Problema atacurilor tot mai frecvente ale urşilor în gospodăriile argeşenilor a fost dezbătută de edilii localităţilor cele mai afectate. Ţinută în sala unei pensiuni, undeva pe la Vidraru, la întâlnire au fost prezenţi, ca să le asculte doleanţele edililor, oamenilor de afaceri şi crescătorilor de animale, reprezentanţi ai Guvernului şi Parlamentului. Primarii şi-au spus nemulţumirile şi au detaliat situaţiile când urşii au ajuns după hrană până în centrul localităţilor, dar au împărtăşit şi soluţii de stopare a acestui fenomen, care ia amploare de la o zi la alta, iar viaţa animalelor sălbatice e pusă mai presus de cea a oamenilor.
A fost aprobată Ordonanţa de Guvern privind modul de acţiune în gestionarea intervenţiilor în cazul incidentelor generate de urşi, chiar au fost aprobate şi metodele de intervenţie imediată, dar procedura de extragere a exemplarelor agresive rămâne destul de greoaie. Inclusiv la nivelul Comitetelor Locale pentru Situaţii de Urgenţe trebuie desemnat un conducător al echipei pentru cazul în care atacă ursul în localitatea respectivă.
“Ursul atacă în localitate, atacă copiii şi animalele”
La întâlnirea de acum două săptămâni, unul dintre cei mai vocali primari a fost cel de la Rucăr, localitate în care oamenii s-au adunat, acum doi ani, ca să protesteze, după ce urşii le-au omorât animalele domestice, de pe urma cărora îşi câştigau existenţa. Iată ce le-a transmis edilul de la Rucăr celor prezenţi:
„Situaţia este similară celorlalte localităţi. Am trecut prin momente extrem de dificile în anul 2019, dar şi anul 2020 ne-a distrus un număr de 12 „capete” legate de urs, 6 bovine şi 6 ovine, pentru 7 proprietari, un lucru care este extrem de grav din punct de vedere al crescătorilor de animale. Au loc concomitent atacuri atât în intravilan şi acesta este un lucru extrem de rău, şi, în acelaşi timp atacuri şi la stânele pe care le organizăm pe păşunile alpine. Întotdeauna au fost atacuri la stânele din munţi, când s-au organizat păşunile alpine la altitudine, de peste 1700-1800 de metri. Dar ursul atacă în localitate, ne atacă copiii şi animalele. Am avut cetăţean care a fost „rupt” de urs, în anul 2019, nu la Rucăr, dar victima era de la noi din comună. Lucra la pădure şi a fost atacat de urs. A stat 40 de zile în spital şi nici acum nu e bine. Este vorba despre Dan Muşetoiu, ca să se ştie despre cine e vorba, să nu se spună că minţim. Din punct de vedere al faptului că sprijinim animalele, că şi eu sunt iubitor şi crescător de animale domestice, dar, dacă tot sprijinim şi ţinem la animale, hai să sprijinim şi pe cele domestice, cele care în ghearele ursului sunt neputincioase. În ghearele ursului devin nişte victime, deja victime sunt de când a intrat ursul în gospodărie. Am venit cu un sătean, Jan Idor, căruia i-a mâncat ursul doi porci în coteţ, la trei metri de casă şi la 10 metri de Drumul Naţional 73, foarte circulat. Nu mai există niciun fel de restricţii. Am discutat cu specialişti şi am zis: haideţi să ţinem ursul cât mai departe de zona locuită! Ne interesează viaţa omului şi a animalelor domestice din gospodării.
Nu putem să transformăm grajdurile în fortăreţe, să nu intre ursul în ele. Nu putem să ţinem animalele în stabulaţie permanentă şi să spunem că nu mai păşunează animalele ca nu cumva să le atace ursul. Nu putem să facem treaba asta, suntem crescători de animale şi unii din asta trăim. În condiţiile în care i-a atacat doi porci în gospodărie, ce puteam să facem? Nu mai contează că suntem primari şi că, la 12.00-01.00 noaptea, ne mai certăm cu cei de la Jandarmerie, care sună şi spun: domnule primar, avem apel la 112, în intravilanul comunei dumneavoastră este prezent un urs, veniţi dumneavoastră sau un reprezentant al dumneavoastră. Nu contează că ne deranjează, că nu este un deranj, pentru că ne-am asumat când am fost aleşi primari. Am avut un miting organizat la nivelul localităţii Rucăr, în 2019. Am fost acuzat de faptul că sunt vinovat că se produc astfel de fenomene. Ce puteam să le spun cetăţenilor din comună, care erau adunaţi: nu sunt vinovat, există un animal, urs, care este protejat de lege, nu pot să fac nimic! „Tu eşti vinovatul”, au continuat, dar mi-am asumat şi asta când am fost ales primar. Dar sunt neputincios în faţa unei legi care spune aşa: animalul urs este protejat de lege! Pot eu să intervin?! Ajungem în situaţia să ne facem singuri dreptate într-un stat din Uniunea Europeană, în secolul XXI! Am venit şi cu un mesaj pentru a se găsi nişte modalităţi, pentru că nu suntem pentru exterminarea animalului urs sau a carnivorelor mari, pentru că, poate, sunt şi alte animale care mai atacă. În condiţiile în care să avem un sanctuar, pentru că nu-i mai putem spune rezervaţie, sună urât termenul de rezervaţie la Zărneşti. Am cetăţeni din comuna Rucăr care m-au rugat să pun întrebarea: de ce nu facem 6-7 sanctuare din acestea în ţara noastră, pentru că cel de la Zărneşti are în jur de 100 de urşi. E protejat, nu este împuşcat ursul, este ţinut acolo, în acest sanctuar, ca să nu-i spunem rezervaţie. Ne e teamă de termeni, ne e teamă să spunem „se împuşcă ursul”, spunem se extrage ursul. De cine ne e teamă, de ce nu vrem să spunem lucrurilor pe nume?! Am discutat cu specialişti şi am întrebat: haideţi să hrănim animalele foarte bine, undeva acolo sus, la peste 1700-1800 de metri, ca să nu mai vină în intravilan, să nu ne mai afecteze gospodăriile. Am primit răspuns că, atunci când sunt hrăniţi din abundenţă, se înmulţesc mult mai tare, în loc de 1-2 pui, vor face 3-4 pui. Am discutat şi despre modul de comportament şi trebuie luat în calcul şi acest lucru, sunt animale care au o anumită zonă în cadrul arealului lor care izgonesc pe ceilalţi, sunt animale dominante care le izgonesc pe celelalte. Asta înseamnă că s-au înmulţit extrem de mult. Animalele noastre domestice nu mai pot să păşuneze, pentru că ursul este în permanenţă de veghe, ca să poată să le atace. Sunt victime sigure şi noi, la rândul nostru, suntem neputincioşi. Prin mass media, prin cei care sunt factori de decizie, cred că undeva se va auzi şi vocea noastră. Unii, care sunt mai vocali, care sprijină şi iubesc animalele, trebuie să le iubească şi pe cele domestice, pentru că tot animale sunt, sunt necuvântătoare, şi omul. Pentru că se discută de problema omului, viaţa lui trebuie să fie prioritară. Sunt persoane care au spus-o într-un Colegiu Prefectural, mai în glumă, mai în serios, că 70% din urşii Europei sunt în România. În condiţiile în care anumite state au un deficit de urs, hai să-i exportăm gratuit, poate se face o legislaţie în acest sens. De exemplu, am importat din Polonia zimbri, ca să populăm ţara, care are populaţia distrusă şi să o refacem. Pe acelaşi criteriu, putem să dăm şi noi la export urşi, ca să nu-i împuşcăm, ca să nu-i ducem în rezervaţie. Dacă se discută despre problema relocării, gardul electric dispare din context, a fost un fel de abureală. Durerea mare este că noi, care-i reprezentăm pe cetăţenii din localităţile pe care le administrăm, nu avem cum să-i protejăm.” Isabela FILIP