23.1 C
Campulung Muscel
21/07/2024

Consilierei de la Rucăr i s-a aplicat tactica „pumnului în gură” ca să nu dezvăluie cum a pierdut comunitatea Sala de Nunţi

Curioasă atitudinea agitată a consilierilor de la Rucăr, şi PSD-işti, şi PNL-işti, care, cum a deschis gura colega pe subiectul unui aranjament de acum 23 de ani, vizând Căminul Cultural al comunei, au sărit s-o oprească! Atât a apucat să spună Gabriela Gheorghe: „Am solicitat contractul prin care, în ’99, firma Sampres se obliga…” Acesta a fost momentul în care s-a stârnit o vociferare din toate direcţiile, cu intenţia de a zădărnici eforturile consilierei de la Pro România de a face publice informaţii necunoscute sau uitate. De ce? Ce acoperă aleşii de la Rucăr, mulţi dintre ei colecţionari de mandate şi, cel mai probabil, având cunoştinţă de tărăşenia pe care se pregătea s-o divulge tânăra aflată la prima experienţă în Consiliul Local? Pe noi tocmai comportamentul deplasat al politicienilor din Legislativul localităţii ne-a făcut curioşi să aflăm ce voia să spună Gabriela Gheorghe despre relaţia autorităţilor locale cu o societate a viceprimarului Ion Pârnuţă, care din nou a avut o purtare grosolană la adresa unei femei şi colege în Consiliul Local.

Pârnuţă, la adresa colegei: „Bate câmpii!”

Chiar dacă n-a fost lăsată, culmea, de consilieri să dezvolte subiectul pentru abordarea căruia s-a pregătit, ceva-ceva a reuşit să spună Gabriela Gheorghe, care nu achiesează la practica ţinerii gunoiului sub preş. Iniţial, aleşii au tăbărât pe ea pretextând că intervenţia ei se poate produce la „diverse”, nu la finalul prezentării arhitectei care le-a arătat clienţilor imaginea viitorului Cămin Cultural. De ce la „diverse”? Pentru că urma o dezbatere lungă în continuarea celor 40 de minute irosite cu expozeul ratat pe tema centrului cultural care n-a fost pe placul beneficiarilor.
Şi chiar a fost lungă, de la şase până la nouă seara, epuizându-se bateriile telefoanelor care au transmis şedinţa live, inclusiv al Găbiţei Gheorghe. Împingând subiectul delicat la sfârşitul „diverselor”, după trei ore epuizante de dezbateri, cine mai avea chef s-o asculte?! Nimeni, nici telespectatorii, nici aleşii care, pentru a doua oară în timpul unei alocuţiuni a Gabrielei Gheorghe, s-au îmbrăcat şi au părăsit sala.
„După cum reiese din documentul pe care îl am, în 1999, o firmă s-a obligat să facă Căminul Cultural.”, atât a apucat să spună consiliera, întreruptă cu o remarcă necuviincioasă de vicele Pârnuţă: „Bate câmpii!” „Uitaţi contractul! V-aţi obligat!”, insista consiliera.

Dezvăluirile incendiare, pasate la „diverse”, ca să nu fie martori invitaţii la „diversiunea noastră”

Fostul primar Dumitru Ghica a strigat de peste masă: „Gabi! Gabi! Poate o bagi la „diverse”.” „Nu are legătură cu oamenii (n.r. arhitecta şi inginerii prezenţi la şedinţă)!”, s-a stropşit la ea preşedintele de şedinţă, PSD-istul Ilie Nică.
„De ce s-o bag la „diverse” dacă este vorba despre Căminul Cultural şi noi trebuia să-l avem?! Să-l plătească cine s-a obligat să-l facă!”, era croită consiliera să obţină un răspuns. Sau măcar să fie ascultată. „La „diverse”, Găbiţa, de ce nu vrei să înţelegi? Despre Căminul Cultural nu poate fi discutat şi la „diverse”?”, a dojenit-o Titi Ghica, fostul edil, căruia, pesemne, nu-i făcea bine răvăşirea amintirilor. Să asculte oamenii ăştia diversiunea noastră?, aşa şi-au apărat reputaţia în faţa musafirilor care strângeau calabalâcul, care de diversiunea de la Rucăr nu mai puteau! Oaspeţii fierbeau de nervi că trebuiau să bată încă o dată drumul la Rucăr, cu „saivanul” modificat în stilul tradiţional al Casei Băjan, dar cu accente futuriste. „Nu văd de ce trebuie să asculte dânşii! Dânşii nu sunt de la Securitate.”, a obligat-o preşedintele de şedinţă să tacă, deşi străinii n-ar fi fost atât de deranjaţi precum oamenii locului de rememorarea unor afaceri din trecut ale Primăriei. Preşedintele, om bătrân, a rămas fixat într-un trecut, în care raportări făceai doar la Securitate, nu şi în faţa contribuabililor care au dreptul să afle informaţii despre cheltuieli întreprinse din banii lor. „Era vorba despre costurile Căminului Cultural! Domnul vice să spună când vrea să-l facă şi să-l şi plătească! Că s-a obligat să-l facă!”, nu ceda consiliera.
„Lăsaţi-o, mă, să vorbească!”, a intervenit Pârnuţă, ca să le arate celorlalţi că el n-are nimic de ascuns. „Îl făcea fără bani?”, s-a mirat moderatorul discuţiilor. „I-a fost dată de către Primărie Sala de Nunţi şi dânsul s-a obligat să facă Căminul Cultural. Să-l repare pe cel existent. Bănuiesc că trebuia să ţină din 2000 măcar până în 2008. Dar s-a dărâmat prea repede, deşi bănuiesc că lucrarea trebuia să reziste măcar zece ani.”, a precizat aceasta.

„Cetăţenilor să le spuneţi cum i-aţi deposedat de Sala de Nunţi şi cum v-aţi obligat să le faceţi Cămin Cultural, domnule vice!”

Primarul Dulamă s-a angajat ca, la şedinţa viitoare, să le prezinte consilierilor nişte fotografii ale Căminului Cultural din 2008, în care numai a reparat nu arată. Era distrus, stare care s-a accentuat în timp. Şi era distrus dinainte, din câte îşi aminteau unii. În pauza luată de aleşi, pentru ca invitaţii să-şi facă bagajul şi să părăsească sala, Pârnuţă a hotărât să se mute de lângă colegă în partea opusă a mesei. În timp ce-şi strângea hârtiile, i-a aruncat acesteia: „Eşti pe lângă subiect!” Însă nici n-a vrut să facă lumină, ca să înţeleagă toată lumea care urmărea transmisiunea, şi rucăreni, şi ne-rucăreni, care este versiunea corectă. „Nu sunt pe lângă subiect! Am fost deposedaţi de Căminul Cultural!”, a replicat Gabriela Gheorghe.
„Mai bine plec de aici, că sunt mai liniştit!”, a pretextat viceprimarul de ce îşi schimbă scaunul, la distanţă de politiciana de la Pro România. „Eu zic să nu plecaţi, să ne daţi şi nouă explicaţii!”, a căutat aceasta să-l ţină pe loc. „Ţie? Niciodată!”, s-a stropşit vicele la ea. „Nu mie! Colegilor şi cetăţenilor comunei Rucăr, să le spuneţi cum i-aţi deposedat de Sala de Nunţi şi cum v-aţi obligat să le faceţi Cămin Cultural, domnule vice!”, părea de neoprit Gabriela Gheorghe.

„Nu există contract de vânzare-cumpărare legalizat la notariat, doar o chitanţă prin care am fost furaţi”

După mai bine de trei ore de dezbateri obositoare, tema a fost atinsă din nou de iniţiatoarea ei, la „diverse”, aşa cum i s-a cerut. De-abia a putut lua cuvântul cu un minut înainte de încheierea şedinţei, când unii dintre colegi, cu „şoriciul” ca la Rucăr, se îmbrăcau de plecare. Aşa cum au mai făcut-o în timp ce Gabriela Gheorghe expunea probleme culese din teritoriu. Consiliera i-a întins copia contractului obţinut de ea primarului Ionel Dulamă, care, la rândul lui, i l-a întins fostului şef, Dumitru Ghica, în al cărui mandat s-a încheiat. Pe atunci, Ionel Dulamă era secretarul Primăriei Rucăr. Tot ce a putut spune legat de înţelegerea de la acel moment a fost că: „Au fost nişte hotărâri de Consiliu care au fost duse la îndeplinire şi care au dus la acest contract.” Şi în acest punct s-a oprit discuţia.
Întrucât la şedinţa de Consiliu nu i s-a permis să dezvolte subiectul „fierbinte”, Gabriela Gheorghe a povestit pe pagina de socializare esenţa tranzacţiei.
„Pentru cei care doreau „continoarea” proiectelor! Dacă tot murim, măcar să nu murim proşti… mă refer doar la noi, ăştia muritorii! Aseară (n.r. 11 ianuarie 2022), la şedinţa Consiliului Local, s-a adus din nou în dezbatere ruina care a înghiţit până acum în jur de 16 – 17 miliarde lei vechi, adică Căminul Cultural! În 1999, Primăria cedează firmei Sampres, la care acţionar era, la momentul respectiv, actualul viceprimar, Sala de Nunţi a localităţii din zona Câmpului. În schimbul sumei de bani (nu există certificat sau proces-verbal de compensare), cumpărătorul se obliga să reconstruiască, să reabiliteze clădirea Căminului Cultural. Nu a avut loc, după cum prea bine ştim, nicio lucrare de reabilitare a respectivei clădiri. Aşa că, la doar doi-trei ani după aşa zisa „tranzacţie”, clădirea Căminului Cultural cade cu totul… Curios este faptul că firma Sampres a obţinut autorizaţie de construire a unei carmangerii cu un an înainte de a deveni proprietari. Practic, autorizația este emisă în 1998, iar în posesia terenului şi a imobilului au intrat în 1999. Ţin să menţionez că nu există contract de vânzare-cumpărare legalizat la notariat, doar o chitanţă, prin care, practic, am fost furaţi, deposedaţi ilegal de Sala de Nunţi.”, este postarea Gabrielei Gheorghe, pe care a completat-o cu un comentariu desprins din dialogul cu Titi Ghica, potrivit căruia, în momentul încheierii tranzacţiei, Sala de Nunţi nici măcar nu era a Primăriei, ci a TCH. „Înseamnă că Primăria Rucăr a vândut ceva ce nu-i aparţinea.”, a concluzionat consilierul local.
Viceprimarul Ion Pârnuţă, vizat, împreună cu autorităţile locale, de acuzaţiile prezentate în articol, a avut posibilitatea să dezmintă public varianta Gabrielei Gheorghe, dar n-a făcut-o. Şedinţa era publică, era transmisă live, iar oamenii aveau posibilitatea să afle din gura lui cum au stat lucrurile în realitate. Neexistând punctul de vedere al acestuia, ne limităm relatarea la ce s-a discutat în plen, unde consilierei locale i s-a aplicat tactica „pumnului în gură”, ca să fie descurajată de a mai servi „picanterii” comunităţii.
Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!