericire ori tristeţe, fiecare cusătură având ferecate în ea emoţiile creatoarei sale. Cele cu specific religios conţin toate momentele importante din viaţa Mântuitorului, de la Naştere, până la Răstignire, Înviere şi Înălţarea la Cer.
În semn de respect pentru Emanuela Ştefănescu, au venit la eveniment foşti colegi de la toate cele trei instituţii de cultură, neputând să uite anii petrecuţi împreună. Astăzi, fosta lor colegă a apărut în faţa lor în calitate de artist, căruia îi dorim să revină cu alte cusături născute din delicateţea ochiului şi iscusinţa mâinilor antrenate de copilă cu lucrul minuţios.
Magda BĂNCESCU