5.6 C
Campulung Muscel
September 21, 2021

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu – George Ulieru portretizat de preotul Ion Răuţescu

Autor al unor lucrări impresionante consacrate Muscelului, în anul 1973, preotul Ion Răuţescu se afla în corespondenţă cu doctorul Dumitru Baciu, care, la Bucureşti, lucra cu pasiune la cartea sa, „Oameni, caractere, pasiuni”, rămasă, din păcate, în manuscris până astăzi. La solicitarea lui Dumitru Baciu, care pregătea un capitol consacrat lui George Ulieru, Ion Răuţescu i-a scris o prezentare a doctorului Ulieru, de care îl lega o veche prietenie şi colaborare.

Efigia pe care preotul Răuţescu i-o conturează lui George Ulieru conţine multe informaţii detaliate, prezentate cu sobrietate şi echilibru. Manuscrisul mi-a fost donat de Dumitru Baciu și se află în arhiva personală.
Doctorul George Ulieru

Născut în oraşul Câmpulung, la 8 septembrie 1884, a fost unul din cei 17 copii ai familiei de cojocari Elena şi Ghiţă Ulieru. A avut o copilărie agitată. A urmat şcoli de toate gradele: Şcoala primară nr. 1, nu departe de casa părintească, Gimnaziul „Dinicu Golescu”, Liceul Teoretic din Piteşti şi Facultatea de Medicină din Bucureşti. În iunie 1913, el a trecut doctoratul în medicină şi chirurgie cu teza „Operaţiunea lui Foerster în crizele gastrice ale tabesului”. La facultate studiază şi face internatul cu savantul dr. Gh. Marinescu. Cu profesorul său, Ulieru menţine legături cordiale şi în anii exercitării profesiunii de medic de plasă.
La absolvirea facultăţii, deşi avea posibilitatea să rămână la o clinică din Capitală, tânărul doctor Ulieru, dorind cu ardoare să contribuie la ridicarea sanitară a satelor, acceptă, la 10 iulie 1913, numirea ca medic de plasă la Turtucaia. Din cauza atitudinii sale critice faţă de autorităţile vremii, Ulieru este transferat în numeroase localităţi din ţară: Constanţa, Alexandria şi Dragoslavele. Ca medic de plasă a funcţionat 25 de ani în aceste localităţi, ultima fiind Dragoslavele, unde a rămas timp de 10 ani (1928-1938).
Cu toate desele transferări ce a avut, Ulieru fiind înzestrat cu aptitudini literare şi dragoste de popor, a desfăşurat între cele două războaie mondiale o bogată activitate sanitară, culturală şi publicistică. Mai multă vreme a funcţionat ca medic la Constanţa, unde a arătat mare dragoste faţă de cei nevoiaşi. Aici a publicat în reviste multe articole şi cărţi, două dintre ele cu titlul „Marea şi efectele ei binefăcătoare”, în 1921, şi „Lacul Tekirghiol”, în 1925.

Luminile şi umbrele existenţei

După o scurtă transferare în Muscel, Ulieru vine în oraşul Alexandria, unde a stat aproape 5 ani (octombrie 1923 – februarie 1928). Aici a cunoscut parţial mişcarea muncitorească locală, care lupta pentru revendicări economice şi politice. A dezvoltat o intensă activitate sanitară şi culturală prin lărgirea asistenţei medicale, prin conferinţe, manifeste şi criticarea administraţiei în lucrarea „Oraşul Alexandria din punct de vedere igienic”. În acest oraş a editat revista „Rândunica”, apărută timp de aproape trei ani. În această revistă, ca şi în „Facla Muscelului”, care a apărut doar în trei numere, în acelaşi timp la Câmpulung, Ulieru a publicat numeroase articole de ştiinţă popularizată, adunate apoi în două mici volume cu titlul „Patima băuturii” (1925) şi „Florile bune de leac”(1929). A tipărit apoi articole şi pamflete politice, în care a stigmatizat o serie de racile ale vremilor de atunci.

Activitatea atât de utilă a dr. Ulieru, în special cea literară, a turburat profund administraţia şi stăpânirea din oraşul Alexandria şi din judeţul Teleorman. Conflictele au provocat numeroase anchete. Sub diferite pretexte a fost sancţionat de autorităţile vremii cu un avertisment, o transferare temporară la Câmpulung şi una definitivă la Dragoslavele. Nici aici n-a abandonat vechile preocupări profesionale, culturale şi literare. În tovărăşie cu preotul Ioan Răuţescu, cercetător istoric, a editat revista „Piatra Craiului”, apărută timp de doi ani (1928-1929).

Revista avea mai multe obiective. Directorul revistei, dr. Ulieru a semnat articole cu cuprins sanitar, de atitudine socială şi de popularizare a culturii, iar preotul Ioan Răuţescu, articole religioase şi de istorie locală. Prin cercul larg de probleme tratate la un nivel accesibil şi celor mai umiliţi cetăţeni, „Piatra Craiului” a adus o contribuţie interesantă la luminarea oamenilor în nordul Muscelului.

Şi activitatea desfăşurată la Dragoslavele a fost privită cu ostilitate de administraţia judeţului Muscel şi de forurile medicale centrale. Nu i s-a recunoscut niciun merit, deoarece între el şi medicul primar al judeţului erau continue neînţelegeri şi acuzaţiuni. A fost şi o reclamaţie împotriva lui făcută de un sătean din Rucăr sub pretextul lipsei de activitate şi al părăsirii comunei de reşedinţă. Din 1933, Ulieru fiind în permanenţă bolnav de diabet şi ostracizat de administraţie, părăseşte activitatea publicistică. Continuă totuşi să lucreze cu pasiune la desăvârşirea jurnalului său.

La 1 decembrie 1938 a cerut să fie pensionat. George Ulieru, în urma unei îndelungate suferinţe şi a unei vieţi agitate, se stinge din viaţă la 22 august 1943, în Câmpulung, fără a vedea în viaţă înfăptuirea unei societăţi mai bune şi mai drepte, aşa cum a dorit-o el.

„Din carnetul unui medic de plasă”

Cea mai însemnată lucrare a doctorului Ulieru a fost „Din carnetul unui medic de plasă”, pusă la punct în timpul pensionării. Din cauza morţii premature a autorului, jurnalul a apărut postum în „Revista Fundaţiilor Regale” (1946). La baza însemnărilor au stat fapte reale constatate de dânsul. Mizeria populaţiei rurale sărace şi aspectul sumbru al satelor sunt reflectate în multe însemnări. Despre sătenii dintr-un sat apropiat de oraşul Alexandria e elocventă însemnarea:
„În satul B… sătenii duc o viaţă primitivă. Casele lor sunt din chirpici, învelite cu stuf. Ei n-au apă potabilă, nici lumină noaptea. Apa o iau din o băltoacă din apropiere în care se bălăcesc porcii şi înoată păsările de apă. În mijlocul satului se înalţă impunătoare „casa cârciumarului”. Interiorul caselor insalubru şi neospitalier. Un flăcău tuberculos locuieşte în o cămăruţă cu un singur ochi de geam fixat în zid, cu lut pe jos, înconjurat de trei fraţi mai mici”.

Mai mult de jumătate din totalul însemnărilor, Ulieru le-a dedicat criticii vehemente a administraţiei sanitare, sector puţin explorat de literatură până la el. Conţine şi unele exagerări când vorbeşte despre oamenii bisericii, despre învăţători şi despre părinţii comunei, pe care-i socoteşte nedrepţi pe toţi faţă de ţărănimea muncitoare şi ridicarea satelor.

Datorită valorii documentare şi artistice, jurnalul lui Ulieru cu titlul „Însemnările unui medic de plasă” într-un timp scurt a fost tipărit în mai multe ediţii şi a fost tradus şi-n unele limbi străine ca polonă şi maghiară.
Născut într-o familie săracă cu mulţi copii şi educat în spiritul patriotismului, doctorul George Ulieru şi-a pus toată puterea de muncă şi toate cunoştinţele sale în slujba poporului. A activat cu entuziasm în domeniul asistenţei sanitare, al culturalizării maselor şi ca scriitor. Cu creaţiile sale literare el a îmbogăţit patrimoniul literaturii noastre naţionale.

Câmpulungul şi Muscelul pot să se mândrească cu un astfel de fiu, ajuns să fie cunoscut şi apreciat şi dincolo de hotarele ţării.
Preot Ion Răuţescu,
Dragoslavele

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!