11.9 C
Campulung Muscel
03/10/2022

Profesorul Claudiu Neagoe, despre incendiul de acum 285 de ani, în urma căruia au ars aproape trei sferturi din Câmpulung

Profesorul universitar Claudiu Neagoe a povestit, la recentul eveniment desfăşurat la Muzeul Municipal Câmpulung, în colaborare cu Muzeul Naţional al Hărţilor şi al Cărţii Vechi, despre un eveniment tragic din istoria oraşului: incendiul din 1737, în urma căruia au dispărut aproape trei sferturi din oraş. Iar în următorii cinci ani, Câmpulungul a fost depopulat aproape în întregime.

  • Cea mai veche mărturie epigrafică a Câmpulungului este piatra tombală a lui Laurenţiu de Longocampo”

În deschiderea mesajului său, profesorul universitar Claudiu Neagoe mărturisea că are cunoştinţă de mai mult timp de proiectul derulat de Muzeul Naţional al Hărţilor şi al Cărţii Vechi care expune hărţi vechi şi foarte rare, care sunt aduse rar în cadrul unor expoziţii organizate în afara Câmpulungului. Totodată, era curios să-l şi vadă. Şi nu numai că l-a văzut, dar a şi fost invitat de managerul Alexandru Oprea să vorbească despre trecutul cartografic al Câmpulungului. Trei aspecte a punctat acesta în speech-ul cu care a captivat auditoriul.

Prima priveşte cea mai veche mărturie cartografică care consemnează numele Câmpulungului. „Cea mai veche mărturie epigrafică este piatra tombală a lui Laurenţiu de Longocampo aflată la Biserica Bărăţiei – 1300. Aceasta este cea mai veche atestare a Câmpulungului. Şi cea mai veche mărturie documentară o constituie privilegiul pe care Vladislav Vlaicu l-a acordat, în 1368, braşovenilor.”, spunea profesorul Neagoe.

Acesta s-a oprit apoi la celebra hartă a stolnicului Constantin Cantacuzino. „Am purtat mai multe discuţii cu colegi de breaslă care s-au ocupat ceva mai mult de această hartă şi aş putea să vă spun că această hartă a Valahiei a fost dedicată principelui Constantin Brâncoveanu. A fost realizată în urma numeroaselor călătorii pe care stolnicul le-a făcut la moşiile sale, pentru că boierii noştri, Cantacuzinii în cazul de faţă, aveau moşii în mai toate judeţele Ţării Româneşti. Stolnicul Cantacuzino s-a numărat printre puţinii boieri care au avut răbdarea de a călători prin toate judeţele Ţării Româneşti. 17 la număr, 12 în Muntenia şi 5 în Oltenia, ca să-şi vadă moşiile. Această hartă este importantă şi din perspectiva demografiei istorice, pentru că pe ea sunt consemnate doar vreo 525 de aşezări şi 21 de oraşe. În realitate, numărul aşezărilor din Ţara Românească din acea vreme era mult mai mare şi asta se poate dovedi pe baza documentelor interne din vremea lui Constantin Brâncoveanu. Există o cercetare de la sfârşitul secolului trecut, strict pe baza documentelor istorice care atestă faptul că, la începutul secolului al 17-lea, existau cam 3.025 de aşezări în Ţara Românească. În privinţa oraşelor, lucrurile sunt un pic contradictorii, apar când 19, când 21, când 23 de aşezări cu profil urban. Poate că sunt şi alte hărţi care ar suscita interesul publicului larg, nu doar pe cel al specialiştilor.”, a relatat profesorul universitar Claudiu Neagoe.

  • După incendiul din 1737, timp de cinci ani, oraşul a fost aproape depopulat

Mesajul său a făcut un salt la hărţile de secol XVIII, perioada fanariotă. „Majoritatea hărţilor realizate de austrieci, mai cu seamă în timpul războaielor purtate cu Înalta Poartă, dau extrem de multe detalii despre aşezările dinspre munte. O să vedeţi pe hărţile austriece detalii foarte interesante despre mănăstirile întărite din Oltenia şi cele din Muntenia, pentru că austriecii se gândeau că ar fi puncte strategice foarte bune ca armatele lor să stea şi să reziste unor eventuale atacuri otomane. La Câmpulung, la sfârşitul bâlciului de Sfântul Ilie din 1737, pe 29 iulie, o companie de cătane austriece a pătruns în oraş şi puţinii negustori turci şi greci care au fost găsiţi aici după închiderea târgului au fost omorâţi. Austriecii s-au baricadat între zidurile Mănăstirii Câmpulung, pentru că în 1711, pe vremea lui Brâncoveanu, egumenul Mihail a ridicat un zid de incintă din piatră. Prima fortificaţie a fost din lemn, în vremea lui Matei Basarab, atunci când a refăcut vechea biserică voievodală şi a transformat-o ulterior în mănăstire de călugări. Austriecii au rezistat aici atacurilor armatelor otomane şi armatelor trimise de Constantin Mavrocordat. Pentru că n-au putut fi scoşi din mănăstire, turcii au incendiat mănăstirea. Celebrul han al lui Brâncoveanu a ars. Incendiul s-a extins şi cam trei sferturi din oraş a dispărut atunci. Până în 1742, o spun mărturiile documentare, oraşul a fost aproape depopulat. Cei mai mulţi s-au întors, începând cu sfârşitul anului 1741, la Câmpulung, nu singuri, pentru că unii s-au mai căsătorit şi şi-au luat neveste din Ardeal, şi în câţiva ani, populaţia a revenit din acest punct de vedere demografic. Sursele cartografice, alături de cele documentare şi cele arheologice, evident, joacă un rol extrem de important în încercarea specialiştilor de a reconstitui trecutul istoric.”, a povestit profesorul Neagoe amănunte interesante din istoria Câmpulungului.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!