Una dintre cele mai vechi case din Câmpulung, construită undeva între 1850-1880, a fost salvată, în sensul că a fost donată Muzeului Goleşti de către proprietară, o doctoriţă originară din municipiu, care profesează la Piteşti. Acum mai bine de o lună, locuinţa tradiţional românească a fost demontată, transportată la muzeu, unde s-a început reconstrucţia ei.
Este vorba despre casa din strada Fraţii Goleşti, nr. 44. Această stradă, pe bucata de la Kaufland şi până la pod, la Jandarmi, pe ambele părţi, este străjuită de multe case tradiţionale româneşti şi muscelene, cu prispă, pivniţă, unele într-o stare bună, întreţinute de proprietari, chiar şi locuite, altele, destul de degradate.
Proprietara imobilului este Ruxandra Cocea, care profesează ca medic neurolog la Piteşti şi care a decis să doneze casa, cumpărată de bunicii ei, Iosif Paraschiv Butoi şi Elisabeta I. Butoi, în 1920, de la alţi câmpulungeni, care o aveau din 1903. În vederea transferării la Muzeul Goleşti, unde va fi restaurată şi conservată, a fost realizat un studiu istoric de către arhitecta Anca Coşa, iar imobilul a fost evaluat de un muzeograf.
Ruxandra Cocea a fost cea care, pentru strămutarea locuinţei şi reconstrucţia ei în incinta Muzeului Goleşti, a obţinut de la Primăria Câmpulung un certificat de urbanism, eliberat anul acesta, pe 7 iulie, şi o autorizaţie de construire, semnată pe 27 august.
Conform directorului Muzeului Goleşti, Iustin Dejanu, operaţiunea de demontare a casei început pe 22 septembrie, în prezent, asamblarea ei fiind într-un stadiu avansat.
Iată ce a fost consemnat în studiul istoric: „În anul 1903, prin actul nr. 209/903, Nicolae Ghe. Predoiu, comerciant, împreună cu soţia sa, Floarea N. Predoiu, dobândesc acest imobil, pe care îl vând apoi, în data de 28 mai 1920, soţilor Iosif Paraschiv Butoi şi Elisabeta I. Butoi. Imobilul este descris ca un „cămin pământ moştenesc… situat în Câmpulung, strada Fraţii Goleşti, pe care se află construite o pereche de case cu două camere, antreu şi pivniţă, altă casă cu două camere, o altă casă veche şi o hodaie mică. Din acel loc spre răsărit se întinde o potecă de un metru lăţime până la Iazul Morilor…, imobil învecinat la Miazăzi cu moştenitorii Gheorghe David, la Miazănoapte cu moştenitorii Nică Machedon şi la Răsărit cu Iazul Morilor.”
Conform muzeografului Gerard Călin, de la Muzeul Goleşti, casa datează din a doua parte a secolului al XIX-lea, se încadrează în categoria locuinţelor joase, bicelulare, cu sală pe una sau două laturi, construite de familii cu posibilităţi materiale şi financiare modeste. Conform specialistului, materialele de construcţie sunt luate din natură: piatră, lemn, pământ, şi prelucrate la faţa locului, în tehnici populare: piatră prinsă cu pământ, tăiere la ferăstrău, cioplire cu barda, cuie de lemn, tencuire cu pământ şi balegă, văruire.
Aceste tehnici şi caracteristici sunt comune pentru casele din zonele de câmpie şi de deal din fostele judeţe Argeş şi Muscel, din cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea.
Reprezentantul Muzeului Goleşti a enumerat mai multe elemente, care l-au ajutat să o încadreze în perioada 1850-1900: înălţimea, relativ mică, a camerelor (1,85 metri); ferestrele de dimensiuni mici (circa 80/50 centimetri); temelia joasă, din piatră de râu prinsă cu pământ; planul simplu: două camere cu trecere între ele; prezenţa cuielor de lemn în construcţia acoperişului; laţii acoperişului inegali ca forme şi dimensiuni.
În concluzie, casa a fost construită în jurul anului 1880, datare prin comparaţie cu alte case din Muzeul Goleşti, din Argeş şi zonele învecinate, care au aproximativ aceleaşi caracteristici tehnice, şi sunt construite în intervalul 1850-1880.
Isabela FILIP
